4,713 matches
-
furișează În noapte. Uneori erau singuri, alteori umblau În grupuri de doi sau trei - veșnic de veghe la miezul nopții În orașe, măsurînd de la un capăt la altul trotuarele goale ale străzilor mohorîte, trecînd prin fața palidelor manechine de ceară din vitrinele magazinelor de confecții, trecînd pe sub ciorchinii de lumină albă, dură, trecînd prin fața a sute de magazine Întunecate, oprindu-sc În cele din urmă Într-o bodegă mică să trăncănească și să flecărească alene, să-și vîre botul, buzele și fălcile gălbejite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
trecut meniul ce nu depășește șase feluri, dar la care nu se uită nimeni, și o tejghea de lemn Împodobită sărăcăcios cu sticle răcoritoare stătute, cîteva pachete de țigări și o cutie de țigări de foi ieftine, așezate sub o vitrină mizeră de sub un glob soios de sticlă, cîteva sandvișuri cu șuncă și brînză, care zac acolo de la deschiderea localului și vor continua să zacă acolo pînă la sfîrșitul războiului. Între timp, prostituatele Își joacă pe tăcute, sub o mască străvezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
străinii, așa cum făcuse mai devreme în după-amiaza aceea. Dacă am fi pierdut mizerabil, s-ar fi purtat exact în același fel. L-am căutat cu privirea pe Doctor Schneiderhahn prin camera aglomerată. Stătea chiar în spate, în apropierea uneia dintre vitrinele cu trofee, cu un pahar de coniac în mînă. El am realizat bine abia acum era, de asemenea, un outsider. Unul care își pierduse calea, ca mine. III Liniște. Nu mai aud scîrțîitul ferestrei din spatele meu. Simt numai frigul în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
lumină nu era aprinsă în Eden Hotel, în aceste zile. Nu mai sînt ziare pe măsuța lustruită din hol și nimeni nu stă pe fotoliile de pluș așteptînd pe cineva. Toată lumea așteaptă, dar nu pe cineva anume. Orașul așteaptă cu vitrinele lui goale și oamenii lui supți. Nu pentru că ar avea o întîlnire, ci pentru că nu prea poate face altceva decît să aștepte și să se gîndească la trecut. Sub fereastra camerei mele, trei etaje mai jos, este canalul. Negru și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
realitatea tangibilă a vânzărilor de peste un miliard de euro în luna decembrie. Suntem primitivi, săraci, neam de traistă față de politicoșii indiferenți și bogați de pe autobahn-ul vestic și asta e șansa noastră. Muncim mai mult, cu salarii de rahat, stăm pe dinaintea vitrinelor de sărbători împodobite tutto a colori și suntem disperați, chinuiți de formula implacabilă a unui cartezianism fără noblețe: am deci exist. Sau vai nouă! nu am și de aceea nu sunt. Toate astea îmi par a fi motoarele dezvoltării, șansa
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
știința în acest domeniu este încă în fașă. Puteți să vă îmbrăcați acum. L-am întrebat cum aș putea-o trata. — Sînt o serie de specialiști în oraș care pretind că tratează dragonita. își pun tot felul de reclame în vitrinele tutungeriilor. Nu cheltuiți aiurea banii pe ei. E o maladie banală, la fel de obișnuită ca roșul în gît, slăbiciunile sau frisoanele nervoase. Pata dumneavoastră e nesemnificativă. Dacă aș fi în locul dumneavoastră, aș ignora-o. L-am întrebat de ce el n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ca și el. Aproape un an s-a resemnat să o iubească pe domnișoara Ingram, care era suficient de atractivă și a cărei autoritate îi dădea o anume prestanță. Apoi, într-o zi, cînd trecu pe la magazinul sătesc, văzu în vitrină o placardă care făcea reclamă la lipiciul Amazon pentru tălpile pantofilor. Acolo era o fată blondă într-o armură grecească scurtă, cu o lance, un scut și un coif pe cap. Deasupra scria FRUMUSEȚE PLUS VITALITATE, iar fața ei avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de praf. Traversînd șuvoiul de camioane și tramvaie, zăngănind și uruind pe șoseaua principală, își croia drum printr-o rețea de străduțe și trecea pe lîngă două cinematografe cu instantanee din filme și trei magazine cu reviste viu colorate în vitrine. Femeile de pe copertedădeau o coloratură erotică visărilor lui cu ochii deschiși. într-o dimineață, după ce traversase drumul principal și cobora pe o stradă scurtă, Kate Caldwell îi ieși în cale dintr-un gang și se îndreptă spre școală, cu geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Am luat deja. Peste zece minute, își dădu seama că astmul rezista oricărui gen de pastile și începu să lupte cu el cu singura armă pe care o avea la îndemînă. Retrăgîndu-se în miezul minții sale, își aminti imagini din vitrina unor librării și din benzi desenate americane: o blondă goală care zîmbea de parcă trupul ei era o glumă pe care dorea s-o savureze cu alții, o fată ghemuită și zburlită cu ochii și gura deschise a teamă, o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
năpădită de o rețea de fibre tari și albe ca din os. Mușchiul acoperi cu un covor trotuarele, apoi se fărămiță preschimbîndu-se în pulbere sub picioarele lui atunci cînd se plimba de unul singur prin oraș. Era fericit. Privea în vitrinele magazinelor de pornografie fără să-și mai facă griji dacă-l vede cineva, și mergea pe bicicletă prin sălile galeriilor de artă, coborînd zgomotos treptele din față și cîntînd. își instală șevaletul în locuri publice și pictă pînze enorme cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
așa ceva? Vreau asta! — Cere celor de la centrul de angajare să te pună pe lista profesioniștilor, răspunse Jack arțăgos. Părea dezamăgit. Lanark privi pe geam cu mai multă tragere de inimă. Autobuzul trecea pe lîngă magazine noi și aglomerate, ale căror vitrine acopereau blocuri întregi și prezentau mîncare, medicamente, discuri și haine în ambalaje strălucitoare. Observă că erau multe restaurante cu nume orientale și multe săli de jocuri de noroc. în unele, zări oameni care stăteau cu sacoșe și coșuri în fața tejghelelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și cu o bomboană...“. În fața geamurilor unei braserii m-am oprit, apa din braserie era tot albastră, dar cei scăldați de ea ședeau pe canapele și pe scaune comode, capitonate cu pluș stacojiu, paharele și lingurițele sclipeau, mă uitam prin vitrine, frumoasele înotătoare nu se aflau acolo, în schimb la o masă, aproape de geam, se așezase un domn în vârstă îmbrăcat într-o redingotă impecabilă, părul și barba albă îi luceau, domnul se rezema într-un baston cu măciulie de argint
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ăla mic cred că nu-l mai văzuse nimeni în afară de mine. Poate că nici domnul de la masă nu exista. Treaba lui... Atunci am simțit în mine un gol rece ca o tencuială udă. M-am așezat jos, pe trotuar, lângă vitrină. Nu știu cât am stat acolo, dar după un timp domnul acela a ieșit, cu băiețașul de mână, s-au oprit în fața mea. „Voiai să-mi spui ceva, tinere ?“, m-a întrebat. „Nu, nu“, i-am răspuns, „nu voiam nimic...“. Distinsul domn
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
farse existențiale. Jucam din nou un joc cam fioros. Amurgise, cerul se roșea spre apus, defuncții treceau pe lângă mine, degetele unora străluceau, habar n-aveau de jocul nostru. În fața unei farmacii am intuit un zâmbet, ca o strălucire în geamul vitrinei. O siluetă se instalase acolo, de partea cealaltă a geamului. I-am spus cât se poate de blând : „Bună seara, doamnă Gerda...“. „Exthaohdinah !...“, a exclamat ea. „Închipuie ște-ți, chiah în secunda asta mă gândeam la dumneata...“ „Dumneavoastră, doamnă Gerda“, i-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
trotuarului, să discutăm discuții. Mă gândeam că o scurtă comuniune verbală i-ar face plăcere. „Vai, nu !“, s-a opus ea „ce-ah zice lumea, mai ales acum, când sunt căsătohită ?...“. M-am proptit cu palmele și cu fața în vitrină, mi se turtise nasul, mi-ar fi plăcut să trec dincolo, conversația s-ar fi înnobilat. Doamna Gerda își proptise numai palmele în geam, de cealaltă parte a vitrinei. Defuncții sunt, în genere, oameni de treabă și farmacistul nu părea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
sunt căsătohită ?...“. M-am proptit cu palmele și cu fața în vitrină, mi se turtise nasul, mi-ar fi plăcut să trec dincolo, conversația s-ar fi înnobilat. Doamna Gerda își proptise numai palmele în geam, de cealaltă parte a vitrinei. Defuncții sunt, în genere, oameni de treabă și farmacistul nu părea să facă excepție, stătea pe un scaun alb, cântărea ceva, nu ne dădea nici o atenție. „Doamnă Gerda“, am spus după ce am contemplat-o câteva clipe, „sunt oare indiscret dacă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fi momentul s-o întindem fiecare spre cotețul lui ? La ora asta poate mă așteaptă și pe mine cineva, că doar oameni suntem, nu fiare...“. „Te hog !“, a insistat ea. Fără să-și dea seama, trecuse pe jumătate prin geamul vitrinei, își aplecase bustul în stradă, lângă mine. * Medicul japonez Sadaio Sumide a reușit să readucă în stare de funcționare inimi congelate de șoareci și de șobolani, ținute timp de doi ani la o temperatură de -195 de grade C și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
unul pe altul, fiecare din sicriul său...“ „Ghoapa mea se află totdeauna lângă a dumitale, nu-i așa ?“, a oftat doamna Gerda. I se umeziseră ochii, avea din nou acel ușor tremur în glas. Apoi și-a retras bustul dincolo de vitrină, în farmacie. „Ah thebui să plec“, mi-a spus, „am întâlnihe cu soțul meu, îl văd venind...“. Am întors capul și m-am uitat în lungul străzii. Abia peste câteva clipe s-a ivit de după colț, dinspre bulevardul Domniței, un
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și acelea ale Gării de Est. Procentele de străini pe arondismente, în Île-de-France și în Franța Sursa: INSEE APUR O mișcare separatistă, Tigrii Tamil (LTTE15 în engleză), s-a înfruntat cu armata srilankeză vreme de mai mulți ani. În spatele unor vitrine se pot vedea afișe ale acestei mișcări. Din 1983, morții se numără cu miile. Etnicii tamil, care sînt minoritari, hinduiști și vorbesc propria limbă, se opun majorității singaleze, care reprezintă 85% din populație, este budistă și posedă de asemenea un
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
cu mobilierul eclectic al comercianților de ocazie, ale căror parkinguri pentru biciclete amintesc de Amsterdam. Clienții sînt pe măsură: tineri, intelectuali și artiști. Atașată de bătrînul canal, această populație conservă vechile fațade: astfel, o firmă a rezugrăvit în tonuri pastel vitrinele de lemn ale unor buticuri alăturate (un stilist, un magazin cu obiecte artizanale exotice, un salon de ceai). Aceasta contribuie la salvarea unei "atmosfere", termen imposibil de ocolit aici, căci celebrul Hôtel du Nord din filmul lui Carné24 se află
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
un amestec social și demografic. Însă această atmosferă este amenințată astăzi de prețurile exorbitante de pe piața imobiliară. Realitatea și ficțiunea se întrepătrund. Amélie locuia la numărul 56 al străzii Trois-Frères și își făcea cumpărăturile la băcănia Collignon. De atunci, o vitrină a acestei "Piețe a Colinei" este dedicată tăieturilor din ziare despre film, actorii săi și locurile sale de filmare. Intrarea în Bateau-Lavoir, unde au trăit Picasso și mulți alți artiști trecuți în posteritate, se găsea în piața Émile-Goudeau. Destinul fabulos
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
jos pe trotuare pentru a aprecia munca tinerilor creatori. Exista un contrast violent între jurnaliștii din grup, subțiri și îmbrăcați ușor, în ținute estivale, și femeile maghrebine ce purtau, în ciuda căldurii, văluri și veșminte lungi, cu mîneci și glugă. În vitrine, manechinele prezentau haine la fel de puțin de gurmande ca și ele în privința cantității de material, ceea ce făcea ca prețurile lor să uluiască și mai mult populația locală. Tinerii creatori afirmă că apreciază "mediul plurietnic, foarte favorabil inspirației". "Eu amestec materialele și
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
pe un ton aparent mai potolit, deși clocoteau încă, despre incidentele din strada Carol, de la care, în fond, pornise avalanșa, încercând să stabilească care a fost scânteia. Niște bande de derbedei, drojdia Bucureștilor, pungași de meserie, certați cu legea, spărseseră vitrinele și furaseră din magazinele din strada Carol, cele mai multe ținute de evrei. Bucureștenii nu mai pomeniseră așa ceva de la jafurile grecului Melanos Bocceagiul și ale vagabonzilor lui, pe care oamenii i-au numit „craii de la Curtea-Veche“. La Inger și la prăvălia „Au
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu-i tocmai nouă - așadar nu mă pot duce. Și nici nu vreau! 2 Marioara Livezeanu privi masa prin ușa întredeschisă și nu-i mai veni să-și ia ochii de la ea. Era ca un vis de frumoasă, ca o vitrină de bijutier, ca o rochie de sărbătoare. Fața de masă din olandă albă înghițise puțin cam multă scrobeală, se vedea că la colțuri nu se unduiește îndeajuns, stă țeapănă ca femeile care-și strâng prea mult corsetul. Însă alt defect
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
atât de miraculos din neant; ea a constituit prima dovadă că întreaga scenă n-a fost decât o iluzie. Din orice punct o priveai te urmăreau cuvintele: ARME DE CALITATE DREPTUL DE A CUMPĂRA ARME ESTE DREPTUL LA LIBERTATE În vitrină se afla un sortiment bogat de arme mici și arme mari, de forme ciudate, iar un panou lucios înștiința: CELE MAI BUNE ARME ENERGETICE DIN ÎNTREGUL UNIVERS CUNOSCUT Inspectorul Clayton de la secția de investigații a încercat să intre, dar ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]