2,638 matches
-
seamă modurile indicativ (cu timpurile prezent, trecut și viitor), condițional (prezent și trecut) și imperativ, precum și ceea ce numesc forme nominale ale verbului: infinitivul, participiul (prezent, trecut și viitor) și gerunziul. Desinențele la acest timp sunt: Variantele de desinențe care conțin vocale rezultă din necesitatea de a respecta armonia cu vocalele din rădăcină. Rădăcinile cu final consonantic pot atrage după sine folosirea unei vocale de legătură, aleasă tot în funcție de regulile armoniei vocalice. Aceste vocale (în roșu) sunt redate în tabelul de mai
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
condițional (prezent și trecut) și imperativ, precum și ceea ce numesc forme nominale ale verbului: infinitivul, participiul (prezent, trecut și viitor) și gerunziul. Desinențele la acest timp sunt: Variantele de desinențe care conțin vocale rezultă din necesitatea de a respecta armonia cu vocalele din rădăcină. Rădăcinile cu final consonantic pot atrage după sine folosirea unei vocale de legătură, aleasă tot în funcție de regulile armoniei vocalice. Aceste vocale (în roșu) sunt redate în tabelul de mai jos, cu ajutorul unor exemple. Observații: În limba maghiară actuală
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
infinitivul, participiul (prezent, trecut și viitor) și gerunziul. Desinențele la acest timp sunt: Variantele de desinențe care conțin vocale rezultă din necesitatea de a respecta armonia cu vocalele din rădăcină. Rădăcinile cu final consonantic pot atrage după sine folosirea unei vocale de legătură, aleasă tot în funcție de regulile armoniei vocalice. Aceste vocale (în roșu) sunt redate în tabelul de mai jos, cu ajutorul unor exemple. Observații: În limba maghiară actuală nu mai există decât un singur timp trecut. Nuanțele pe care le exprimă
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
acest timp sunt: Variantele de desinențe care conțin vocale rezultă din necesitatea de a respecta armonia cu vocalele din rădăcină. Rădăcinile cu final consonantic pot atrage după sine folosirea unei vocale de legătură, aleasă tot în funcție de regulile armoniei vocalice. Aceste vocale (în roșu) sunt redate în tabelul de mai jos, cu ajutorul unor exemple. Observații: În limba maghiară actuală nu mai există decât un singur timp trecut. Nuanțele pe care le exprimă în română diferitele timpuri trecute se exprimă în maghiară prin
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
decât un singur timp trecut. Nuanțele pe care le exprimă în română diferitele timpuri trecute se exprimă în maghiară prin prefixe verbale și prin context. Trecutul este marcat de consoana "t" (cu varianta "tt") care precede desinențele personale. Exemple cu vocalele de legătură: Acest timp se formează din indicativul prezent al verbului auxiliar "fog" și infinitivul verbului conjugat, care poate precede sau urma auxiliarul: Exemple în propoziții: "Keresni fog engem az igazgató" „Mă va căuta directorul”, "Remélem, hogy nem fog keresni
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
Majd látni akarom, mit rajzoltatok" „O să vreau să văd ce ați desenat”, "Majd szombat este táncolhatsz" „Sâmbătă seara vei putea dansa”. Marca condiționalului prezent este sufixul "-na/-ne/-ná/-né", iar desinențele personale la această formă verbală sunt: Exemple cu vocalele de legătură folosite la condițional prezent: Observații: Condiționalul trecut este un timp compus din verbul auxiliar "van" „a fi” la condițional prezent (forma invariabilă "volna") și indicativul trecut al verbului conjugat: O parte din valorile condiționalului sunt aceleași în maghiară
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
al verbului conjugat: O parte din valorile condiționalului sunt aceleași în maghiară și în română. Acesta poate exprima: Alte valori se exprimă cu condiționalul în maghiară, dar cu conjunctivul în română: Marca acestui mod este "j", iar desinențele personale sunt: Vocalele de legătură folosite la imperativ (cu roșu): Observații: Formele care în gramaticile limbii române sunt numite moduri nepersonale sau nepredicative, în gramaticile limbii maghiare nu sunt considerate moduri, și se numesc forme nominale ale verbului. Marca infinitivului este "-ni", adăugată
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
nu sunt considerate moduri, și se numesc forme nominale ale verbului. Marca infinitivului este "-ni", adăugată la rădăcina verbului: "beszél" → "beszélni „a vorbi”, "akar" → "akarni „a vrea”, "esik" → "esni „a cădea”. Dacă rădăcina se termină cu două consoane sau cu vocală lungă + "t", marca infinitivului se adaugă cu ajutorul unei vocale de legătură: "hall" → "hallani „a auzi”, "dönt" → "dönteni „a decide”, "állít" → "állítani „a afirma”, "hűt" → "hűteni" „a răci” (tranzitiv). Infinitivul se folosește în general pentru a exprima o acțiune subordonată unui
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
ale verbului. Marca infinitivului este "-ni", adăugată la rădăcina verbului: "beszél" → "beszélni „a vorbi”, "akar" → "akarni „a vrea”, "esik" → "esni „a cădea”. Dacă rădăcina se termină cu două consoane sau cu vocală lungă + "t", marca infinitivului se adaugă cu ajutorul unei vocale de legătură: "hall" → "hallani „a auzi”, "dönt" → "dönteni „a decide”, "állít" → "állítani „a afirma”, "hűt" → "hűteni" „a răci” (tranzitiv). Infinitivul se folosește în general pentru a exprima o acțiune subordonată unui verb impersonal sau efectuată de același subiect care efectuează
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
maghiară standard se caracterizează prin șapte perechi de foneme vocalice: - , - , - , - , - , - și - . Punctele lor de articulare sunt cele reprezentate mai jos: </div> Membrele fiecărei perechi se diferențiază prin cantitatea vocalică, iar cele ale perechilor - și - diferă și prin alte trăsături. Cantitatea vocalelor are valoare funcțională, adică sunt cuvinte al căror sens se deosebește prin aceasta, de exemplu „s-a bucurat” ↔ „nebun, -ă”. Scrierea și pronunțarea vocalelor: Precum celelalte limbi din familia limbilor fino-ugrice, dar și alte limbi (turcă, japoneză), și maghiara se
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
se diferențiază prin cantitatea vocalică, iar cele ale perechilor - și - diferă și prin alte trăsături. Cantitatea vocalelor are valoare funcțională, adică sunt cuvinte al căror sens se deosebește prin aceasta, de exemplu „s-a bucurat” ↔ „nebun, -ă”. Scrierea și pronunțarea vocalelor: Precum celelalte limbi din familia limbilor fino-ugrice, dar și alte limbi (turcă, japoneză), și maghiara se caracterizează prin armonie vocalică. Majoritatea rădăcinilor polisilabice au vocale caracterizate printr-o trăsătură comună: sunt fie anterioare ("e", "é", "i", "í", "ö", "ő", "ü
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
sens se deosebește prin aceasta, de exemplu „s-a bucurat” ↔ „nebun, -ă”. Scrierea și pronunțarea vocalelor: Precum celelalte limbi din familia limbilor fino-ugrice, dar și alte limbi (turcă, japoneză), și maghiara se caracterizează prin armonie vocalică. Majoritatea rădăcinilor polisilabice au vocale caracterizate printr-o trăsătură comună: sunt fie anterioare ("e", "é", "i", "í", "ö", "ő", "ü", "ű"), fie posterioare ("a", "á", "o", "ó", "u", "ú"). Vocala "á" est de fapt situată între cele două, mai aproape de cele anterioare, dar se clasează
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
alte limbi (turcă, japoneză), și maghiara se caracterizează prin armonie vocalică. Majoritatea rădăcinilor polisilabice au vocale caracterizate printr-o trăsătură comună: sunt fie anterioare ("e", "é", "i", "í", "ö", "ő", "ü", "ű"), fie posterioare ("a", "á", "o", "ó", "u", "ú"). Vocala "á" est de fapt situată între cele două, mai aproape de cele anterioare, dar se clasează printre cele posterioare din cauza comportării sale în armonia vocalică. Regula armoniei vocalice cere ca unei rădăcini cu vocale dintr-o anumită categorie să i se
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
posterioare ("a", "á", "o", "ó", "u", "ú"). Vocala "á" est de fapt situată între cele două, mai aproape de cele anterioare, dar se clasează printre cele posterioare din cauza comportării sale în armonia vocalică. Regula armoniei vocalice cere ca unei rădăcini cu vocale dintr-o anumită categorie să i se adauge sufixe și vocale de legătură din aceeași categorie. Cele mai multe sufixe au două variante, pentru a se putea armoniza cu vocalele din restul cuvântului. De exemplu, sufixul care înseamnă „în (interior)” are variantele
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
fapt situată între cele două, mai aproape de cele anterioare, dar se clasează printre cele posterioare din cauza comportării sale în armonia vocalică. Regula armoniei vocalice cere ca unei rădăcini cu vocale dintr-o anumită categorie să i se adauge sufixe și vocale de legătură din aceeași categorie. Cele mai multe sufixe au două variante, pentru a se putea armoniza cu vocalele din restul cuvântului. De exemplu, sufixul care înseamnă „în (interior)” are variantele "-ban" (cu vocală posterioară) și "-ben" (cu vocală anterioară). De aceea
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
sale în armonia vocalică. Regula armoniei vocalice cere ca unei rădăcini cu vocale dintr-o anumită categorie să i se adauge sufixe și vocale de legătură din aceeași categorie. Cele mai multe sufixe au două variante, pentru a se putea armoniza cu vocalele din restul cuvântului. De exemplu, sufixul care înseamnă „în (interior)” are variantele "-ban" (cu vocală posterioară) și "-ben" (cu vocală anterioară). De aceea, „în casă” se spune "a házban, pentru că vocala din "ház" este posterioară , iar „în pădure” - "az erdőben
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
anumită categorie să i se adauge sufixe și vocale de legătură din aceeași categorie. Cele mai multe sufixe au două variante, pentru a se putea armoniza cu vocalele din restul cuvântului. De exemplu, sufixul care înseamnă „în (interior)” are variantele "-ban" (cu vocală posterioară) și "-ben" (cu vocală anterioară). De aceea, „în casă” se spune "a házban, pentru că vocala din "ház" este posterioară , iar „în pădure” - "az erdőben, deoarece vocalele sale sunt anterioare. Unele sufixe au trei variante, a treia fiind cu vocală
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
adauge sufixe și vocale de legătură din aceeași categorie. Cele mai multe sufixe au două variante, pentru a se putea armoniza cu vocalele din restul cuvântului. De exemplu, sufixul care înseamnă „în (interior)” are variantele "-ban" (cu vocală posterioară) și "-ben" (cu vocală anterioară). De aceea, „în casă” se spune "a házban, pentru că vocala din "ház" este posterioară , iar „în pădure” - "az erdőben, deoarece vocalele sale sunt anterioare. Unele sufixe au trei variante, a treia fiind cu vocală rotunjită, care permite armonizarea cu
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
au două variante, pentru a se putea armoniza cu vocalele din restul cuvântului. De exemplu, sufixul care înseamnă „în (interior)” are variantele "-ban" (cu vocală posterioară) și "-ben" (cu vocală anterioară). De aceea, „în casă” se spune "a házban, pentru că vocala din "ház" este posterioară , iar „în pădure” - "az erdőben, deoarece vocalele sale sunt anterioare. Unele sufixe au trei variante, a treia fiind cu vocală rotunjită, care permite armonizarea cu cuvintele a căror unică sau ultimă vocală este și ea rotunjită
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
restul cuvântului. De exemplu, sufixul care înseamnă „în (interior)” are variantele "-ban" (cu vocală posterioară) și "-ben" (cu vocală anterioară). De aceea, „în casă” se spune "a házban, pentru că vocala din "ház" este posterioară , iar „în pădure” - "az erdőben, deoarece vocalele sale sunt anterioare. Unele sufixe au trei variante, a treia fiind cu vocală rotunjită, care permite armonizarea cu cuvintele a căror unică sau ultimă vocală este și ea rotunjită. Un exemplu este sufixul "-on/-en/-ön", cu sensul prepoziției românești
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
vocală posterioară) și "-ben" (cu vocală anterioară). De aceea, „în casă” se spune "a házban, pentru că vocala din "ház" este posterioară , iar „în pădure” - "az erdőben, deoarece vocalele sale sunt anterioare. Unele sufixe au trei variante, a treia fiind cu vocală rotunjită, care permite armonizarea cu cuvintele a căror unică sau ultimă vocală este și ea rotunjită. Un exemplu este sufixul "-on/-en/-ön", cu sensul prepoziției românești „pe”: "a lábon „pe picior”, "a kézen „pe mână”, "a körön" „pe cerc
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
spune "a házban, pentru că vocala din "ház" este posterioară , iar „în pădure” - "az erdőben, deoarece vocalele sale sunt anterioare. Unele sufixe au trei variante, a treia fiind cu vocală rotunjită, care permite armonizarea cu cuvintele a căror unică sau ultimă vocală este și ea rotunjită. Un exemplu este sufixul "-on/-en/-ön", cu sensul prepoziției românești „pe”: "a lábon „pe picior”, "a kézen „pe mână”, "a körön" „pe cerc”. Totuși, nu toate sufixele se supun regulii armoniei vocalice, având o singură
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
kézen „pe mână”, "a körön" „pe cerc”. Totuși, nu toate sufixele se supun regulii armoniei vocalice, având o singură variantă, de exemplu "-ig" „până la”: "a lábig „până la picior”, "a kézig „până la mână”, "a körig" „până la cerc”. Există și rădăcini cu vocale de categorii diferite. Cele bine asimilate de limbă, chiar dacă sunt împrumuturi, primesc în general variante de sufix cu vocală posterioară ("a fiúval „cu băiatul”), dar de regulă cuvintele străine cu vocale din categorii diferite nu se supun regulii armoniei vocalice
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
variantă, de exemplu "-ig" „până la”: "a lábig „până la picior”, "a kézig „până la mână”, "a körig" „până la cerc”. Există și rădăcini cu vocale de categorii diferite. Cele bine asimilate de limbă, chiar dacă sunt împrumuturi, primesc în general variante de sufix cu vocală posterioară ("a fiúval „cu băiatul”), dar de regulă cuvintele străine cu vocale din categorii diferite nu se supun regulii armoniei vocalice: "a kávéban „în cafea”, dar "a dzsungelben" „în junglă”. În cazul cuvintelor compuse cu vocale din categorii diferite, vocala
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
mână”, "a körig" „până la cerc”. Există și rădăcini cu vocale de categorii diferite. Cele bine asimilate de limbă, chiar dacă sunt împrumuturi, primesc în general variante de sufix cu vocală posterioară ("a fiúval „cu băiatul”), dar de regulă cuvintele străine cu vocale din categorii diferite nu se supun regulii armoniei vocalice: "a kávéban „în cafea”, dar "a dzsungelben" „în junglă”. În cazul cuvintelor compuse cu vocale din categorii diferite, vocala sufixului este din aceeași categorie ca vocala/vocalele din ultimul element. De
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]