2,768 matches
-
păreau eterne;// Rochiile elegante/ Cu nuanțele lor pale,/ Aventurile galante,/ Tainicile madrigale”9) etc. Dacă scriitorii mai vechi privesc balul ca pe un spectacol dat de alții, contemporanii lui Bacovia îl percep, de cele mai multe ori, ca actori ai lui, cu voluptate. Ei trăiesc mai intens muzica și dansul. Simt ceea ce înaintașii lor n-au evocat niciodată: abandonarea treptată a conștiinței în timpul dansului, uitarea de sine, frenezia, erupțiile de senzualitate, „foamea voluptății”: „Dansau cu fețe zîmbitoare/ Și-și făureau un ideal/ Din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
îl percep, de cele mai multe ori, ca actori ai lui, cu voluptate. Ei trăiesc mai intens muzica și dansul. Simt ceea ce înaintașii lor n-au evocat niciodată: abandonarea treptată a conștiinței în timpul dansului, uitarea de sine, frenezia, erupțiile de senzualitate, „foamea voluptății”: „Dansau cu fețe zîmbitoare/ Și-și făureau un ideal/ Din strălucirea trecătoare/ A unei nopți tîrzii de bal.// în larma veselei orchestre/ înmormîntau un trist amor,/ Și-n goana albelor ferestre/ Zbura fantastic umbra lor.// Pluteau cu mintea rătăcită/ Ca
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Eminescu. Sub masca de timid, Bacovia era un senzual cu o „vitalitate” robustă, cum mi-a dat a înțelege Agatha, soția sa6). Cel mai adesea, privea femeia ca parte a unei posibile perechi. Ce căuta el în „iubire”? înaintea tandreții - voluptatea, deși resimțea și lipsa celei dintîi. în intimitate („Mai spune s-aducă și ceaiul,/ Și vino și tu mai aproape...”) avea ca arrière pensée ideea de seducție și de posesiune. Apropierea îl face îndrăzneț și impetuos. O frază din romanul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
perdele” - „Dormitînd”), „pianole”, „pudră”, „salon”, „safir”, „scump” („Obiecte scumpe/ Așezate la locul lor...” - „Din explorări”), „tablouri” („Frumoase rame de tablouri” („Verset divalgat”), „vitrină” („Amurgul licărește pe-orașul de vitrine-” - „Note de toamnă”) etc. Un lucru ar mai fi de observat: voluptatea cu care Bacovia percepe tot ceea ce e „fin” și „teza” sa că „luxul” e un atribut al orașului. Curiozități financiare „Alcoolizat, bătut de ploi, cum n-am mai fost cîndva,/ Tîrziu, în geamul tău, încet, cu o monedă voi suna
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a ignora, cînd iubește, faptul că există „un cimitir”. Filozofia lui „carpe diem”, subliniată și mai apăsat în „Să ne iubim”: „Ce poate, deci, a fi sub soare,/ în haosul imensității -/ Dacă-ți vei pierde fecioria/ în taina roză a voluptății?”2), replică croită pe tiparul unor versuri din „Moartea lui Fulger”, de Coșbuc: „Trăiește-ți, doamnă, viața ta!/ Și a morții lege n-o căta!” (...) „Nu cerceta aceste legi,/ Că ești nebun cînd le-nțelegi!/ Din codru rupi o rămurea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ard, fiindcă altfel nu se poate;/ Te ador, Satan, fiindcă tu ești zîmbet, rază și coloare,/ Ești cugetări și ești simțiri, ești aur, vin, cîntare, floare,-/ Ești tot ce e ispititor: plasticități de corpuri goale,-/ Și zbor spre cer și voluptăți ce sunt titanice răscoale.../ O! singur zeu, fiindcă rău - iar răul singur este forță -/ Al tău e-ntregul Univers, plecat sub sabie și torță...”? 1) Poate fi religios - te mai întrebi o dată, pentru a scăpa de îndoială - cel care scrie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bacovia? Una deloc înspăimîntătoare. Dacă moartea l-ar speria, ar evita cuvîntul, ar numi-o prin perifrază, i-ar inventa o altă denumire. Or, nu numai că-l folosește, dar îl pronunță fără reținere, ba cîteodată cu un soi de voluptate. Pentru el moartea n-are față. Cert, ea e o prezență aproape permanentă. Uneori e în afara sa, fapt vădit prin „semne” care-l fac să tresară și să se înfioare, alteori e înlăuntrul său, ca o oboseală, ca o „amețire
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
al lui Bacovia și o sinteză a bîrfelor literare din epocă. Lipsesc însă, ca să mă refer doar la simboliști, Macedonski, Minulescu, Stamatiad, Densusianu. Cruțați, sau ignorați? în fine, un cuvînt și despre Petre Locusteanu (1883-1919): ziarist și scriitor nonconformist, cu voluptatea scandalurilor de presă, a fost el însuși un „caz”. La întoarcerea spre casă de la cenaclul „Avangarda XX” (o „avangardă” cam zaharisită), unde am mers doar de hatîrul unui coleg ce urma să fie sărbătorit de cei de acolo, Octavian Voicu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
un rob luptîndu-se să se elibereze: iată Cugetarea. Pe toate căile trebuie «să ajungem perfecți prin suferință»”. Dante și Bacovia! îi apropie ideea de exil („interior”, la poetul romîn) în rest totul îi diferențiază. Unul e cu doctrină și cu voluptatea răzbunărilor, celălalt sceptic și neinteresat de nici o revanșă. în ciuda senzaționalului ei, metafora d-lui Nicolae Manolescu nu poate fi acceptată (dacă n-avem superstiția autorității și sîntem prieteni cu rigoarea), întîi, din cauza verbului prin care o susține: „Bacovia(...)s-a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de zgomot și de imagine mult mai reduse decât adversarii săi de marcă. L-au salvat însă, cred, două lucruri decisive: o notorietate constant construită în ultimul an pe faptele diverse, emoționante sau eroice, de la Spitalul de Urgențe, preluate cu voluptate de presa avidă de orori și drame, precum și faptul că, pe de altă parte, a ajutat foarte multă lume absolut dezinteresat, așa cum puțini doctori o mai fac astăzi. Dar despre el, într-un episod viitor. Învinșii lui sunt mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
un apelativ folosit cu precădere în scopul de a eroda și discredita Casa Regală și abia apoi, poate, în unele cazuri, de a marca excepționalitatea. Acestei campanii insidioase i s-a alăturat și o parte a intelectualității publice care, după voluptatea și vioiciunea afirmării unui discurs anti-comunist atunci când, finalmente, "se dăduse voie de la poliție", se descoperea acum visceral antiregalistă. Regele le era acestor bonjuriști dâmbovițeni "antipatic", nu avea, dragă, "discursul ăla electrizant al lui Ceaușescu din balcon, în '68, când am
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mulțumesc, dar nu atât cât își închipuie, pentru că au trecut de partea adevărului. Celor cunoscuți și necunoscuți, încă o dată le trimit dragostea mea și le urez, mai ales acelora risipiți prin lume, mult noroc. Pentru acei care au gustat cu voluptate această pâine otrăvită a minciunii nu am decât compasiune, e ceva rău în ei care îi îndeamnă să se bucure de ivirea în lume a răului. Îl întâmpină recunoscându-se în el. Lor le urez să încerce să se purifice
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
-i minoră. Și așa a fost. Și ce nuntă-n Paradis! De se dădeau de ceasul morții tabloidele, de spumegau televiziunile, de ultima țață din creierii munților a avut știință de nemaivăzutul fericirii lor. Dar ce viață! Calm, lux și voluptate! Parcă dăduse molima în toate fătucile din țară: toate voiau la bară, în loc de bacalaureat! Nimeni nu a scăpat, ani în șir, de reality show-ul cretin al "cuplului ales", cu kitsch-ul glamour al țoapelor avute, cu frescele monstruoase ale
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
despărți de ea, nu putea nicicum să-și uite iubirea ("Ea s-a dus. Dar el rămas-a / în adânc rănit de dânsă"); era o boală care-l mistuia, o chemare de sirenă căreia i se abandona scufundându-se, cu voluptate, într-un dor fără de sațiu. Mereu. Astăzi, Profesorul s-a cuibărit cuminte, asemeni Poetului în vis, pe șoldul ei scăldat de respirația ritmică a Mării Negre ("totuși valul nu se taie/cercuind apa bălaie"), sclipind cețos, dar trainic, ca în poveste
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
fi replicat niciodată. Desigur că această aventură culturală profundă și modelatoare merită o tratare de sine stătătoare, dar Peter Gabriel a fost unul dintre personajele de vârf ale acelei epoci, și vocea, compozițiile sau măștile scenice jucate de el cu voluptate în concertul-concept The Lamb Lies Down on Broadway vor rămâne ca o nestemată luciferică, controversată, dar imposibil de șters din istoria genului. După acel moment, în 1975, Peter Gabriel (la fel, după cum spuneam, Roger Waters, mai târziu) s-a simțit
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
metaforă a morții. Câmpul metaforic din final este larg, cuprinzător; „norocul” evoluează metaforic de la „favoarea sorții”, ori de la „iubire” la noțiunea de „petrecere”, În sensul fericirii efemere, conducând spre moarte. Nemurirea („nemuritor”) de care se bucură astrul nu mai este voluptate, ci e sinonimă cu „răceala” morții. Aceste două feluri de a fi sunt autentice sau dilematice; se zbate „datul obiectiv” și nu imposibilitatea alegerii. Chiar În primele versuri se sugerează un complex metaforic: floare - om - stea, prezent În orația de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
păzește bostănăria” sau „când vezi că mâța face marazuri, s-o strângi de coadă până mănâncă mere pădurețe”. „Geniul humuleștean este această capacitate extraordinară de a-și lua În serios eroii, de a le retrăi aventurile, de a pune cu voluptate În fiecare propriile lui aspirații nerostite, slăbiciuni, vicii, tulburări și uimiri, adică de a crea viață... Singurele personaje negative din opera lui sunt acelea care contrazic natura, ca, de exemplu, omul spân și omul roș”. „Povestea lui Harap-Alb” este cel
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
maternă, Britney Spears iar a reușit să ajungă pe buzele tuturor. A auzit toată lumea: Britney a avut cea mai jalnică apariție din istorie pe scena Premiilor MTV. La trei ani după ultimul hit notabil, presa a desființat-o cu o voluptate de parcă tocmai ar fi spus din nou că e virgină. O știre trecută aproape neobservată de la începutul săptămânii ne explică faptul că, din punct de vedere științific, totul decurge absolut firesc. Celebritatea dăunează grav sănătății În mod normal, în publicația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
unor palazzouri ce păreau abandonate, la capătul unor stradele înfundate care dădeau direct în mare sau în minunatul campo San Anzolo. De multă vreme nu am mai trecut printr-o așa stare de grație, să stau și să scriu cu voluptate, cu caietul pe genunchi, să mă trântesc pe jos acolo unde mă apucă scrisul și să-i dau bătaie cu plăcere intensă. Nu are importanță ce am scris acolo și nici dacă voi publica vreodată, dar starea de grație nimeni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
intensitate prezentul, trimite în subtext la celebra sentență a lui Terentius („Homo sum et nihil humani me alienum puto” - Sunt om și socot că nimic din ce este uman nu mi-e străin) și nu ezită să relateze cu anume voluptate inclusiv eșecurile. Până să ajungă la capăt de linie, chiar și trenul poate suporta vreo pană de curent, vreo înzăpezire sau chiar deraiere. În cazul scriitorului, lucrurile sunt ceva mai complicate. „Foaia de parcurs”, preluată din „gara” debutului literar și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
intensitate prezentul, trimite în subtext la celebra sentență a lui Terentius („Homo sum et nihil humani me alienum puto” - Sunt om și socot că nimic din ce este uman nu mi-e străin) și nu ezită să relateze cu anume voluptate inclusiv eșecurile. Până să ajungă la capăt de linie, chiar și trenul poate suporta vreo pană de curent, vreo înzăpezire sau chiar deraiere. În cazul scriitorului, lucrurile sunt ceva mai complicate. „Foaia de parcurs”, preluată din „gara” debutului literar și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
rătăcire v-a păgubit, iar dvs., tot la 10 la 10 ani, sau mai des, când îl întâlniți pe stradă, strigați din răsputeri "hoțul!!!" și puneți jandarmii pe urmele lui. Dar mai este ceva și cu "războiul ăsta cultural": ușurința, voluptatea, cu care unii scriitori români, printre care și dvs., folosesc la adresa confraților, din propriile generații, sau din generațiile anterioare, termeni ca aceia din Scrisorile de la Onești. Mă gândesc, domnule Mușina, că precaritatea culturii noastre și desconsiderarea aculturalilor pentru ea, se
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
au, această viziune. Pur și simplu, problemele pe care ni le punem noi nu sunt problemele pe care Europa în care vom intra în curând, de jure, și le pune în mod curent. Nu că am scrie mereu și cu voluptate, toți, doar despre Irinel Columbeanu și Monica lui, cheltuindu-ne ingeniozitatea lingvistică și bogăția ideatică în a-i ironiza, sau a-i vitupera, sau a le lua apărarea, cum se îngrozea, de altfel pe bună dreptate, în emisiunea lui de la
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
rar popor, ți se spune imediat ce intri în discuție cu străini cât de cât familiarizați cu stereotipurile românești, care să aibă o mai proastă imagine despre sine, mai exact spus o mai slabă stimă de sine și o mai mare voluptate a autoblamului. (Într-o culegere de eseuri care va apărea în curând la Curtea Veche, în coordonarea antropologului Monica Heintz, intitulat Stat slab, cetățenie încertă, mai mulți sociologi, politologi, antropologi studiază "stima de sine" a cetățeanului în relație cu prestigiul
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
legitimată de indiferența puternicilor zilei și de procesul de invalidare continuă a autorităților. Cel de-al doilea registru, libidinos sau sexual, încalcă destule tabuuri lingvistice din limba română. Denumirea agresivă a organelor sexuale este făcută chiar cu un fel de voluptate orgasmică. Vulgaritatea și obscenitatea sunt considerate arme de purificare silită a prejudecăților, iar utilizarea lor este aproape ritualică în anumite cazuri. Efectul nu este, însă, unul sanificator, ci trivializator. Jocurile licențioase lingvistic sunt patetice, iar efectul obținut este grotesc și
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]