3,815 matches
-
lui Avram. Acum la fel. Nu are nici o pretenție. E foarte mulțumit și că a rezolvat și problema cu afurisitele acelea de țigări. De foame mai rabzi, gândea el, dar dacă nu ai ce fuma e jale, ești un om vrednic de milă. Mai mare necaz nici că se poate! Te uiți la alții cum tacticos și dezinvolt scot fumul acela plăcut mirositor, atât pe gură cât și pe nări, salivezi, înghiți în sec și te minunezi singur de prostia ta
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
i s-a cuibărit în plămânul stâng, undeva aproape de inimă. Nu a rezistat operației și a murit, lăsându-l pe Doru în grija mătușii. Aceasta, o femeie cu frica lui Dumnezeu, de grosimea și înălțimea unui măturoi uscat la soare, vrednică și gospodină în felul ei, nu știa carte și, din acest motiv, considera că și alții pot trăi la fel de bine, fără asemenea eforturi zădarnice. În consecință, micuțul Doru Gârleanu, după ce împlinise opt ani, văzându-i pe ceilalți copii de seama
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
eu acestea ? Desigur, nu Ție, Dumnezeul meu, ci înaintea Ta le povestesc neamului meu, neamului omenesc... Negreșit pentru ca eu și oricine le-ar citi, să ne gândim din ce adâncime trebuie să strigăm către Tine”. „Mare ești Doamne și foarte vrednic de laudă; mare este puterea Ta și înțelepciunea Ta este nemăsurată. Și iată, că un om, parte din creația Ta, vrea să Te laude”. Așa începe această lucrare pe care mulți o consideră „o carte plină de bună credință, vărsare
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
erau: ascultătorii, îngenunchetorii și luminații. Numai după aceea ei erau primiți la Sfântul Botez. În categoria ascultătorilor intrau cei care își manifestau dorința de încreștinare. Ei erau prezentați episcopului sau unui preot delegat de către episcop, fiind însoțiți de doi garanți vrednici de încredere și care făceau făgăduința să stăruie în viață curată. Li se făcea apoi o cateheză morală pregătitoare. Primirea propriu-zisă în catehumenat se face de către episcop, care îi însemnau pe candidați cu semnul crucii, li se puneau mâinile pe
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
curte era zarvă mare și toate fetele alergau și zoreau ca sfârlezele, încât deabia a putut schimba două vorbe cu Marioara. Era mulțumit și cu atâta. Dăduse ochii de altfel și cu boierul Miron, care la lăudat că sa purtat vrednic la oștire. Pe drum, din vorbăn vorbă, Petre se răcori tânguinduse că ar vrea să se așeze și dânsul, că biata Marioara destul la așteptat doi ani, dar nu știe dacă se va putea înlesni să facă nunta în iarna
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
îi amintește lui Titu de vecinul lui din Pripas, Ion. Întreaga secvență sugerează un conflict social latent, generat de sărăcia țăranilor. În același timp, are rol în caracterizarea indirectă a personajelor, reliefând contrastul dintre calitățile umane ale tânărului țăran (fusese vrednic la oștire, ajungând caporal, o iubește pe Marioara, plin de tandrețe și recunoștință etc.) și condiția lui socială precară, care nui îngăduie împlinirea aspirației firești de a se așeza la casa lui. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Rolul internetului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
sa misionară, Niceta s-a folosit, cu mare succes, de cântarea bisericească în comun. Predica sa despre folosul cântării psalmilor este grăitoare în privința folosirii cântării în comun pentru aproprierea credincioșilor și comuniunea lor într-o singură laudă înălțată lui Dumnezeu. Vrednicul misionar din Remesiana cultiva cântarea în comun în Biserică într-o vreme în care și alți misionari precum Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie de Nyssa, Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Ambrozie și Fericitul Augustin
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
credinței, Niceta vizează pe cei care neagă nașterea Sa, din veci, din Tatăl, sau deoființimea Sa cu Tatăl, și anume: arienii, iudeii, păgânii, care luau în derâdere pe creștini, spunându-le că se închină unui simplu om răstignit pe cruce. Vrednicul ierarh și teolog învață că Fiul S-a născut din veci, din Tatăl, este Fiu adevărat, Unul-Născut, așa cum au stabilit Sfinții Părinți, la Sinodul I ecumenic de la Niceea, din anul 325, pe baza Sfintei Scripturi. Creștinii trebuie să creadă că
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de mărimea și importanța Sfântului Ioan Cassian. În mănăstirile apărute aici începând cu secolele III-IV s-au format călugări evlavioși, iscusiți teologi precum cei incluși în grupul „călugărilor sciți” și din rândul cărora s-au ridicat pe parcursul secolelor ierarhi vrednici, pofund dedicați misiunii lor pastorale, precum au fost: Bretanion, Gherontius, Teotim I, Valentinian și mulți alții, care au jucat un rol important în apărarea credinței ortodoxe în acest spațiu al Imperiului. O serie întreagă de specialiști români, precum Ioan G.
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mult către ea, pentru vindecarea sufletului și pentru curăția cea duhovnicească. Aceasta trebuie însă să o facem cu umilirea minții și cu credință, socotindu-ne nevrednici a primi acest mare har. Cine se crede sfânt și nepătat și numai el vrednic de a se împărtăși și pe alții oprește de la aceasta, cade într-o mare trufie (cap. 21). Convorbirea a XXIV-a și ultima (26 de capitole) este susținută de Avva Avraam care, după afirmația lui Cassian, ,,închide în ea moșteniri
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
la Tomis și cerând, în biserică, episcopului să intre în comuniune cu arienii, acesta i-a prezentat cu curaj învățătura ortodoxă elaborată de primul Sinod ecumenic de la Niceea, din anul 325, care interzicea orice tangență a dreptcredincioșilor creștini cu ereticii. Vrednicul ierarh tomitan a părăsit biserica și pe împărat, continuând slujba într-un alt locaș de cult din cetate. Nici chiar exilul sau alte amenințări nu l-au clintit pe venerabilul episcop din dreapta sa credință, iar credincioșii, făcând corp comun cu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cerut ca ierarhii din Tracia și Scythia Minor să păstreze comuniunea de credință cu episcopii Terențiu de Tomis și Martyrius de Marcianopolis. Acest fapt demonstrează că acest episcop tomitan era o autoritate în materie de credință și de învățătură ortodoxă. Vrednicul ierarh Teotim I, „episcop al Tomisului Scythiei”, taumaturg, probabil localnic, denumit de către hunii de la Istru „zeul romanilor”, (probabil misionar printre acești huni), scria, pe la anul 392, dialoguri și diverse tratate scurte, după moda vechii elocințe. Din aceste lucrări
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
era pusă, dovedindu-se a fi un dialectician de mare vocație. Pentru Cassiodorus, bunul său amic Dionisie Smeritul era o întrupare superlativă a celor mai înalte idealuri ale perfecțiunii umane și creștine, căci „dovedea prin faptele sale omenia și era vrednic de societatea regilor”. Cassiodorus îi dedică amicului său Dionisie, magistrul de ars bene judicandi de la Academia din Vivarium, un portret în care admirația, afecțiunea profundă și recunoștința se împletesc armonios. E un portret în care viața empirică și atitudinile practice
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
să spun despre un coleg ceea ce nu găsesc în mine. În el era multă simplitate împreună cu înțelepciune, smerenie, împreună cu învățătură, moderație împreună cu talentul de a vorbi, încât se socotea un nimic, sau unul dintre cei din urmă slujitori, deși era vrednic, fără îndoială, de societatea regilor. Să mijlocească pentru noi, el, care obișnuia să se roage împreună cu noi, ca să putem fi ajutați acum prin meritele lui, cu rugăciunea căruia am fost întăriți aici, pe pământ.” Acesta fiind rugat de Ștefan, Episcopul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mulțimea cunoștințelor filosofice, relevă că unele gânduri bune acumulate le aprobă, iar asupra altora atrage atenția cititorului să se ferească de nocivitatea lor. Bineînțeles că cititorul nu este obligat să fie de părerea traducătorului, „știind că nimic nu este mai vrednic de respect decât adevărul”. Din aceste câteva considerații se observă încă o dată smerenia, dar și competența alegerii, tăria de caracter, bogăția cunoștințelor și legătura lui cu oameni evlavioși ai ținuturilor natale sau măcar apropiate. Pentru astfel de osteneli, cere ca
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pe de o parte, sensul de clasă, iar pe de altă parte, prin raportare socială, se referea la categoria cetățenilor de frunte, cu drept de vot, iar ca adjectiv classicus viza apartenența la prima clasă, căpătând în timp și înțelesul "vrednic de credință"7 Caracterul oarecum literar al termenului este înregistrat pentru prima dată din descoperirile de până acum în Nopțile atice ale lui Aulus Gellius (130 175) unde autorul face distincția între scriptor classicus și scriptor proletarius, primul adresându-se
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
împotriva romantismului. De altfel, este interesantă maniera subtilă prin care autorul face trecerea înspre accepțiunea largă a termenului de clasic ce vizează "orice lucru scris sau artistic desăvârșit dinlăuntru și dinafară, prin tot ce poate fi de model, de pildă vrednică de urmat." Adoptarea acestei perspective, ce se sugera subtil și din formularea anterioară "clasicii clasicilor" îl face pe Barițiu să considere, de exemplu, că Franța își începe clasicismul în veacul al XVII-lea, dar îl continuă în secolul al XVIII
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
52, p. 166) „Credința este sănătatea sufletului”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Problemele vieții, p. 357) ,, Căci aceasta este credința, când cineva pe cele făgăduite de Dumnezeu - chiar dacă nu sunt văzute cu acești ochi trupești - le socoate mai vrednice de crezare decât cele văzute, ce zac sub ochii noștri materiali”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Urările de bun venit ale aceluiași și lauda celor care au venit din împrejurimile Antiohiei, în vol. Cateheze baptismale, p. 122) 10 „Se numește
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
p. 128) „ Atunci avem credință, când nu ne mărginim numai la ochii trupului, ci vedem cu ochii minții cele ce nu se văd. Mai cu seamă pe acelea pe care le vedem cu ochii minții trebuie să la socotim mai vrednice de credință de cât pe cele pe care le vedem cu ochii trupului”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia LXIII, V, în PSB, vol. 22, p. 298) „Pentru ce Pavel numește credința duh al credinței (II Cor
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de credință, vine îndată, voind să smulgă această bună rădăcină și grăbindu-se să semene neghină și să pângărească semințele cele bune și curate (Mt. 13, 24-25), de aceea avem atunci nevoie de ajutorul Duhului, pentru ca Duhul, ca un plugar vrednic, să apere cu multă grijă și dragoste rodul de curând sădit al credinței. De aceea Pavel spunea, scriind tesalonicenilor: Duhul să nu-l stingeți (I Tes. 5, 19). Cu aceste cuvinte a vrut să arate că, după ce a venit în
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
El afară de natura Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt; apoi, că Dumnezeu, Care e bun după fire, vrând să aibă ființe față de care să-Și arate binefacerile, ființe care s-ar bucura dacă le-ar primi, a făcut făpturi vrednice de El, adică în stare să-L înțeleagă cum se cuvine”. (Origen, Despre principii, Cartea a IV-a, VIII, 4, în PSB, vol. 8, p. 307) „Deci nu trebuie să cugetăm că sunt mulți cârmuitorii și făcătorii creațiunii, ci, pentru
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
asemenea esență), sau foc imaterial, conform textului Scripturii: Cel ce face pe îngerii Săi duhuri și pe slugile Sale pară de foc (Lc. 1, 26); de aceea se și află într-un loc și se fac văzute, înfățișându-se celor vrednici cu corpurile proprii, pe când sfințenia este ceva exterior naturii lor și le-o aduce comuniunea cu Duhul”. (Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh, cap. 16, în PSB, vol. 12, p. 53) „Căci îngerii, precum s-a scris, sunt duhuri
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
existență a făcut o Cuvântul, Făcătorul universului; dar sfințenia din ei a adus-o Duhul cel Sfânt. Că îngerii n-au fost creați mai întâi prunci și apoi, prin exercițiu, s-au desăvârșit puțin câte puțin și așa au ajuns vrednici de primirea Duhului, ci de la cea dintâi facere a lor și, ca să spunem așa, de la plămădirea ființei lor, au avut pusă în ei sfințenia. De aceea sunt și greu de întors spre răutate; că au fost dintru început îmbibați în
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
inferior celui de Dumnezeu și nevrednic de substanța aceluia, nu trebuia să se spună: Să cunoască ei că numele Tău este Domnul. Din nou, dacă faptul de a fi Dumnezeu ar fi superior celui de a fi Domn, și mai vrednic de cinstire decât acesta, nu trebuia ca Fiul, după acei oameni, fiind inferior, să fie invocat cu un nume care îi aparține Tatălui, și chiar unul care ar fi propriu numai aceluia. Dar lucrurile nu stau așa, nu, nicidecum, întrucât
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
sclaviei, pe slobozitorul său. Erau aceste lucruri atât de mici și de neînsemnate, încât să nu poată îndemna pe Dumnezeu să coboare și să cerceteze pe oameni cum cercetează un doctor pe bolnavii săi, mai ales în starea nenorocită și vrednică de milă în care se găsea omenirea?” (Sf. Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt catehetic sau despre învățământul religios, cap. 15, în PSB, vol. 30, p. 309-310) „Venirea Domnului pentru om s-a făcut - (pentru acela care) zăcea mort în groapa
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]