16,454 matches
-
de sărbători... Tristețe mare de tot. Fără un fraier de toboșar erai depunctat. Insul era o piesă rară, dat fiind faptul că presta "o muncă de jos". Atunci m-am hotărât: "Vă scot tot eu din belea. Dar, dacă văd zâmbete, mut fălci, îndoi coaste, fac rost de doliu. Înțeles?..." Mirare, bucurie, dar și curiozitate. Începe spectacolul. Marele Bronz, tot amic: "Pitește-te printre talgere și dobe. Stai la vedere doar cât să te zărească juriul și bate cu milă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
tot luat apoi agheasmă de la nouă biserici, am pus în ea tot felul de ierburi, dar n-am găsit iarba fiarelor. Nu i-am mulțumit niciodată pentru acel dar miraculos. Mi s-a spus că murise într-o crâșmă, cu zâmbetul pe buze. Spusese, în seara aceea, tuturor, că avusese cea mai mare avere din lume, iarba fiarelor, pe care o dăruise celui mai drag copil din lume, care, din păcate, nu-i mai dăduse niciodată un semn de viață... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
De pildă, cugetătorul cu o parte din palmă așezată savant pe frunte a zâmbit ceva în genul "auzi, puștiule, e ceva creier în căpățâna asta a mea, nu ți-ai dat seama?" Celălalt, mai terestru, a rezumat dezamăgirea într-un zâmbet acru... Vrem doar atât: cine a făcut manifestele, cine te-a pus să le arunci pe stradă!... Oho! Stilații își pierduseră răbdarea... Clar: o băgasem pe mânecă. Ies în scenă, în rolul personajului sincer: "Care manifeste? Care..." Băi, țâcă, uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o vreme, fac semnul sugerat de prietenul meu drag. Așez arătătorul pe o direcție vecină, foarte, foarte aproape de Dumnezeu... Stilații fac schimb de priviri. Eu, stăpân pe situație; de spaimă... Profundul se trezește primul din buimăceală și se așază cu zâmbetul între ironie și bunăvoință: "Unchiul are un nume?"... Of, al dracului unchi. Cum l-o fi chemând? Frunzăresc în minte câteva pagini din cartea de telefon și nu-mi pică nimic de soi pe limbă. Dau din nou buzna peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mi-a strecurat în buzunar bani pentru bomboane. Puteam îndulci tot cartierul... Salut, salut, am înțeles că ești mort după mușcate... Era domnul sportiv. Mustață tunsă la șubler, pantofi văcsuiți, Sportul popular oleu, e citit omu'! la purtător, la vedere, zâmbet în dungă; ce mai tura-vura, parcă era desprins din telenovelele cu Isaura... Și de unde ai pasiunea asta pentru mușcate?... Joc la mica fandosea, dau a înțelege că sunt croit pur și simplu din naștere așa; nu-i nimic special... Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
va aștepta doar pe mine; la nesfârșit... Îmi era teamă s-o cumpăr, ca nu cumva s-o stric. Într-un rând, de ziua mea, mama m-a dus de mânuță lângă acea vitrină și mi-a zis, toată numai zâmbet: Hai s-o cumpărăm!" Am refuzat. Era un refuz ciudat. Mama crezuse poate că nu-mi mai plăcea. Dar eu eram atât de mult atașat de ea, încât îmi era teamă că, dacă o ating, voi rupe toată vraja dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
privirea de foc, ochii, pielea fierbinte, Fierbinte de somn, de amor, fierbinte și-arzând, fierbinte pe mine, fierbinte plăcut, contopirea fierbințelii pe mine. Și șoapta ajunge, și șoapta atinge ușor Vise de dor, vise de agonie. Noaptea-i pustie Când zâmbetul tău e aproape Murmur de noapte, Șoapte de noapte, E treaz trupul de extaz, Trupul e lin, Lumina cade dulce, De tine aminte-mi aduce, Însă mă fură departe un gând Departe de tine, de lângă tine. Acum îmi simt pleoapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mea, Să-ți fie drag și cald și să te simți și plin La gândul că vei pleca un mâine, Numai așa ai fi fost fericit pe deplin. Dar dacă tot ai plecat spre alte zări Ți-ai luat și zâmbetul și fericirea Și-ai luat lumea întreagă după tine Și ea-ți va lumina drumul în peregrinări. Și așa e bine, doar așa se poate, Să zbori, să râzi, să plângi și să admiri Trecând un înțelept pe lângă toate, Invulnerabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
avea să rămână cu el, iubirea sa, până când nu s-ar mai fi putut. Pe jos fleșcăia murdăria. Veni și prietenul ei. Își puse pardesiul jos, o salută politicos. Închină ea capul, privindu-l cu tandrețe, mângâindu-l cu un zâmbet, un plânset pentru el. Atât de aproape și totuși atât de departe Tantal. Un moment se bucură de pura prezență a unui suflet lângă ea, (în vis cineva care o cunoștea, cineva care respira același aer și cu care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ușa mea, rugându-mă o zi întreagă să ies, ieșii. Trebuie să alegi între mine și Amélie. Și nici așa nu cred că te voi putea ierta că te-ai ascuns de mine. Irin, scumpa mea, mă îmbrățișă cu un zâmbet larg. Eu rămasei imobilă, și el îmi luă fața în mâini, rostind: Nu e nimeni în viața mea în afară de tine. Mă sărută pe obraz în fugă și mă ținu lung la piept. Îl crezui, și-l ținui și eu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
L-ai omorât prin decapitare, și acum ești și tu nemuritor. I-ai luat puterea. Vor veni și alții după tine. Sigur, amice... Și tu tot nemuritor din ăla ești? întrebă râzând. Vlad, serios, nu răspunse. Lui Erickson îi peri zâmbetul când acesta îi înfipse un cuțit în inimă. Când învie, se trezi singur. Dezorientat. Va pleca la domeniul lui Vlad. Vlad vizită, câteva zile mai târziu, o veche prietenă. Roxanne, o femeie în floarea vârstei mijlocii, încântătoare mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
se pare lină, calmă, iar cerul snin. Furtuna a trecut. Căci nu în câte greutăți am depășit stă fericirea noastră, nici în câte motive de bucurie avem. Trebuie să fim mulțumiți din interior, să zâmbim și să punem în acel zâmbet toate lacrimile de fericire sau durere ale sufletului nostru, într-o îmbrățișare metafizică. Trebuie să facem cum avem chef, dacă, din diverse motive nu ne putem atinge un scop. Dacă ai chef să te miști, fă-o. Dacă ai chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să mor, așa că țip. Pe fundalul negru cu fulgere, pe melodia cerului străfulgerat, el spune: Și cine crezi că te va ajuta? La care au mă liniștesc, căci de m-ar fi vrut moartă nu ar fi ezitat atât. Și zâmbetul său deloc malițios mă lămurește. Și vrei și tu deci să punem punct? întreabă. · Cu ceva timp în urmă, în frig și ploaie, citeam în casă o carte și-mi era somn și teamă. Lumina, deși era aprinsă, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
advertisment tacit. O zbughesc către pădurea deasă, însă mă împiedic într-o capcană a sa și cad. Se oprește în fața mea și se uită la mine. Încerc să mă mișc, dar sunt ținută pe loc, căci se apleacă deasupra mea. Zâmbetul lui este tot proeminent. Se ridică și îmi oferă mâna. I-o accept și mă trage spre el, mă împinge către cabană, eu mă dezechilibrez și nu am timp să îmi revin căci mă mai împinge o dată. Și mă răsucește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
acum? Cum o cheamă? Ultima întrebare i s-a conturat bine în minte și când trenul pornea, el a strigat: —Cum te cheamă? Cum te cheamă? Fata, nedorind să-i răspundă, zâmbind, i-a făcut cu mâna un semn negativ. Zâmbetul acela a fost pentru el lucrul cel mai minunat și insistând din nou a strigat: — Te rog mult, spune-mi cum te cheamă! Văzându-i disperarea în a-i afla numele, ea a strigat când vagonul părăsea peronul: —Cecilia! Cecilia
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
un profund albastru, senini și calzi. S-a ridicat și sărutându-i mâna a invitat-o la masa la care își bea cafeaua. Fata, strângându-l ușor de mână pentru a-l opri un moment, i-a spus cu același zâmbet care îl fermeca. Deși într-un fel ne cunoaștem, țin să mă prezint. Sunt Cecilia Sătmăreanu, fata de astă-toamnă, din parc, pe care ai înfuriat-o, dar ai și ajutat-o să nu piardă trenul. Sărutându-i mâna din nou
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Vrei așa? —Excelent. Au mai stat încă o jumătate de oră delectându-se cu înghețata și cu cele ce aveau să-și spună. Când să plece, la întocmirea notei de plată, în timp ce fata care-i servise socotea, Cecilia cu același zâmbet fermecător se gândea: „Dacă i-aș spune jumi juma, ca să contribui și eu la achitarea consumației, sigur s-ar simți jignit. Nu fac asta pentru că aș strica toată frumusețea întâlnirii noastre și ar fi un mare păcat, că este prea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
fără să ți dai seama. Dacă nu-i respecți limitele, poți s-o pierzi definitiv. Când o țin de mână, când o îmbrățișez, sau o sărut pe obraz îmi răspunde cu afecțiune. Cuvintele ei frumoase, glumele, albastrul clar al ochilor, zâmbetul provocator, te farmecă. —Trebuia să-ncerci. Nu se poate să nu fiți o dată pe aceeași undă? glumesc logodnicii. —Știți ce? Într-un moment de acesta, fiind pe aceeași undă am încercat să prelungesc sărutul, cum ziceți voi, de pe obraz alunecând
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
degetul pe buze și m-a mângâiat pe obraz. Ce să fi înțeles de aici? Că nu acceptă încă gestul plănuit de mine, dar să nu mă supăr și să am răbdare. M-am mulțumit să-i sărut degetul, fiindcă zâmbetul ei dulce și privirea-i caldă m-au liniștit. A doua zi, când au mers la serviciu, atât Matei cât și Cecilia, au fost luați la întrebări de colegii lor. —Ne-ai trădat Cecilia, că n-ai mai venit la
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ea, că am sărutat-o când mi-a plăcut și cum mi-a plăcut, nu ca ea care nu mi-a dat posibilitatea pentru un adevărat sărut. —Ioi!ce-a zis? — A rămas surprinsă. Albastrul ochilor i s-a întunecat, zâmbetul de pe buze i-a pierit. Mi-a spus că venise pentru altceva și că regretă că iubirea pentru mine înseamnă un simplu sărut și că am uitat momentele frumoase trăite împreună, dar dacă asta cred, mă lasă să-mi trăiesc
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Matei! Se reped unul la celălalt, se îmbrățișează cuprinși de o profundă emoție, se sărută prietenește de câteva ori și-și șterg lacrimile de bucurie. Pasagerii, intuind sentimentele a doi tineri care nu s-au văzut demult, îi aplaudă cu zâmbetul pe buze. Simțindu-se oarecum jenați, mulțumesc celor care îi aplaudaseră. —Vă mulțumim! Vă rugăm să ne scuzați, abia rostește cuvintele Cecilia, înecată de plâns. — Nu ne-am văzut de ani de zile și soarta a făcut să ne întâlnim
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
meargă, eu nu. — Vei trece peste asta și va fi ca la început. Poate nici tu nu mă mai iubești ca înainte. —Prostuțo, cum poți crede așa ceva? o sărută din nou Aurel, strângând-o tare în brațe până când apare un zâmbet pe buzele ei. Cum ieși din spital ne pregătim de nuntă. Nu așa am hotărât? Vara aceasta ne căsătorim. Dacă ies pe brânci? râdea Natalia, nepierzându-și simțul umorului. — Pe brânci ne căsătorim, râd amândoi îmbrățișându-se. Stând cu capul
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
săi de o perfectă rotunjime, o frunte ce părea a fi de marmură, obrajii făcuți parcă din petale de crin palid, tulburători de albi, o gură minunată, cu buze de coral, prin care vorba ieșea ca un tril dulce și zâmbetul ieșea ca o lumină caldă, o bărbie ușor Istorisiri nesănătoase fericirii 57 despicată, din care se ivea timid o delicată gropiță discretă. Și, ca nimic să nu-i lipsească acestui chip încântător, delicatul ei nas nu era nici drept, nici
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fi putut să se unească el cu ea, ar fi fost doar să se spiritualizeze asemenea ei! Concomitent, cu stângăcia sfiiciunii, inima copilei tremura haotic și puternic, ca o fâlfâire de fluid în nemărginire și, arcuindu-și buzele într-un zâmbet cristalin, abia lăsă să i se întrevadă pe chip o licărire palidă de speranță umilă. Dintr-odată, pierzându-și ambii rațiunea - întrucât dragostea nu poate fi raționalizată -, se repeziră unul spre celălalt, așa cum se reped apele Nilului în sezonul ploios
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
încântase auzul pe loc. Totuși, după câteva clipe de liniște stânjenitoare, venindu-și în fire, cu o undă perceptibilă de emoție în glas, rosti și el ceva: - Iar eu sunt Victor și mă simt încântat. Să știți că aveți un zâmbet foarte frumos, domnișoară. - Mulțumesc, mă simt flatată!, și spunând acestea, roși vizibil. Te rog, vorbește-mi la per tu, mi-ar surâde atât de mult... - Atunci, bineînțeles, Maria. Zâmbi și, după o scurtă pauză, continuă: ai un nume foarte frumos
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]