3,317 matches
-
Îl ducă În vizită la lady Hyde. Are febră și doctorii declară că suferă acum de o pneumonie embolică provocată de un cheag aflat În plămân. Privindu-l cum stă culcat pe spate În dormitorul Întunecat, cu draperiile trase, respirând zgomotos, cu colțurile gurii lăsate și obrajii supți, adânciți Între maxilarele fără proteză, Theodorei i se pare că aura Marelui Scriitor, „cher maâtre“, cum Îngăduie tinerilor admiratori să Îi spună, s-a evaporat În fine și că nu mai e decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
servește ca birou al lui HJ dar și ca sală de primire, și o surprinde pe Minnie stând lângă rafturile cu cărți, răsfoind un volum deschis, cu pămătuful de praf abandonat pe o masă. Cu un aer vinovat, Minnie Închide zgomotos cartea și o pune la loc. — Ce faci, Kidd? o Întreabă Theodora. — A, nimic, domnișoară! Mă uitam și eu. Minnie Înșfacă pămătuful și Îl flutură pe deasupra rafturilor - nu a cărților Însele, pe care doar Burgess și stăpânul au voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
știind că va trebui să Îi și hrănească. Duminica era pe placul lui Henry pentru asemenea excursii, o zi În care putea lăsa la o parte lucrul fără a avea conștiința Încărcată, când străzile Londrei erau mai puțin aglomerate și zgomotoase decât În restul săptămânii. Drumul, străbătut pe jos, era lung și urmat și de alte plimbări, dar avea nevoie de mișcare pentru a combate efectele unei ocupații sedentare și tendința alarmantă către corpolență care Începuse să se manifeste la maturitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
când copiii nu crescuseră Încă, căldura și bucuria nevinovată a căsniciei, la care renunțase de dragul artei. Prietenii sofisticați din Londra s-ar fi mirat enorm să Îl vadă la New Grove House Într-o seară de duminică, participând la jocuri zgomotoase precum baba-oarba, caută-degetarul sau de-a v-ați ascunselea, jucând gajuri sau mimă printre hohote de râs, strigând „Bravo!“ și „Bis!“ când Du Maurier interpreta cu un glas plăcut de tenor vreunul dintre cântecelele sale favorite, „Bravul plimbăreț“, balada lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
surprins să constate cât de mare era, un oraș de piatră cenușie și fier ruginit, Întins peste dealurile din Yorkshire În lumina piezișă a soarelui de după-amiază târzie, cu turle Înnegrite de funingine, coșuri de fabrică fumegânde, străzi aglomerate și zgomotoase - și un teatru. A doua zi de dimineață, așezat pe scenă, pe un scaun tare cu spătar drept, cu spatele către sala Întunecată și cu distribuția, așezată În semicerc pe scaune asemănătoare, cu fața la el, citi piesa de la un capăt la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
exprimându-și admirația pentru piesă, și Îi scrise din nou, exprimându-și sprijinul și simpatia, când aceasta fu scoasă prematur de pe afiș. Henry răspunse cu căldură la ambele scrisori, după care schimbară câteva cuvinte la un vernisaj privat, Înghesuit și zgomotos, care se ținu la Grosvenor Gallery În februarie, dar abia la Începutul lui martie Își ținu „legământul de Îndreptare“, deplasându-se până În Hampstead pentru o discuție prelungită și confidențială cu vechiul său prieten. Alese deliberat o zi de lucru, În defavoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
imensitate sonoră, bâzâitul smintit al unui milion de jurnale și zarva iresponsabilă a zece milioane de guri bârfitoare. Plăcutului sentiment al muncii Împlinite i-a fost furată toată dulceața, toată intimitatea, toată solemnitatea. Frenezia americană a fost, desigur, cea mai zgomotoasă, scoțând parcă la iveală dovezi monstruoase de dezorganizare; s-ar spune că ea l-a prezentat unui continent cu șaptezeci de milioane de locuitori ca pe obiectul unei venerații neegalate până acum de vreun geniu. Demostrațiile și revelațiile l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a muri, urmărind cu satisfacție justificată modul În care Îi evoluează reputația după moarte, adunând sume totale din vânzări, citind cronici, văzând filme și seriale de televiziune pe vreun aparat video sau laptop cu DVD celest, și ascultându-ne vorbăria zgomotoasă despre el și opera lui, umflându-se În eter ca o ovație prelungită. Henry, oriunde ai fi, fă o reverență. Mulțumiri etc. O astfel de carte nu se poate scrie fără ajutor din partea altor cărți și a altor scriitori. Cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
prezent în chip de spectator curios atunci când, pe Michaelisweg, la mică distanță de școala mea, Conradinum, mica sinagogă de pe Langfuhr a fost prădată, devastată, aproape incendiată de o haită de indivizi din SA. Dar martorul derulării acțiunii din cale-afară de zgomotoase și la care poliția orașului s-a mulțumit să asiste, probabil din cauză că focul nu s-a întețit, va fi fost în orice caz uimit. Și atât. Cu oricât sârg scormonesc prin frunzișul amintirilor mele, nu se găsește nimic care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
eu mă sacrific pentru voi. Faceți ceva în schimb! Ea, care nu avea decât prea puțin timp pentru o pedagogie delicată, atentă la urmările pe termen lung - dacă între sora mea și mine se ajungea la o ceartă mult prea zgomotoasă, ea îi striga clientului „O clipă, vă rog“, ieșea în grabă din prăvălie, nu întreba niciodată „care din voi a început“, ci-i pălmuia fără o vorbă pe amândoi copiii, pentru ca apoi să revină cât mai repede la clienții pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
zile întregi, așa cum în învecinatul Karlsbad se aflau rușii, în oraș se găseau americani cu pielea albă și cu pielea neagră; urmăream cu curiozitate apariția lor. Veneau fără zgomot, în ghete cu șireturi și tălpi de cauciuc. Ce contrast cu zgomotoasele noastre cizme cazone. Eram uimiți. Și se prea poate ca mie să-mi fi impus respect faptul că învingătorii mestecau gumă cu atâta stăruință. Și că abia dacă făceau un pas pe jos; mereu, până și pe distanțe scurte, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
accent polonez specifică zonei, cânta avântat la muzicuță și ne-a învățat un cântec cu multe strofe, din care mi-au rămas numai rime izolate ca asta: „Un purice dacă-l ciupește, Antek cu bâta îl lovește“. S-a chefuit zgomotos, în patru, în bucătăria-sufragerie a văduvei de război. Din Groß Giesen, din satele din jur și din Sarstedt nu veniseră nici rude, nici vecini. Nu numai sora, ci chiar și părinții miresei refuzaseră să se așeze la masă cu ginerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe limbă o vorbă frumoasă pentru o soră cu chip de madonă care se plimba singură și când mai dispuneam și de o rezervă de alte cuvinte măgulitoare, capra care-mi fusese vârâtă pe gât a început să se pișe zgomotos și interminabil. Ce era de făcut? Să întorc privirea? Să caut un punct de sprijin în pietrele funerare înșirate de cealaltă parte a șinelor? Să par absolut indiferent? Totul era în zadar. Pișatul caprei de lapte Genoveva nu voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
atunci datează lucrările Vanitas, Cuceririle Progresului, Patria Albastră și Albă, Dedicată ei, Paznici. În 1915, Își citește În fața publicului select de la Centrul Balear Odă «Elegiei la moartea tatălui său» de Jorge Manrique, iar această faptă vitejească Îi aduce o notorietate zgomotoasă, dar efemeră. În același an, publică Cetățene!, o creație de Înaltă clasă În totalitate, afectată, Însă, din nefericire, de unele galicisme, reproșabile tinereții autorului și vremurilor sărace În lumini. În 1919 lansează Fata Morgana, operă de circumstanță, fină și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de douăzeci. — Mulțumesc, domnilor și ședere bună pe fundul oceanului, zise pilotul. Motoarele electrice porniră din nou. Coborârea continua. Apa era Întunecată. — Adâncimea: o sută cincizeci de metri, anunță pilotul. Jumătatea distanței. Submarinul scrâșni asurzitor, apoi emise mai multe pocnituri zgomotoase. Norman tresări surprins. — Este reglarea presiunii normale. Nici o problemă, domnule, Îl liniști pilotul. — Aha, făcu Norman, ștergându-și sudoarea cu mâneca. Interiorul submarinului părea acum mult mai strâmt, iar pereții parcă erau mai aproape de fața sa. — De fapt, zise Ted
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Îl Împinse brusc cu brațele ei vânjoase. Se Întoarse și Își șterse ochii. Mi-e mai bine acum. Mulțumesc. N-ai pentru ce, spuse Norman. Rămase cu spatele la el. — Unde naiba or fi batistele alea? Găsi un șervețel și-și suflă zgomotos nasul — Să nu le spui nimic celorlalți... — Bineînțeles că nu, o asigură Norman. Sunetul soneriei o sperie. — Isuse, ce-a fost asta? — Cred că e cina, spuse Norman. CINA — Nu Înțeleg cum puteți mânca chestiile astea, spuse Harry, arătând spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
vene proeminente. Acum, mușchii păreau mai delicați, oarecum mat feminini. „Cine știe? Își spuse e! După atâtea ore petrecute aici nu mai poți judeca nimic cum trebuie“. Coborî scara și se duse În camera sa. Harry era deja acolo, sforăind zgomotos. Norman se hotărî să mai facă un duș. Sub jetul de apă făcu o descoperire uluitoare: contuziile care-i acoperiseră corpul dispăruseră. Sau, mai exact, aproape că dispăruseră, Își zise el În timp ce-și studia petele de galben și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
o fac. — Da, mă supără. — Bine, bine! Acum luminile erau Înșirate pe toată lungimea astronavei, Începând de la coada abia vizibilă, care se ridica deasupra covorului de corali. Beth se Îndrepta spre nord, către cutiile rămase nedeschise. Harry continua să sforăie zgomotos, rămas În stare de inconștiență. Norman se plimbă Încolo și-ncoace prin Cilindrul D, apoi se duse la monitoare. Ecranul clipi: SOSESC. „O, Doamne! Cum e posibil așa ceva? Nu se poate. Harry e În continuare inert. Cum e posibil?“ SOSESC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
DE ÎNGERI Domnului regizor ANDREI CĂTĂLIN BĂLEANU SALCIE DEZROBITĂ DE ÎNGERI Mi se aștern pagini înfometate și triste, peste ochii mei ce-și dăscăleau în surdină durerea, prin geamuri transparența luminilor pierdute în imaginea unei clipe, ce mi veghează apropierea zgomotoasă a pașilor tăi, de frumusețea înnoptării. Cât adevăr, îmi aruncă în suflet țărmuri ce-mi sustrag Chipuri nedefinite în care de secole, caut licori de săruturi și-mi zac, nemurirea bolborosită în rugul veșnic, eșalonat de fiecare secundă, ce-mi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
noaptea cu lumina ochilor tăi și am simțit cum îngerii mi-au vegheat somnul Am pavat nourii iubirilor cu stele de dor și-n inima mea locuiau florile liniștilor albe. Umbrele nebune îmi separau carnea de vânturi prin acele colțuri zgomotoase unde nu se odihnea decât cealaltă lume ce avea dimensiunea dintre viață și moarte abătută spre viziunile Dorului. Gândul delirului se întorcea în trecutul trupului unde mai zăcea amorțeala de marmoră a TĂCERILOR. Nerăbdătorii sângelui s-au amestecat cu vocile
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sută, mai mult sau mai puțin, cea mai pură și mai limpede apă, neamestecată cu nici o urmă de alcool. Restul invitaților au avut norocul să bea alcool adevărat. Așa că în timp ce tata, domnul Kelly, domnul și doamna Smith au devenit din ce în ce mai zgomotoși, mai roșii la față, mai puși pe taclale și mai dispuși să râdă de tot felul de lucruri care, în realitate, nu erau deloc amuzante, în timp ce tata le-a mărturisit tuturor că nu-și declarase întregul venit omului de la taxe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu niște zâmbete jenat-amuzate și cu clătinări din cap autocritice am recunoscut cu toții cât de mult greșiserăm. Cam ca într-un serial american. Dar nu pot să fac asta. Străbătută de frisoane și cu o față contorsionată, Helen a refuzat zgomotos să se atingă de mâncare. Și asta în ciuda faptului că frumosul Adam își dăduse aprobarea. Și-a pregătit singură niște pâine prăjită. Déjà vu sau cam așa ceva, nu? Tata a mâncat puțin, după care a declarat că, fără putință de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
știți că am crezut că dacă unul din noi era să aibă o aventură atunci aceea aveam să fiu eu. Nu că aș fi vrut să am o aventură, dacă înțelegeți ce vreau să spun. Numai că eu fusesem aia zgomotoasă. Eu fusesem considerată marea petrecăreață. Opinia maselor era că James era jumătatea rațională pe care te puteai baza. Era liniștit, închis în el, fidel. Ăsta e necazul cu bărbații care poartă costume și ochelari, care te fixează cu o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ai întrebat-o pe Helen dacă poți s-o-mprumuți? m-a întrebat mama, evident chitită să-mi strice buna dispoziție. Pentru c-o să-mi facă scandal. Ție nu-ți pasă. Tu o să fii în oraș cu prietenii tăi ăia zgomotoși, dând peste cap coktailuri Malibu și Lucozade și cine știe ce-oți mai bea voi. Dar eu o să fiu aici, pentru ca fiică-mea cea mai mică să urle la mine. Și momentan nici unul dintre noi nu se numără printre preferații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Era pentru prima dată când plecam fără ea și-a fost un adevărat chin. De fapt, am fost pe punctul s-o iau cu mine, dar m-am gândit că atunci când o să mai crească, o să petreacă destul timp în baruri zgomotoase și pline de fum, așa că nu era nevoie să înceapă de-acum. O s-o verifici din sfert în sfert de oră, da? i-am spus înlăcrimată mamei. — Da, mi-a răspuns ea. —La fiecare cincisprezece minute, am accentuat eu. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]