25,771 matches
-
în fața televizorului/și nu-l aud;/văd imaginile altei lumi/care nu mai este a mea, părându-i vetustă, inautentică, până și rochia preferată și-a pierdut candoarea și părul blond nu mai cheamă mângâierile transparente și naive; adeseori bolnavă, arsă de febră, este bântuită de voci sinistre: Vocile zburau în jurul capului,/îmi cuprindeau mâinile/în semn de adio! Obosită în permanență, pasăre cu aripile rănite, pândită de moarte, poeta se retrage în vârsta perfectei candori. Își amintește, bunăoară, un vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
sunt vrednic să-I duc încălțămintele. El vă va boteza cu Duhul Sfînt și cu foc. 12. Acela Își are lopata în mînă, Își va curăți cu desăvîrșire aria, și Își va strînge grîul în grînar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge." 13. Atunci a venit Isus din Galilea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. 14. Dar Ioan căuta să-l oprească. "Eu", zicea el, "am trebuință să fiu botezat de Tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
el, "ca nu cumva smulgînd neghina, să smulgeți și grîul împreună cu ea. 30. Lăsați-le să crească amîndouă împreună pînă la seceriș și, la vremea secerișului, voi spune secerătorilor: "Smulgeți întîi neghina, și legați-o în snopi, ca s-o ardem, iar grîul strîngeți-l în grînarul meu." 31. Isus le-a pus înainte o altă pildă, și le-a zis: "Împărăția cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muștar, pe care l-a luat un om și l-a semănat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
este Fiul omului. 38. Țarina este lumea, sămînța bună sunt fiii Împărăției; neghina sunt fiii Celui rău. 39. Vrăjmașul care a semănat-o, este Diavolul; secerișul, este sfîrșitul veacului; secerătorii, sunt îngerii. 40. Deci, cum se smulge neghina și se arde în foc, așa va fi și la sfîrșitul veacului. 41. Fiul omului va trimite pe Îngerii Săi, și ei vor smulge din Împărăția Lui toate lucrurile, care sunt pricină de păcătuire și pe cei ce săvîrșesc fărădelegea, 42. și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
la negustoria lui. 6. Ceilalți au pus mîna pe robi, și-au bătut joc de ei, și i-au omorît. 7. Cînd a auzit împăratul, s-a mîniat, a trimis oștile sale, a nimicit pe ucigașii aceia, și le-a ars cetatea. 8. Atunci a zis robilor săi: "Nunta este gata, dar cei poftiți n-au fost vrednici de ea. 9. Duceți-vă dar la răspîntiile drumurilor, și chemați la nuntă pe toți aceia pe care-i veți găsi." 10. Robii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
mă vezi și te văd, obligatoriu am intrat în Europa și chiar mai Sus, dacă nu chiar în America ! ĂL DE JOS Bună seara. Dumneavoastră sunteți familia Popescu? Bună pe dracu, fire-ar să fie de chibrit, că mi-a ars deștele. Fuse unu mai `nainte de tălică și fiindcă n-am plătit, mi-a tăiat lumina naturală de se făcu noapte. Și de ce n-aprindeți becul? Păi cum s-aprind becul dacă-i zi, că-i după.amiază!? La dumneata
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
foarte de foarte mare succes care prosperă mai ales în condițiile Trans Zy Ttz...Ei ? Da. Siktirul nostru merge pe zi ce trece tot mai...Siktir ! Pardon ?! Îmi căzuse scrumul pe blana canișului. Săracul... Ce sărac? Nu vezi ce frumos arde ?! Discutam despre societate... Mda. Cum spuneam și mai anterior câinelui, societatea noastră prosperă în siktir. Dar...s-au dublat taxele ! S-a triplat siktirul ! Au crescut accizele... Și, în consens, siktirul. Evoluăm, creștem, ne dezvoltăm,ne... Și nu vă deranjează
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
mai dese din Izvor. Nu rivaliza deocamdată cu fanfara, Însă-mi dădea o senzație de corp astral. Cu el, corpul astral, am și făcut dragoste Întîia oară, celălalt corp aflîndu-se Într-o cu totul altă parte decît În camera unde ardea un bețișor din lemn de santal obținut cu greu, la schimb c-un set de poze cu actori. Fata era o melomană din Dudești. S-a enervat. M-a făcut tocilar. Din clipa aceea am devenit nostalgic. Au Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de ani, pentru că-n urmă cu cinci, pe vremea cînd Imhotep inventa medicina, de pildă, n-avea nici măcar portret, scurma din profil țuguiat pămîntul fără nume după rîme iar puțin mai tîrziu, pe vremea bibliotecii din Alexandria inutile deoarece a ars, fura indicatoarele rutiere puse de romani, care, nemaigăsind drumul spre coloanele bojdeucilor de celibatari decorate-n ton cu moda autohtonă, au făcut celebrele depresii antice și s-au lăsat asimilați cu sărmăluțe, blănuri de oaie, vin vărsat pe rogojini, mămăliguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și ei Îmi mută mobila la loc, În tăcere. Cu rictusuri de reproș. Scrinului i s-au descleiat piciorușele, fotoliul pat nu se mai face pat, tapetul s-a dus, de toaletă nu vreau să mai vorbesc, canapeaua a fost arsă cu țigara, intenționat, i s-au desprins arcurile, cade singură, În rest nu s-au mai Înregistrat pagube. Asta dacă nu pun la socoteală colecția mea de discuri și serviciul de ceai de cristal al neveste-mii, rusesc, care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nou imaginea președintelui adresîndu-se minerilor să vină În capitală pentru a reinstaura ordinea, forțele de poliție nu mai pot face față dușmanilor țării, fasciștii și legionarii strînși În Piața Universității, care vor să răstoarne guvernul, să distrugă instituțiile statului, să ardă orașul, să fiarbă În suc propriu, să vandalizeze clădirile de Învățămînt superior, să spargă vitrinele la Cocorul și să strice iarba din fața Teatrului Național. Imaginea se schimbă și pe ecran apare un tanc. Apoi Încă unul. Sonor: Cine iubește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a mărețelor obiective, se impregnează cu o substanță ignifugă, pe pămîntul scump al patriei, ca să nu ia foc, obiectiv major, sub semnul hotărîrii unanime de a urma neabătut, deoarece cuvintele astfel preparate trebuie să dăinuie, Într-o adeziune deplină, dacă ard nu mai găsim altele, or, prin ele și pentru ele, vom compune o strălucită cuvîntare, succese deosebite, pînă atunci Însă vom avea răbdare, vor fi depuse În marele for al cavității bucale a oricărui om de bine și, odată așezate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe cineva pe fereastră. „Era o zi ploioasă, gri și tristă” povestește Sviatoslav Richter În timp ce pe ecran apar clădiri dărîmate și un difuzor În prim-plan suspendat pe un stîlp. „N-am să uit niciodată ziua aceea, fusese bombardament, orașul ardea, și la difuzoarele de pe străzi a-nceput să se audă concertul pentru vioară de Ceaikovski, cu Oistrach.” Era În 1943, lumea Întreagă se prăbușea, iar la ruși se transmitea la radio, printre explozii, Ceaikovski. Asta numai la ei se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Într-un mod destul de primitiv și intermitent. CÎți Îngeri pot Încăpea pe vîrful unui ac? Doi, veni rapid răspunsul unui prelat de modă veche, Îmbrăcat auster. Cinci, șopti altcineva. Trei, strigă Thomaso D’Acquino, și dacă spuneți alt număr vă ard pe rug. Opt, zîmbi Papa. Nici unul, se enervă părintele Vivaldi agitîndu-și vioara și Întrerupîndu-și concertul pe care Încerca să-l dea În paradis alături de Carpentier și Louis Amstrong. Un număr infinit, mîrÎi John Travolta. Se Întoarseră toți spre el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a apucat demult să scrie cu bumbac, nu-l mai poate opri nimeni. L-am lăsa să treacă ca un coș, dar iată că se umflă, o dă În pandalie: „Și canalele sînt Înfundate / De zăpadă și de steaguri roșii / Arse În cîntece de hoardă”. (s.m.) Hoarda oamenilor omorîți În decembrie. A scăpat poetul din sirena lui Vasile Roaită, din propriu-i purgatoriu, și umblă pe hîrtie. Pare să n-aibă părinți. Vrea la lupta cea mare. Ce dezastru, cînd te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu interes a metodelor educative, să se asigure o pregătire școlară cel puțin satisfăcătoare. Dacă tratamentul nu a fost Început din timp, nu mai există nici o șansă de recuperare. Debilul iese deodată-n societate, iar În Evul Mediu este, uneori, ars pe rug Împreună cu vrăjitoarea, pentru a destinde atmosfera aceea Întunecată. Dacă oligofrenul Își Însușește limbajul oral și scris, este lăsat să privească telenovele ușoare, putînd ajunge să efectueze chiar unele operații stereotipe, În cadrul atelierelor protejate, precum munca la traforaj, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu care nu se-nțelege nimeni, dînsul vorbind o limbă moartă și nedezghețată. Autorul articolului se Întreabă Însă de ce nu s-a explicat modul În care l-au trezit pe Eric Părosul (așa l-au poreclit pe decongelat). I-au ars cîteva palme, ce atîta mister, totul e să ai imaginație, uite cazul piramidelor de chirpici. Cum am văzut seara la teleenciclopedie, cînd se transmitea o serată muzicală unde Iosif Sava și-a manifestat din nou disprețul față de orice sunet ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
urmă-l pupă. Apoi Îl aruncă În pivnița umedă. Îi zice că l-a iubit pătimaș, dar acum inima ei este moartă. Ca atare se ivește un pictor neamț ce execută tabloul Venus Înveșmîntată-n blănuri. În timp ce pozează, Wanda Îi mai arde-un bici lui Gregor, pe urmă pictorul vrea și el. Apare Alexis Papadopolis (Apollo), care-a luptat Împotriva turcilor și e foarte bogat. Idilă Wanda-Alexis, Severin vrea să plece, nu pleacă, imploră să fie sclavul ei chiar dacă rămîne și grecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
E singură de Crăciun. Citește și ne spune și nouă care sînt bancurile și sfaturile erotice preluate de pe Internet și din reviste de scandal. Noi ne topim de dor. Apare un vibrator. Aflăm că sexul e cea mai bună dietă, arde caloria. Pe urmă autoarea face o recenzie la filmul Cum mi-am petrecut sfîrșitul lumii. Ciudat, nu i-a plăcut. Zic ciudat, pentru că nici mie nu mi-a plăcut. Și nu sînt nimfomană. Pe cînd ea e o mare pupăcioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
plin de voie bună și, dacă aș fi avut un singur tovarăș inteligent pe acolo, sunt sigur că i-aș fi spus lucruri minunate. S-a întîmplat să întîlnesc pe Lucien Metz chiar într-una din zilele când mă întorceam ― ars de soare și cu o poftă nebună de mâncare ― de la Tamluk. L-am întîlnit pe peron, în timp ce așteptam ca servitorul să-mi găsească ua taxi (venise tocmai expresul de Bombay, și era o afluență neobișnuită). Pe Lucien îl cunoscusem cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
trei pahare cu brandy, amintindu-mi sfaturile lui Harold. Dar a doua zi am început să aiurez, și fiind chemat un eurasian, mr. Frank, el înțelese că e malaria, și m-au dus chiar în după-amiaza aceea la Sadyia. Soarele ardea de minune, și vedeam flori și paseri, iar în gară m-a zguduit prezența unei femei; nu mai întîlnisem femei albe de patru luni. De-atunci nu-mi mai amintesc nimic. Știu că am fost dus la Shillong și instalat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
deasupra sentimentelor și sentimentalismului. Atitudinea mea o enervează. Bun! Dacă e adevărat ce spune, schimb tactica. Deja farmecul senzual care mă copleșea în timpul convorbirilor noastre a dispărut îndată ce mi-a mărturisit acestea. Sunt de-acum mult mai liber, mai liberat. Ard de nerăbdare s-a întîlnesc iarăși în camera mea, s-o văd cum va reacționa. Voi arăta Maitreyiei că nu-mi pasă de dragostea ei. Știu că mă iubește. Nu se poate ascunde. Știu că e legată de mine. Iar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întreagă eu scrisori de la el, trimise din toate părțile lumii pe unde a umblat. Cutia e de lemn parfumat și i-a fost dată de poet acum doi ani, împreună cu o șuviță din părul lui... (Ce cabotin dezgustător, gândeam eu ars de gelozie, de furie, de neputință. Cs corupător, ce misticism carnal, ce amestec hidos de devoție și fraudă. Cum am putut crede că fecioara aceasta a fost pură? Cum am putut crede că eu sunt cel dintâi care îi atinge
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
împotrivire, nici abandonare, ci coincidență cu dorul meu, cu sângele meu. Am înțeles atunci că orice s-îr fi întîmplat mai înainte în emoțiile și în gândirea Maitreyiei, oricine le-ar fi răscolit mai înainte de mine, urmele acelea s-au șters, arse de ziua aceasta nouă la care se năștea fecioara. O nemaipomenită beatitudine mă invada atunci pe toate porțile sufletului șî ale trupului. Îmi simțeam ființa plenar și continuu, un val inefabil mă înălța din nimic, fără să mă despartă totuși
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lui. Dar ea înțelese, probabil, altfel gestul meu: ca un refuz, o indiferență față de sacrificiul ei, de nuditatea ei. ― Nu vrei să iei șuvița aceasta? mă întrebă ea încă o dată, nevenindu-i să creadă. ― Ce vrei să fac cu ea? Arde-o tu mai bine, îi răspunsei cât se poate mai cald. ― Dar pentru mine nu mai prețuiește nimic acum, se miră ea. Nu prea înțelegeam și am luat șuvița, împachetînd-o frumos și punîndu-mi-o în buzunarul vestei. Am plecat apoi să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]