25,049 matches
-
a fost și el decorat pentru înaintarea prin focul inamic în timpul contraatacului. Restul batalionului a sosit și a intrat în acțiune. Flancurile lui Turrill erau neprotejate și pușcașii marini rămâneau fără muniție. Până după-amiaza însă, ei au reușit să cucerească Dealul 142, pierzând 9 ofițeri și mare parte din cei 325 de soldați din batalion. La orele 17:00 în ziua de 6 iunie, Batalionul 3 din Regimentul 5 Pușcași Marini, sub comanda maiorului Benjamin S. Berry, împreună cu Batalionul 3 din
Bătălia din pădurea Belleau () [Corola-website/Science/322512_a_323841]
-
join the army of Tatalia în the fight against the old king's remaining supporters. Droglo finally discovers Tarnum's identity aș the Immortal Hero, but accepts that he hâș changed. Tarnum and Mad King Gryphonheart meet în battle and deal each other seemingly mortal blows. However, Tarnum is immortal, and he slips away before his body can be buried. Droglo becomes the new leader of Tatalia. În The Sword of Frost, a direct sequel to Clash of the Dragons, Gelu
Heroes Chronicles () [Corola-website/Science/322515_a_323844]
-
în "The Gazette", îndreptate împotriva Legii Daunelor din timpul Revoltelor, s-au soldat cu incendierea clădirii parlamentului din Montreal. În 1857, regina Victoria a ales Ottawa drept capitală permanentă a Provinciei Canada, inițiind construirea primei clădiri a parlamentului Canadian, pe Dealul Parlamentului. Prima etapă a construcției a fost încheiată în 1865, la timp pentru a găzdui ultima sesiune a ultimului parlament al Provinciei Canada dinaintea Confederației. Legea Unirii nu stipula principiul responsabilității guvernamentale (răspunderea guvernului în fața legislativului ales); de fapt, guvernatorul
Provincia Canada () [Corola-website/Science/322571_a_323900]
-
se atace, fie să se retragă așa cum a sugerat Eythin, Eythin a declamat că este prea târziu pentru o asemenea manevră. Armata regalistă s-a pregătit să se cantoneze pentru noapte, în apropierea armatelor aliate. Covenantiștii și parlamentariștii au ocupat dealul Marston, o culme joasă dar proeminentă în întinsa vâlcea a Yorkului, între satele Long Marston și Tockwith. Ei aveau avantajul altitudinii, dar lanurile de porumb care se întindeau între cele două sate le stânjeneau desfășurarea. La un moment dat, regaliștii
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
pedestrașii lui Crawford pe flancul drept, pe partea cealaltă a câmpului de bătălie, atacând cavaleria lui Goring. În acest moment, soldații lui Goring erau obosiți și dezorganizați, și mai mulți ofițeri fuseseră luați prizonieri. Cu toate acestea, ei au coborât dealul de la proviziile parlamentariștilor pentru a ocupa cam aceeași poziție pe care o deținuse cavaleria lui Sir Thomas Fairfax la începutul luptei, despre care majoritatea relatărilor contemporane afirmă că era una dezavantajoasă. Când a atacat Cromwell, soldații lui Goring, în inferioritate
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
Palazzo Vecchio. Nu a fost până la venirea la domnie a fiului lui Eleonora, Fernando I și a soției sale Cristina de Lorraine, atunci palatul a fost ocupat permanent și a devenit casă colecției de artă a familiei Medici. Terenul de pe dealul Boboli din spate a fost achiziționat cu scopul de crea un parc mare formal și grădini, astăzi cunoscute sub numele de Grădinile Boboli. Arhitectul peisagist angajat pentru acest lucru a fost Niccolo Tribolo, care a murit în anul următor, el
Palazzo Pitti () [Corola-website/Science/322610_a_323939]
-
de oameni. Cutremurul i-a dezvoltat lui Iosif un caz sever de claustrofobie care nu a mai trăit confortabil niciodată într-o clădire cu pereți. Prin urmare, el și-a mutat curtea regală într-un complex amplu de corturi pe dealurile din Ajuda. În cele din urmă capitala a fost reconstruită la un cost mare, și o statuie ecvestră a regelui Iosif domină încă piața principală din Lisabona. Când Iosif a murit la 24 februarie 1777, tronul a trecut fiicei lui
Iosif I al Portugaliei () [Corola-website/Science/322669_a_323998]
-
în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO (1999). Localitatea Câlnic se află în sudul județului Alba, în partea de vest a Depresiunii Apoldului, într-o zonă colinară străbătută de valea pârâului Câlnic, afluent al râului Secaș. Spre sud, așezarea este străjuită de Dealurile piemontane ale Sebeșului, prelungiri ale Munților Cindrelului. Înspre nord se învecinează cu Podișul Secașelor. Orașele cele mai apropiate sunt Sebeșul (13km spre NV) și Sibiul (49km spre SE). Satele din împrejurimi: Petrești, Săsciori, Căpâlna, Rahău, Reciu, Gârbova, Cărpiniș, Miercurea Sibiului
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
Biserica de lemn din Purcăreni a supraviețuit până în anul 2009 pe „dealul bisericii” din localitatea Purcăreni, comuna Popești, județul Argeș. A fost ultima biserică de lemn ridicată în tehnica „cățeilor” dintre cele cunoscute la sud de Carpați. Izvoarele istorice o datau din secolului 18 sau chiar mai veche. A avut hramul „Sfinții
Biserica de lemn din Purcăreni, Argeș () [Corola-website/Science/322825_a_324154]
-
este o mină de sare gema din România, situată în județul Harghita. Salina se află în bazinul munților Gurghiului, cuprinsă în Dealul Sării, formând triunghiul Praid - Ocna de Jos - Ocna de Sus. Zăcămintele de sare din Transilvania (exploatate sistematic în cursul vremii la Ocna Dejului, Sic, Cojocna, Turda, Ocna Mureș, Ocna Sibiului și Praid) s-au format cu 13,5 milioane de
Salina Praid () [Corola-website/Science/322831_a_324160]
-
turiști anual, fiind urmată apoi de Slănic Prahova, cu peste 150.000 de turiști și de Salina Târgu Ocna și Salina Cacica. Exploatarea subterană a sării geme de la Praid a început în anul 1762, când, în partea de sud-vest a Dealului Sării, s-a deschis "mină Iosif (József"). Mină a avut o formă de clopot (ogivala). Sarea extrasa manual era pusă în piei de bivoli și trasă la suprafață cu ajutorul unui crivac cu cai. Exploatări de suprafață (cariere) sunt amintite în
Salina Praid () [Corola-website/Science/322831_a_324160]
-
1867. În anul 1896 la Praid era deschisă o singură ocna de sare. Ideea deschiderii unei mine de rezervă a apărut în anul 1898, ăn în care au început lucrările la galeria de cercetare Elisabeta (Erzsébet), în partea nord-estică a Dealului Sării. Din galeria Elisabeta s-au trasat mai multe galerii laterale, cercetându-se partea superioară a zăcământului. La 200 m de la intrarea în galerie, s-a executat o cameră transversala de exploatare, denumită "mină Elisabeta (Erzsébet"). Între anii 1947-1949 s-
Salina Praid () [Corola-website/Science/322831_a_324160]
-
de acumulări lente, fără evenimente notabile. Războiul marcoman (166-180) a prilejuit trimiterea în Dacia romană a Legiunii a V-a Macedonica, pentru întărirea granițelor de nord ale provinciei Dacia. Legiunea a fost cantonată între anii 168-170 la Potaissa, pe platoul Dealului Cetății, unde a construit un puternic castru. Prin stabilirea legiunii la Potaissa, s-a întărit considerabil comunitatea de cives Romani, ceea ce a dus la acordarea statutului de municipiu fostei așezări rurale (vicus). Legiunea, compusă din cca 5000 militari, a contribuit
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
la Turda Adunarea Generală a nobilimii din Ardeal care a aprobat documentul ”Unio Trium Nationum”. Prin aceasta a fost ratificată uniunea încheiată în septembrie 1437 la Căpâlna, prin care s-au luat măsuri de reprimare a răscoalei țărănești de la Bobâlna. “Dealul Spânzuraților” din cartierul Turda Nouă amintește locul unde au fost spânzurați 9 dintre participanții la Răscoala de la Bobâlna, originari din zona Turda. În anul 1542 a avut loc la Turda Dieta care a pus bazele noii organizări a Ardealului sub
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
la 43 de ani, Mihai Viteazul, primul unificator al celor trei Principate Romanesti, Tara Romaneasca, Transilvania si Moldova. Trupul său a fost înmormântat pe acel loc. Capul său a fost luat de unul dintre căpitanii domnitorului și îngropat la Mănăstirea Dealu de lângă Târgoviște. Dupa acest eveniment luptele dintre trupele imperiale si cele ale nobilimii din Transilvania precum si in anii urmatori conflictelor armate dintre Curuți si Lobonți au provocat distrugeri insemnate, orasul cazand prada jafurilor si incendiilor, mare parte a populatiei parasind
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
dințate). Moara cu aburi Grosmann (str.G.Barițiu nr.58) s-a construit mai târziu. - Peste cele văi existau pe atunci 13 punți și poduri (unele din ele nu mai există). - Existau 8 biserici, dintre care două au dispărut (biserica de pe dealul Alamaș, spre Durgău, și biserica evanghelică-luterană din Piața 1 Decembrie 1918). - Harta prezintă traseul de odinioară al zidului fortăreței medievale care înconjura biserica reformată-calvină din centrul orașului. - In zona Durgău existau 5 ocne de sare (Carolina, Iosif, Tereza, Anton și
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
-și croiască drum prin încercuirea mongolă și să scape. Mstislav al Kievului a sosit și el și a văzut resturile armatei slave fugind. Cu contingentul lui de 10.000 de oameni, s-a retras în tabăra lui fortificată, pe un deal de pe malurile Niprului. Armata mongolă a prins din urmă forțele lui Mstislav al Kievului și i-au asediat tabăra. Mstislav al Kievului și armata kieveană a reușit să reziste trei zile, dar Mstislav al Kievului a hotărât să i se
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
un drumeag de țară pietruit, aflat la stânga drumului național Iași-Roman, înainte de orașul Podu Iloaiei. Biserica "Pogorârea Sfântului Duh" din Hoisești nu este inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2004. Satul Hoisești se află amplasat pe un deal golaș, odinioară năpădit de livezi și vii nesfârșite. El este atestat documentar de pe la 1450. Aici au trăit oameni de seamă în istoria Moldovei. Documentele vechi menționează că pe la 1615 satul aparținea spătarului Iordache Ramadan. În secolul al XIX-lea aici
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Hoisești () [Corola-website/Science/322061_a_323390]
-
a fost fondată în 1865, campusul avea 209,5 acri (0.85 km²) din cei aproximativ 300 acri (1.2 km²) din ferma lui Ezra Cornell. De atunci, s-a extins la aproximativ 745 acri (3.0 km²) cuprinzând atât dealul cât și majoritatea zonelor înconjurătoare. Cele 260 de clădiri universitare sunt împârțite în principal în Central (central) și North Campuses (capusurile din nord) pe platoul dealului, West Campus (campusul din vest) aflându-se pe panta sa,iar Collegetown la sud
Universitatea Cornell () [Corola-website/Science/322091_a_323420]
-
De atunci, s-a extins la aproximativ 745 acri (3.0 km²) cuprinzând atât dealul cât și majoritatea zonelor înconjurătoare. Cele 260 de clădiri universitare sunt împârțite în principal în Central (central) și North Campuses (capusurile din nord) pe platoul dealului, West Campus (campusul din vest) aflându-se pe panta sa,iar Collegetown la sud de Central Campus. Central Campus are laboratoare, clădiri administrative, aproape toate clădirile academice ale campusului,așezări sportive, auditorii și muzee. Singura așezare rezidențială rămasă în Central
Universitatea Cornell () [Corola-website/Science/322091_a_323420]
-
Robert și amfiteatrul Stone- au fost deasemenea trecute în registrul național al locurilor istorice (NRHP), în ciuda faptului că au fost demolate în anii 80’. Campusul Ithaca este poziționat în mijlocul văilor deluraose a zoneu lacurilor Finger și din vârful East Hill (dealul de est) pot fi observate zonele înconjurătoare, inclusiv lacul Cayuga de 38 (61,4 km) lungime. Două defilee, Fall Creek și Cascadilla, legate de campusul central au devenit lacuri populare de înot în timpul lunilor calde (deși univeristatea este împotriva acestui
Universitatea Cornell () [Corola-website/Science/322091_a_323420]
-
Biserică de lemn din Scoarța-Pietriș se află în cătunul de pe dealul Pietriș din localitatea Scoarță din județul Gorj. Poartă hramul „Nașterea Maicii Domnului” și datează cel mai probabil din secolul 18. Se distinge prin structura de lemn bine conservata, prin nișele în consolă de la altar, atât de caracteristice zonei, prin absida
Biserica de lemn din Scoarța-Pietriș, Gorj () [Corola-website/Science/322125_a_323454]
-
intrare în cimitir, crucile și stâlpii funerari întregesc ansamblul din jurul lăcașului. Biserică și ansamblul din jurul ei au valoare de patrimoniu cultural, istoric și artistic incontestabile, insă lipsesc de pe noua listă a monumentelor istorice. Vechimea reală a bisericii de lemn din dealul Pietriș este necunoscută. A fost ridicată probabil în secolul 18. Pisania pictată peste ușile împărătești ne indică o renovare majoră, după cum urmează: "„În zilile pria luminatului nostru d[o]mn Barbu Șterbei voivod, sau prenoit de arătat[i] titori Dinu
Biserica de lemn din Scoarța-Pietriș, Gorj () [Corola-website/Science/322125_a_323454]
-
Biserica "Sf. Împărați Constantin și Elena" din Hărpășești este un lăcaș de cult ortodox ctitorit în anul 1833 de boierul George Mavrocordat în satul Hărpășești din comuna Popești (județul Iași). Ea se află în vârful unui deal, fiind înconjurată de cimitirul sătesc. Biserica "Sf. Împărați" din Hărpășești a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015 la numărul 1397, având codul de clasificare . Prima atestare documentară a satului Hărpășești este într-un uric
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hărpășești () [Corola-website/Science/322126_a_323455]
-
Fidel să-și consolideze controlul politic din munți, deseori prin executarea celor suspectați a fi loiali lui Batista sau a rivalilor lui Castro. În plus, trupele neregulate slab înarmate cunoscute sub numele de "escopeteros" au hărțuit trupele lui Batista din dealurile și câmpiile provinciei Oriente. Trupele escopeteros au sprijinit direct forțele militare ale lui Castro prin protejarea liniilor de aprovizionare și prin furnizarea de informații. Munții au fost controlați ulterior în totalitate de către rebelii conduși de Castro. Pe lângă rezistența armată, regimul
Revoluția Cubaneză () [Corola-website/Science/322133_a_323462]