25,496 matches
-
și întemeierii, al răstignirii și mîntuirii, al îndepărtării definitive a răului și identificării lumii cu împărăția lui Dumnezeu, în cele din urmă) se constituie ca un arhetip pentru înțelegerea esenței unei anumite societăți, întrucît: " Condiția înțelegerii unei civilizații este examinarea povestirilor ei; ea nu supraviețuiește secolelor, în cel mai adevărat sens al cuvîntului, decît prin ele" [Pânzaru, 1981:5-6]. Desigur că, în acest context, am putea lua în seama și varianta în care Biblia însăși este rezultanta sincretică a unui fond
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
lui Satan; 7) încălcarea (interdicția este nerespectată)17 se concretizează prin simbolica mușcătură din mărul interzis de către Adam și Eva; actul arhetipal al înșelăciunii (avînd ca formă particulară minciuna) și toate consecințele sale ulterioare sînt cuprinse în acest moment-cheie al povestirii; 8) prejudicierea (răufăcătorul face un rău care aduce o pagubă unuia dintre actorii povestirii) vizează toate urmările pe care intriga șarpelui le va avea asupra destinului omului, care, în cele din urmă, își va pierde demnitatea de ființă edenică; 8a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mărul interzis de către Adam și Eva; actul arhetipal al înșelăciunii (avînd ca formă particulară minciuna) și toate consecințele sale ulterioare sînt cuprinse în acest moment-cheie al povestirii; 8) prejudicierea (răufăcătorul face un rău care aduce o pagubă unuia dintre actorii povestirii) vizează toate urmările pe care intriga șarpelui le va avea asupra destinului omului, care, în cele din urmă, își va pierde demnitatea de ființă edenică; 8a) lipsa (unuia/unora dintre personaje îi/le lipsește ceva) este percepută de Adam și
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
momentul de legătură (nenorocirea sau lipsa i se comunică autorului sub forma unei porunci) definește secvența în care Dumnezeu îi anunță lui Adam și Eva hotărîrea alungării lor din rai. Acest moment mijlocește trecerea către o altă etapă a desfășurării povestirii biblice, cuprinzînd alte secvențe arhetipale (completînd de la 10 pînă la 31 funcțiile pe care Propp le-a evidențiat la nivelul basmului laic). Acestea se regăsesc în forme aproape identice atît la nivelul simbolisticii biblice, cît și la acela al basmului
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și o instaurare a "tronului lui Dumnezeu" pe Pămînt. Vom constata că pe măsură ce scenariul biblic se complică, secvențe întregi par a dobîndi relativă autonomie de desfășurare, desfășurarea lor reproducînd "în mic" întreaga imagine a corpusului biblic. Altfel spus, fiecare dintre povestirile prezente în Biblie activează mai mult sau mai puțin explicit succesiunea de funcții sintactice pe care Propp le-a luat în seamă. O "gramatică generativă" de tip chomskyan pentru care înșelăciunea (minciuna) constituie punct de referință ar putea fi astfel
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
lui Dumnezeu, Editura All, București, 1993. Moscovici, Serge, Psihologia socială sau mașina de fabricat zei, Editura Universității "Al. I. Cuza", Iași, 1995. Noica, Constantin, Scrisori despre logica lui Hermes, Cartea Românească, București, 1986. Pânzaru, I., Prefață la: Claude Bremond, Logica povestirii, Editura Univers, București, 1981. Pease, Allan, Garner, Alan, Limbajul vorbirii. Arta conversației, Editura Polimark, București, 1994. Peirce, Charles S., Semnificație și acțiune, Editura Humanitas, București, 1990. Peter, L. J., Hull, Raymond, Principiul lui Peter, Editura Humanitas, București, 1994. Popescu, D.
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mult, experiența recentă a arătat, surprinzînd oarecum, că pentru unii oameni "minciunile inofensive" sînt acelea spuse de albi, mai degrabă decît de persoane de culoare. Într-adevăr, acesta este înțelesul pe care Sean Virgo (1981:134) îl dă termenului în povestirea sa "Minciuni inofensive". Propunerea mea este să renunțăm la termenul oarecum analitic. Dacă este să ne referim în mod special la minciuni spuse cu intenția de a proteja interesele celui păcălit, putem să le numim "simple minciuni binevoitoare". Asemenea minciuni
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
considerabil de scriitori au analizat ideea de minciună și au încercat să-i structureze geneza și modul de acțiune în viața socială. 2 Unde apar minciunile O DIVERSITATE DE DOMENII Domnișoara Shute, un personaj ce apare într-o colecție de povestiri din secolul nouăsprezece intitulată Experiențele unui irlandez (Somerville și Ross 1944:97), atrage atenția asupra diferenței între a înșela în timp ce cumperi sau vinzi un cal și a trișa la jocul de cărți. Ea se miră că: Nimeni nu a vrut
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Barnes 1967:118). Într-un articol dintr-o enciclopedie, Barron (1959:103) observă: Încă de la început, activitatea genealogiștilor a avut în Anglia acea tentă de imprecizie amestecată cu minciuna, de care nu s-a dezbărat nici în ziua de azi. Povestirea selectivă a evenimentelor din trecut și manipularea a ceea ce uneori sînt numite "hărți genealogice", sînt exemple ale contextului mai larg de reconstituire socială a trecutului. Acest proces funcționează, de asemenea, în cadrul activităților sociale obișnuite, mai ales în contextele în care
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
consideră anumite afirmații ca fiind minciuni. De exemplu, Heath (1983:189) relatează că într-o comunitate de muncitori pe care a studiat-o în Statele Unite, unele povești neadevărate, percepute ca "fabulări", erau acceptabile din punct de vedere moral; totuși, aceleași povestiri spuse într-o comunitate învecinată de oameni aparținînd păturii sociale de mijloc, ar fi fost clasificate drept minciuni. Un exemplu de percepere a diferențelor de clasă socială prin aceste atitudini este oferit de Madame Necker de Saussure (1839:164), care
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Snyder 1989:145), sînt în multe cazuri adaptive (cf. Snyder et al. 1992). Într-adevăr, părerea lui Snyder este că iluziile pot fi benefice nu numai pentru individul care le creează, ci și pentru societate ca întreg; el dă exemplul povestirilor lui Horatio Alger pe tema succesului, care accentuau "iluzia împărtășită de toți membrii societății asupra faptului că efortul conduce la reușită" (Snyder 1989:148). Snyder (1989: 150-152) subliniază că "procesele de negociere cu realitatea" pot deveni neproductive, însă într-o
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sigur nu știa de atitudinea lui Platon (1966, Cărțile 2 și 10) care condamna scriitorii plini de imaginație, spunea că încercase să-și împiedice copilul de patru ani să mai povestească lucruri inventate, "deoarece nu voiam să treacă de la o povestire imaginată la o minciună în toată legea pentru că nu este o prea mare diferență între ele". Punctul de vedere opus este prezentat într-o carte despre minciuni, apărută recent și destinată copiilor. Joy Berry (1988) distinge clar între fantezii (povestiri
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
povestire imaginată la o minciună în toată legea pentru că nu este o prea mare diferență între ele". Punctul de vedere opus este prezentat într-o carte despre minciuni, apărută recent și destinată copiilor. Joy Berry (1988) distinge clar între fantezii (povestiri neadevărate spuse pentru amuzament), greșeli (lucruri despre care credeai că sînt adevărate atunci cînd le-ai spus, însă mai tîrziu ai descoperit că erau false) și minciuni; fanteziile și greșelile sînt acceptabile, nu însă și minciunile. Observațiile pe care le-
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a Fiului Rătăcitor sau a Bunului Samaritean. Chiar colegii baptiști ai lui John Bunyan, din secolul al XVII-lea, așa puritani cum erau, par să fi fost dispuși să accepte faptul că Peripețiile Pelerinului era o alegorie și nu o povestire adevărată. Totuși, unii dintre criticii săi baptiști priveau cu suspiciune ceea ce Sharrock (1954:139) numește "libertatea periculoasă a ficțiunii" (cf. Newey 1980:27). Ar trebui să ne amintim că "de-a lungul secolului al XVIII-lea lectura literară era considerată
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sînt înfățișate limpede de către criticul său baptist, Thomas Sherman. În 1682, cu doi ani înainte de apariția Părții a doua a cărții lui Bunyan, el a publicat o continuare la Partea întîi a Peripețiilor Pelerinului, care, după părerea lui, ar prezenta povestirea în fraze atît de serioase și spirituale încît nu vor mai provoca rîsul cititorilor cu gîndire superficială, cum s-a întîmplat cu unele pasaje din Partea întîi. (Sharrock 1954:139; cf. Bunyan 1967:338-339) E ușor să clasificăm Peripețiile Pelerinului drept
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
1967:338-339) E ușor să clasificăm Peripețiile Pelerinului drept o alegorie, deoarece lucrarea nu are un caracter realist. Totuși, în ciuda avertismentului dat de Bunyan, unii cititori, contemporani cu el sau de mai tîrziu, trebuie să fi crezut că evenimentele din povestire se întîmplaseră cu adevărat. McKeon (1987:296-297) atrage atenția asupra unui text în care se povestește copilăria cuiva din perioada victoriană, și în care Thomas Burt (1924:115) se referă la Peripețiile Pelerinului spunînd că: În mintea mea de băiețel
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
text scris. Același contrast poate, totuși, să existe și în comunitățile pre-literate, între acele relatări orale care sînt luate drept adevărate și acelea care nu corespund vreunui aspect al realității. Nu e vorba de nici o minciună, decît în cazul acelor povestiri inventate care sînt prezentate drept adevărate. În toate comunitățile, fie ele literate sau pre-literate, oamenilor le plac fanteziile și le pot împărtăși semenilor lor fără a-i induce în eroare, cu condiția să nu pretindă că rezultatele imaginației sînt de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să știm dacă nu cumva și această afirmație este o minciună? Și în zilele noastre, cum ne putem da seama dacă relatările prietenilor noștri pescari cu privire la ceea ce au prins sînt minciuni sau fabulări? Într-adevăr, o recentă colecție australiană de "povestiri trase de păr", pe care autorul le consideră "foarte adevărate" (Egan 1991), îi pune cititorului următoarea întrebare, care constituie chiar titlul cărții: Te-aș minți eu pe tine?. Informațiile pe care le prezintă acest capitol ar trebui să fie suficiente
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sat la Tânguiești, apărându-i în 1912. Înzestrat ca povestitor umorist, O. părăsește proza romantică, de tentă psihologică, spre care se îndreptase datorită lecturilor din scriitori ruși, dar care la el e artificioasă, nereușită. Sub influența lui I. Slavici, scrie povestiri de observație realistă inspirate din viața satului ardelean: una dintre ele, Sărmanul Fekete Jóska, pare chiar a anticipa drama eroului din Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu. Jovialului O. îi convin însă schițele umoristice, unde își pune în valoare spiritul ludic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288538_a_289867]
-
Tentație hermeneutică și rescriere critică), tr. Corina Tiron, București, 2000; The Unfinished Battles. Romanian Postmodernism Before and After 1989, Iași, 1997; Narrative Innovation and Cultural Rewriting in the Cold War Era and After, New York-Londra, 2001. Traduceri: J.D. Salinger, Nouă povestiri, București, 1971; Thomas Wolf, Privește, înger, către casă, București, 1977; Kurt Vonnegut Jr., Fii binecuvântat, domnule Rosewater, București, 1980; Dylan Thomas, Fiicele Rebecăi, București, 1982; Ken Kesey, Zbor deasupra unui cuib de cuci, București, 1983; Dorin Tudoran, Viitorul facultativ, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
plumb (1951), Moșia oamenilor slobozi (1951), Niculai Călărașul (1953), Mitruț al Joldii (I-II, 1953-1954), Vijelie-n sus pe Jii (1954), Zile învolburate (1954), Marșul miresei (1955), Romanțe de dragoste (1957), Măria sa Țara. Din vremea lui Vlad Țepeș (1960), Agurida, „povestire eroică” (1962), Dosarul lui Ion Măruntu (1962), Vântoasa (1964), el probează indiscutabile calități de povestitor. Ciuma lui Caragea, invaziile osmanlâilor, bătăliile grozave, lăsând în urmă mormane de leșuri, viața năpăstuită a iobagilor din Evul Mediu românesc formează substanța unui epic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
și „partidul comuniștilor”, privit ca o binecuvântare pentru mult pătimitul norod. Așa, de pildă, în romanele Marșul miresei, Romanțe de dragoste, Dosarul lui Ion Măruntu, care ancorează și în alte medii decât în acela rural. Culmea falsificării se întâlnește în povestirea Brigada mixtă (1953), unde viața într-o gospodărie colectivă e tratată operetistic, idilismul „viziunii” rostogolindu-se în apele tulburi ale impudorii. Nu e de mirare, atâta vreme cât, traducând în 1952, împreună cu N. Cerna, romanul Onoarea de G. Bașirov, I. îl apreciază
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
respectarea normelor de conduită în societate. Obiective de referință Activități de învățare 2.1. să identifice situații conflictuale în societate, între persoane, rude, legate de mediu, școlare; 2.2. să identifice reguli, soluții posibile de rezolvare a conflictelor. * exerciții identificare; * povestirea și desenarea unor stări conflictuale și a soluționării acestora; * recunoașterea din imagini a unor situații/ stări conflictuale. 3. Dezvoltarea unor comportamente relaționale privind arta de a face față conflictelor Obiective de referință Activități de învățare 3.1. să identifice locul
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3035]
-
să participe la dezvoltarea climatului afectiv pozitiv în grup; 3.3. să descrie și să compare tipuri de relații și atitudini sociale (colaborare, competiție, toleranță, * dramatizări; * lucru individual și în grupuri mici („Familia mea”); * învățarea prin cooperare: • mimă • pantomimă • dramatizări * povestirea/ descrierea/ 66 intoleranță), pornind de la situații concrete. compararea unor întâmplări. 4. Dezvoltarea și manifestarea unor atitudini favorabile evitării, rezolvării/ medierii conflictelor Obiective de referință Activități de învățare 4.1. să formuleze enunțuri pro și contra soluționării unor dileme; 1.2
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3035]
-
literar: cartea și revista pentru copii) Teste de limba română Testul nr. 1 Se dă textul: ,,Firește însă că nouă, celor care știu ce-nseamnă viața, puțin ne pasă de cifre! Mi-ar fi plăcut și mie să încep această povestire în felul basmelor. Mi-ar fi plăcut să spun așa: "A fost odată un mic prinț, care trăia pe o planetă doar cu puțin mai mare decât el și care simțea nevoia unui prieten..." Astfel, acelora ce știu ce-nseamnă
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]