25,680 matches
-
gradul de general locotenent. Ioannis Metaxas a fost un monarhist convins. El l-a sprijinit necondiționat pe Constantin I al Greciei și s-a opus deschis intrării în război a Greciei de partea aliaților în prima conflagrație mondială. Eleftherios Venizelos, premierul din acea perioadă, a demisionat ca urmare a opoziției lui Metaxas la cererea de ajutorare a Aliaților, care au suferit un mare eșec în timpul campaniei de la Gallipoli. Venizelos a folosit tema intrării în război în timpul campaniei electorale și a cucerit
Ioannis Metaxas () [Corola-website/Science/320855_a_322184]
-
opoziției lui Metaxas la cererea de ajutorare a Aliaților, care au suferit un mare eșec în timpul campaniei de la Gallipoli. Venizelos a folosit tema intrării în război în timpul campaniei electorale și a cucerit alegerile legislative din mai 1915. În calitatea de premier, Venizelos a mobilizat armata pentru a-i ajuta pe sârbi, dar a fost demis de rege. Această acțiune a regelui a definitivat ruptura dintre monarhiști și Venizelists, ducând la apariția a ceea ce grecii au numit „Schisma Națională”, care avea să
Ioannis Metaxas () [Corola-website/Science/320855_a_322184]
-
de Partidul Comunis (KKE). Regele George al II-lea, temându-se în egală măsură de comuniști și de o eventuală lovitură de stat, l-a numit pe 13 aprilie 1936 pe Metaxas, pe atunci ministru de război, în funcția de premier, iar această numire a fost confirmată de Parlament. Grevele muncitorilor industriali din mai același an i-au permis lui Metaxas să instituie starea de urgență. El a suspendat Parlamentul pe termen nedeterminat și a suspendat mai multe articole ale Constituției
Ioannis Metaxas () [Corola-website/Science/320855_a_322184]
-
și împotriva expropierii, sub motive militare etc. ale unor pământuri ale locuitorilor arabi. A fost printre primii israelieni care au chemat la înființarea unui stat arab palestinian. pe plan politic intern - a dus o luptă acerbă împotriva establishmentului laburist al premierului David Ben Gurion, a partidului acestuia, pe atunci atotputernic, Mapai, si a instituțiilor controlate de acesta, a cercurilor din jurul primului ministru, a aghiotanților acestuia - Moshe Dayan, Shimon Peres, Teddy Kollek etc. Revista să a fost implicată în dezvăluirea unor afaceri
Uri Avneri () [Corola-website/Science/320922_a_322251]
-
ministrul de finanțe Philip Snowden, și din care făcea parte Arthur Henderson, ministrul de externe) a propus ca despăgubirile plătite de Germania să fie reduse și ca forțele britanice și franceze să evacueze Renania. Henderson l-a convins pe scepticul premier francez, Aristide Briand, să accepte ca toate forțele aliate de ocupație să evacueze Renania până în iunie 1930. Ultimii soldați britanici au plecat la sfârșitul lui 1929 și ultimii francezi în iunie 1930. În „discursul de pace” din 21 mai 1935
Remilitarizarea Renaniei () [Corola-website/Science/320931_a_322260]
-
tabere și că inițial ele s-au angajat să se supună rezoluției ONU. John Baggot Glubb, comandantul Legiunii Arabe, a scris că ministrul de externe britanic Ernest Bevin a dat undă verde Legiunii Arabe să ocupe teritoriul alocat statului arab. Premierul Transiordaniei a explicat că Abdullah a primit sute de petiții din partea liderilor palestinieni prin care aceștia cereau protecție după retragerea forțelor britanice. Eugene Rogan afirmă că aceste petiții ale locuitorilor din aproape toate orașele și satele palestiniene sunt păstrate în
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
participat la Războiul greco-italian. După cel de-al Doilea Război Mondial, Karamanlis a avut o ascensiune rapidă pe plan politic. A fost susținut de colegul de partid și prietenul său apropiat Lambros Eftaxias, care a fost ministrul agriculturii în cabinetul premierului Konstantinos Tsaldaris. Prima funcție politică importantă a fost cea de Ministru al Muncii și al Protecției Sociale în 1947. A mai fost Ministrul Mediului în guvernul Alexandros Papagos. A câștigat admirația Ambasadei Statelor Unite pentru eficiența cu care a construit drumuri
Konstantinos Karamanlis () [Corola-website/Science/320938_a_322267]
-
moarte pentru înaltă trădare și revoltă, sentință comutată apoi la închisoare pe viață) și redactarea constituției în 1975. În 1977, "Noua Democrație" a câștigat din nou alegerile, iar Karamanlis a continuat să fie prim-ministru până în 1980. Sub mandatul de premier al lui Karamanlis, guvernul său a întreprins numeroase naționalizări în mai multe sectoare, inclusiv în sectorul bancar și în transporturi. Politicile de planificare a economiei, care au dus la crearea unui semnificativ sector de stat în economie, au fost descrise
Konstantinos Karamanlis () [Corola-website/Science/320938_a_322267]
-
a economiei, care au dus la crearea unui semnificativ sector de stat în economie, au fost descrise de mulți ca "socialmania". În urma semnării Tratatului de Aderare la Comunitatea Economică Europeană (acum Uniunea Europeană) în 1979, Karamanlis a renunțat la funcția de premier și a fost ales Președintele Republicii Elene în 1980 de către Parlament, și în 1981 a supervizat aderarea oficială a Greciei la Comunitatea Economică Europeană, al cărei al zecelea membru a devenit. El a servit până în 1985 și a fost urmat
Konstantinos Karamanlis () [Corola-website/Science/320938_a_322267]
-
armonioasă a tuturor oamenilor a fost fondată pe baza unei inițiative lansate în cadrul ONU, la 14 iulie 2005, de către fostul Secretar General al ONU, Kofi Annan. Inițiativa Secretarului General al ONU, co-autorată de Spania și Turcia, a plecat de la propunerea premierului spaniol José Luis Rodríguez Zapatero, prezentată în septembrie 2004, în cadrul celei de a 59-a sesiuni a Adunării generale a ONU. Alianța Civilizațiilor este sprijinită de un Grup de Prieteni (GP), structură informală cu o componență care a ajuns la
Alianța Civilizațiilor () [Corola-website/Science/315368_a_316697]
-
a fost prim-viceprim-ministru și ministru al afacerilor externe și integrării europene al Republicii Moldova. La 23 aprilie 2013 a fost numit prim-ministru interimar al Republicii Moldova prin decretul Președintelui Nicolae Timofti. Inițial, după 25 aprilie 2013, a asigurat interimatul postului de premier interimar. A fost propus de PLDM pentru un mandat întreg de șef al executivului, iar la 15 mai 2013 a fost desemnat prim-ministru. Pe 10 decembrie 2014 Guvernul Leancă și-a dat demisia, aceasta fiind de fapt o procedură
Iurie Leancă () [Corola-website/Science/315483_a_316812]
-
a fost în exercițiu până în februarie 2015. Pe 28 ianuarie 2015, Iurie Leancă a fost desemnat de Nicolae Timofti prem-ministru al viitorului guvern al Republicii Moldova, fiind însărcinat cu funcția de a forma un nou cabinet. La 12 februarie 2015, guvernul premierului desemnat Iurie Leancă nu a primit votul de încredere al parlamentului Republicii Moldova, pentru învestirea guvernului votând doar 42 de deputați (membrii Alianței Politice pentru Moldova Europeană), în timp ce numărul minim de voturi necesare era de 51. Drept consecință, la 26 februarie
Iurie Leancă () [Corola-website/Science/315483_a_316812]
-
acestora în cadrul Asociației Sportive Universitare "Andrei Șaguna", Asociației Studenților în Științe Administrative - filiala Constantă, clubul absolvenților șaguniști, ș.a. Pentru a promova setul de valori șaguniste și pentru a acorda onoarea cuvenită unor prestigioase personalități - Președinți de Stat, Președinți de Parlament, Premieri, Miniștri, Ambasadori, etc. - care au vizitat Universitatea "Andrei Șaguna", sau au avut întâlniri cu reprezentanți ai Universității, au fost conferite titluri, medalii și distincții precum Doctor Honoris Causa (Nicolae Văcăroiu, Academician Constantin Bălăceanu Stolnici, Academician Cătălin Zamfir, prof. univ. dr.
Universitatea „Andrei Șaguna” din Constanța () [Corola-website/Science/317322_a_318651]
-
sectorului agricol, includeau lărgirea drepturilor individuale ale fermierilor și era susținută și de ministerul de interne. Aceste reforme au pus fundațiile sistemului agricol bazat regulile economiei de piață pentru țărănimea rusă. Principalii miniștri implicați în aplicarea reformelor agricole au fost premierul și ministrul de interne Stolîpin, ministrul agriculturii și domeniilor statului Alexandr Krivoșein și ministrul de finanțe Vladimir Kokovțov, care avea să devină succesorul lui Stolîpin la funcția de prim-ministru. Reformele lui Stolîpin și beneficiile pe care le-au adus
Reforma lui Stolîpin () [Corola-website/Science/317387_a_318716]
-
printre care cooperative de credit financiar sau cooperative de producție și de consum. Numeroase elemente ale programelor cooperatiste ale lui Stolîpin au fost mai târziu incorporate în primele programe agricole sovietice, ceea ce a demonstrat influența pe termen lung a gândirii premierului rus.
Reforma lui Stolîpin () [Corola-website/Science/317387_a_318716]
-
evaziunii fiscale. După ce VMRO-DPMNE a fost învins în alegerile parlamentare din 2002, a urmat o perioadă de lupte interne în partid. Gruevski a devenit liderul pro-UE și a fost ales președinte al partidului, după ce Ljubčo Georgievski a părăsit poziția. Fostul premier și creat propriul partid, VMRO-NP, dar VMRO-DPMNE și-a menținut majoritatea simpatizanților. VMRO-DPME a câștigat alegerile parlamentare din 2006. Pe 25 august a format noul guvern. Guvernul lui mare multe fețe noi, mulți miniștrii având sub 40 de ani. În
Nikola Gruevski () [Corola-website/Science/317436_a_318765]
-
Ca urmare, la Biarritz la 4 octombrie 1865, Napoleon al III-lea i-a promis lui Bismarck neutralitatea Franței, în speranța că o asemenea declarație deschisă de intenție va întări poziția de negociere a Franței pe malul vestic al Rinului. Premierul prusac a refuzat să ofere teritorii din Renania, regiune preferată de Napoleon. El a făcut totuși unele oferte privind hegemonia franceză în Belgia și Luxemburg, dar niciuna dintre acestea în scris. Când Austria și Prussia au ajuns la război în
Criza luxemburgheză () [Corola-website/Science/321839_a_323168]
-
colegiu electoral la 30 ianuarie 1876. Guvernului lui Jules Dufaure, numit imediat după alegerile din 1876, dar încă prea de dreapta pentru gustul republicanilor, i-a urmat, la 12 decembrie 1876, cabinetul Jules Simon. Jules Simon, ministru de interne și premier, avea convingeri „profund republicane și hotărât conservatoare”, după cum spunea el însuși, deci trebuia să fie în măsură să echilibreze forțele contrare. El a format un guvern de orientare puțin mai spre stânga decât precedentul. Jules Simon a dat garanții stângii
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
eforturi de a atrage investiții din Taiwan și a încurajat economia de piață. În februarie 2000 a fost chemat împreună cu secretarul de partid al provinciei, Chen Mingyi, în fața celor 4 membri ai Comitetului Politic Executiv- secretarul-general și președintele Jiang Zemin, premierul Zhu Rongji, vicepreședintele Hu Jintao, șeful Comisiei de disciplină de partid Wei Jianxing să dea explicații referitoare la Scandalul Yuanhua. În 2002 Xi a fost numit în funcții de răspundere în provincia Zhejiang, devenind apoi secretar de partid al provinciei
Xi Jinping () [Corola-website/Science/321960_a_323289]
-
învinuiri de trafic de influență asupra întregii clase politice moldovenești, considerându-se vinovat de criza politică din Republica Moldova, stagnarea dezvoltării economice, a reformelor în justiție, a integrării europene etc. În particular, acesta a fost poreclit „păpușarul”. În iunie 2015, fostul premier Ion Sturza a declarat în cadrul unei emisiuni politice televizate că „"Republica Moldova este un stat capturat, și este controlată de Plahotniuc, iar lucrurile în țară ar putea degrada și mai mult"”. La începutul lui iunie 2015, la vila lui Plahotniuc din
Vladimir Plahotniuc () [Corola-website/Science/321962_a_323291]
-
inclusiv Land Rover, a fost achiziționat de către British Aerospace. În 1994 Grupul Rover a fost cumpărat de BMW. În 2000 Grupul Rover a fost divizat de către BMW, iar Land Rover a fost vândut la Ford Motor Company, devenind parte a Premier Automotive Group. În iunie 2008 Ford a vândut atât Land Rover cât și Jaguar Cars la Tata Motors.
Land Rover () [Corola-website/Science/321373_a_322702]
-
politicului de schimbare a orientării secularii a statului poate genera o reacție a forțelor armate, care s-au considerat tot timpul drept principalul și cel mai credincios gardian al secularismului. Drept exemplu, este considerat răsturnarea de către armată, în 1960, a premierului [[Adnan Menderes]].. Premierul și doi din miniștrii cabinetului său au fost spânzurați, după ce au fost judecați de un tribunal militar. Ei nu au fost condamnați, însă, pentru acțiuni care să fi pus în primejdie caracterul secular al statului. E adevărat
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
a orientării secularii a statului poate genera o reacție a forțelor armate, care s-au considerat tot timpul drept principalul și cel mai credincios gardian al secularismului. Drept exemplu, este considerat răsturnarea de către armată, în 1960, a premierului [[Adnan Menderes]].. Premierul și doi din miniștrii cabinetului său au fost spânzurați, după ce au fost judecați de un tribunal militar. Ei nu au fost condamnați, însă, pentru acțiuni care să fi pus în primejdie caracterul secular al statului. E adevărat că Menderes a
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
împotriva Israelului până la lichidarea acestuia. Conducătorii organizației au fost Ahmed Al Shukeiri, apoi Yasser Arafat, iar în prezent Mahmud Abbas. În anul 1993 prin Acordurile de la Oslo, Organizația de Eliberare a Palestinei a recunoscut Israelul printr-o scrisoare oficială adresată premierului israelian Itzhak Rabin. Israelul a recunoscut și el, în consecință, OEP ca reprezentant legitim al poporului arab palestinian. În fruntea organizației se află un Comitet Executiv al OEP, precum și un parlament numit Consiliul Național Palestinian. Organizația a fost condusă până în
Organizația pentru Eliberarea Palestinei () [Corola-website/Science/321478_a_322807]
-
În noiembrie 2008, și-a pierdut echilibrul când ridica o halteră grea și ambele antebrațe i-au fost fracturate, forțându-l să lipsească de pe teren 5 luni. Szczęsny a debutat pe banca primei echipe in meciul cu Stoke City, din Premier League de pe 24 mai 2009. La începutul sezonului 2009-10, Szczęsny a fost promovat la echipa mare și a primit numărul 53. A fost convocat pentru meciul din Liga Campionilor împotriva echipei Standard Liège de pe 16 septembrie 2009, însă a fost
Wojciech Szczęsny () [Corola-website/Science/322337_a_323666]