25,460 matches
-
o localitate din raionul Basarabeasca, Republica Moldova. Distanță directă pînă la Chișinău este de 55 km. Sadaclî, sat mare în județul Bender, sat așezat pe malul stâng al râului Cogâlnic din valea Cudacului, face parte din volostea Abaclâd - Jabă, s-a întemeiat în anii 1816 - 1821 pe locul unui sat tătăresc care purta acest nume. După plecarea tătarilor, s-au așezat aici 20 de familii de mazili, 4 familii de ruptazi și 10 familii de poloni. Apoi au mai venit niște familii
Sadaclia, Basarabeasca () [Corola-website/Science/305133_a_306462]
-
deschis și o școală populară de o singură clasă, care pe 23 aprilie 1884 se transformă în școală ministerială. În 1933, din 1.004 copii de vîrstă școlară numai 293 au fost înscriși în registrele școlare. În 1938, a fost întemeiată și o școală țărănească, în fond, de alfabetizare. În 1946 s-a trecut la învățămîntul de 7 clase, în 1951 la cel de 10 clase, iar în 1961 la cel de 11 clase. Acum în sat funcționează liceul teoretic „Emil
Mereni, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305131_a_306460]
-
raional și 7 km de stația de cale ferată Mărculești. Menționat documentar în anul 1588. Denumirea are legătură cu latinul: "Putina" cu semnificația: vas din lemn pentru păstrarea produselor agroalimentare: brânzeturi, murături, ș.a. Nu este exclus, că ar fi fost întemeiat de o persoană cu numele Putină. Pe lângă localitate trece linia de cale ferată Ocnița-Bălți- Jmerinca. La începutul sec. XX avea 163 de case, 810 suflete, 198 vite mari, 40 cai. În anii sovietici aici s-a aflat sediul colhozului "Zavetî
Putinești, Florești () [Corola-website/Science/305124_a_306453]
-
Ureche. În secolul XVII satul Holohoreni rămase pustiu, locuitorii lui fiind strămutați cu forța în urma plîngerii proprietarului Nistor Ureche, iar peste un secol și jumătate în locul lor au început să fie aduse alte familii de pe aiurea. În secoul XIX se întemeiază două așezări noi, dar una din ele, cea cu vatra veche, a primit statut de „sat de stat". în Moldova au fost întemeiate circa o sută de astfel de sate, mai ales, în cîmpia Bugeacului, dar vreo zece au apărut
Halahora de Sus, Briceni () [Corola-website/Science/305139_a_306468]
-
și jumătate în locul lor au început să fie aduse alte familii de pe aiurea. În secoul XIX se întemeiază două așezări noi, dar una din ele, cea cu vatra veche, a primit statut de „sat de stat". în Moldova au fost întemeiate circa o sută de astfel de sate, mai ales, în cîmpia Bugeacului, dar vreo zece au apărut și în ținutul Hotinului, printre care și Holohoreni. Halahora sau Holohorenii, cum a mai rămas să circule vechea denumire, devenind, astfel, sat de
Halahora de Sus, Briceni () [Corola-website/Science/305139_a_306468]
-
ținutul Hotinului, printre care și Holohoreni. Halahora sau Holohorenii, cum a mai rămas să circule vechea denumire, devenind, astfel, sat de stat, proprietarii de pămînt și-au pus casele ceva mai la sud, mai jos, dar tot lîngă pîrîiașul Racovăț, întemeind o localitate nouă - Halahora de Jos, uneori numind-o și Halahora Nouă. In 1859 localitatea avea 36 de case cu 239 de suflete (123 de bărbați și 116 femei). Satul, însă, nu creștea, ba chiar din contra, în 1870 avea
Halahora de Sus, Briceni () [Corola-website/Science/305139_a_306468]
-
zi poate fi soare, ploi, grindină etc. Solul constituie principala bogăție naturală a Băcioiului. Solul în Băcioi este cernoziom obișnuit și cu carbonați; cernoziom bazic. Sunt și soluri spălăcite de diferite grade: 75% cernoziom 10% lutos-nisipos, 15% aluviale. Băcioiul e întemeiat în 1484 - 1485. Avea suprafața de moșie de aproximativ 12 mii de desetine, spun bătrînii din sat. Este așezat pe ambele maluri ale Ișnovățului, în hotarele moșiilor răzeșilor, Sîleșteni și Malușteni, prin care trecea un important drum comercial de veacuri
Băcioi, Chișinău () [Corola-website/Science/305126_a_306455]
-
ghiborț ("Gymnocephalus cernuus"). Există o legendă care explică originea numelui localității: "Cândva trăiau 2 tineri, un băiat pe nume Corj și o domniță care se numea Uța, ambii harnici, iubitori de viață și de muncă. De la cei doi - care ai întemeiat o familie, și-a luat numele satul, iar din hărnicia și din darul familiei lor se trage viața plină de hărnicie și de bogăție a oamenilor locului." Primele 4 așezări umane au existat pe aceste meleaguri între anii 4500-3000 î.e.n.
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
una din 2 iulie 1502, pomenindu-se aici, de asemenea, Valea și Gârla Cârhana, pe timpul lui Ștefan cel Mare, când, prin voia Măriei Sale, Mănăstirea Putna primește în dar mai multe sate. Una dintre legende spune că satul ar fi fost întemeiat de 5 pescari de prin părțile Chiliei (dintre care unul Crihan și altul Vâlcu), cărora le-a plăcut locul bogat în pește, păpuriș, stufăriș, vânat și s-au instalat aici cu familiile lor. Boierul Toader Șerban din Iargara, unde avea
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
întîmplare, ci au ales cel mai voinic flăcău din sat, și i-au pus în spate o cruce grea,poruncindu-i să meargă spre sud-est, spre "grim", adică, și unde n-a mai putea merge de oboseală, acolo își vor întemeia noua așezare. Și așa și au făcut. Cică, biserica de azi e tocmai pe locul unde a căzut bietul om, istovit de greutatea crucii. O altă legendă asemănătoare cu aceasta, de altfel, zice că-1 chema Grom pe un bătrîn, care
Grimăncăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305138_a_306467]
-
Tartaul este o localitate-centru de comună în Raionul Cantemir, Republica Moldova. În Dicționarul statistic al Basarabiei din anul 1925 satul Tartaul figurează cu denumirea Tartaul de Larga și se spune că este întemeiat de tătari în anul 1723 pe regiune de colină cu dealurile Mihăiloaia, Tartaul și Nucilor. Este cunoscut faptul că teritoriul dintre râurile Ialpug și Prut era populat de români chiar și în timpul dominației turcești din secolele XV-XVIII.În această perioadă
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
nord în sat, a cărui iezătură a fost ridicată la începutul anilor 70 ai secolului XX. După Zamfir Arbore - "Dicționarul geografic al Basarabiei" (București, 1904), satul Sadâc din fostul județ Ismail, „așezat pe ambele maluri ale rîului Ialpuh”, a fost ”întemeiat în 1806, pe seliștea unui sat tătăresc”. Un izvor de mai încoace-"Enciclopedia sovietică moldovenească, vol.VI" (Chișinău, 1976) conține aceeași datare, ca și, ca și în lucrarea lui Zamfir Arbore, subliniindu-se în această privință: ”Menționat documentar în 1806
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
Odesa, la 4 km sud de orășelul Vadul lui Vodă, la 25 km de stația calea ferată Mereni și la 24 km est de Chișinău. Distanța până la orașul Criuleni - 28 km. Populație de 2.081 locuitori. Suprafață 37,2 kmp. Întemeiat în 1825 de câteva familii de țărani români pe pământurile boierului Bălăban, care își construise conacul său pe un deal care se găsește vis-a-vis de satul de astăzi, în partea lui de vest și care mai poartă toponimul de Bălăban
Bălăbănești, Criuleni () [Corola-website/Science/305153_a_306482]
-
parte de pământ numita Baraboi din componența moșiei Nicoreni (sau Ochiul Alb), care aparține domnului Moldovei Mihail Sturdza, în vederea strămutării obștii acestui sat”. Așadar, potrivit acestui act de arhivă, satul Baraboi nu exista nici la 1839. El urma să fie întemeiat, precum se menționează în contract, în primăvara lui 1840, dacă avea loc strămutarea pe proprietatea funciara a domnului Moldovei Mihail Sturdza a locuitorilor din satul Scăieni. Data întemeierii satului trebuie considerată ziua de 3 ianuarie 1843, când pentru prima dată
Baraboi, Dondușeni () [Corola-website/Science/305159_a_306488]
-
ruble pentru construcția școlii la Șuri, lucrările de construcție începînd în 1896, cînd se deschide școala de zemstvă cu o clasă. În 1922 - 573 de locuitori ai satului au fost împroprietăriți cu 2222 ha de pămînt, în 1923 a fost întemeiată cooperativa agricolă ”Luceafărul”. Satul mai avea școală primară, biserică, poștă rurală, primărie, 4 cîrciumi; în 1930 satul avea 752 gospodării, 3 184 locuitori. În perioada sovietică în s.Șuri a fost construită școala medie, casa de cultură, o bibliotecă, punct
Șuri, Drochia () [Corola-website/Science/305162_a_306491]
-
și dezvoltării statului moldoveneasc, de formare a Ucrainei. În secolele al XVII-lea-al XVIII-lea au loc migrațiile în masă a populației din cnezatul Moldovei. Anume în această perioadă pe malul sting al Nistrului apar un șir de localități întemeiate de refugiații cnezatului. Tot atunci are ființă și satul Pohrebea. Localitatea era considerată moldovenească dar în ele locuiesc și reprezentanții altor naționalități, mai ales ruși și ucraineni. De aceea, printre populația acestui sat se întâlnesc mulți cu nume de origine
Coșnița, Dubăsari () [Corola-website/Science/305163_a_306492]
-
Obreja Veche este o localitate-centru de comună în Raionul Fălești, Republica Moldova. Satul a fost întemeiat în anul 1777. Primul locuitor, care este și socotit ca întemeitorul satului, a fost Ion Obreja, de unde și provine denumirea satului. În anul 1864 s-a ridicat în sat biserica din piatră, „Sfinții Împărați,” cu hramul „Sfântul Constantin.” Biserica a
Obreja Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305169_a_306498]
-
a fost fondat de bejenarii veniți din ținutul Hotin, de lângă Noua Suliță, în timpul evenimentelor din 1917-1919 (în 2000 s-a înălțat un monument „întemeietorilor”satului), totuși istoria satului este ceva mai veche. Documentele de arhivă confirmă că localitatea a fost întemeiată în anii 1865-1867. Apoi numele satului apare în unele documente și publicații din secolul al XIX-lea, cu mult înainte de anii 1919-1920. În anul 1876 apoi și în 1892 pentru prima dată sunt menționate nume ale proprietarilor de pământ H.
Răuțel, Fălești () [Corola-website/Science/305170_a_306499]
-
și fabrica de vinificație se așterne un mare iaz cu pește. Mai la vale încântă privirea satul podgorean Sărata-Galbenă. Savantul Ion Hâncu, în lucrarea sa "Vetre strămoșești din republica Moldova", scrie că „Arheologii au identificat la Mereșeni urmele unui sat întemeiat după cucerirea Daciei de armatele Imperiului Roman în anul 106. Locuitorii acestuia cultivau pământul, creșteau vite, își înălțau case, întrețineau relații comerciale intense cu orașele din vecinătate. Satul și-a încheiat existența în anul 376, când a fost devastat și
Mereșeni, Hîncești () [Corola-website/Science/305181_a_306510]
-
Bardar, Manoilești, Văsieni și Ulmu. Cantitatea crescu vertiginos; dacă în 1947 fusese colectate și prelucrate 649 tone de poamă, apoi n 1955 cifra depăși 3600 tone. În 1971 întreprinderea capătă statutul ”Fabrică experimentală de vinuri din Bardar”. Apoi a fost întemeiat un laborator științific modern, condus de tehnologul D.M.Vîsocianski. La prosperarea combinatului vinicol din Bardar au pus vîrtos umărul foștii directori Mihail Anfimkin(1951 - 1964), Larisa Diacova (1964 - 1987), Boris Duca (1987 - 1998), Ștefan Odagiu(1998 - 2001), actualul director Ion
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]
-
sectoarele de bază în dezvoltare comunei. Prima atestare documentara a satului datează cu anul 1632, arheologii însă au descoperit în localitate urmele unei vetre umane cu o vechime de 6000 de ani. Tot aici a fost identificată vatra unui sat întemeiat cu circa 2 700 de ani in urma, în epoca timpurie a fierului (sec.VIII-VI î.Hr.). Au mai fost identificate și 2 vetre de sate întemeiate în secolul ÎI. Biserică de lemn a fost ridicată în 1793. În 1819
Fundul Galbenei, Hîncești () [Corola-website/Science/305180_a_306509]
-
vechime de 6000 de ani. Tot aici a fost identificată vatra unui sat întemeiat cu circa 2 700 de ani in urma, în epoca timpurie a fierului (sec.VIII-VI î.Hr.). Au mai fost identificate și 2 vetre de sate întemeiate în secolul ÎI. Biserică de lemn a fost ridicată în 1793. În 1819 meșterul Chirică a construit o biserică nouă de lemn pe locul celei vechi. Hramul satului se ținea de sărbătoarea Sf. loan Gură de Aur. Sătenii se îndeletniceau
Fundul Galbenei, Hîncești () [Corola-website/Science/305180_a_306509]
-
se referă la localitatea dată „Tatarovca Veche” (cu alfabet chirilic), este menționat anul primei atestări fiind ca 1608. Același an - 1608 e indicat și în Dicționarul statistic al Basarabiei din 1923 însoțit de comentariul „Se zice că satul a fost întemeiat în 1608 de către vornicul Costache Sterpu. Acesta era Vornicul de Sus al Basarabiei”. În Dicționarul enciclopedic moldovenesc data primei atestări e indicată - 30 ianuarie 1646. La aceeași dată e pomenit într-un document istoric ”Carte de la Vasile Vodă, din 7154
Tătărăuca Veche, Soroca () [Corola-website/Science/305208_a_306537]
-
și o înțelepciune excepțională. I se spunea ""filozoful din Chișcăreni"". Pe locul unde se află clădirile liceului, gimnaziului și punctul de vinificație se afla grădina boierească a boierului "Cașu" (cum îi ziceau localnicii). Fiind mare bibliofil, colecționar de carte, a întemeiat o bibliotecă bogată și o galerie de picturi de valoare deosebită. Potrivit unei legende, boierul Casso i-a reproșat odată soției sale, Smaranda: ""Smarando, tu preferi să aduni diamante, eu însă am să ridic lîngă conac o movilă. Diamantele-s
Chișcăreni, Sîngerei () [Corola-website/Science/305203_a_306532]
-
pe aici. După constituirea Țării Moldovei au existat două sate care au existat până la sfârșitul sec. XVI. Satul Sîngereii Noi a fost fondat în 1921, ca rezultat a reformei agrare din 1918-1924 când mai multe familii de țărani și-au întemeiat gospodării pe loturile de împroprietărire. Noul sat a fost denumit după o altă localitate din apropiere - Sîngerei În perioada interbelică satul era înregistrat în comuna Rădoaia (județul Bălți), aparținea de Tribunalul Bălți, judecătoria de ocol Pepeni, oficiul poștal și telegraful
Sîngereii Noi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305204_a_306533]