KorAP: Find »[drukola/base=arde & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...970 971 972 ...1031 >

25,771 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909

să se stăpânească adunîndu-și șalul la gură. ― De ce mă chinui? se revoltă ea deodată. De ce crezi că n-am fost pură în dragostea mea și în trupul meu? Rămăsei încremenit. Eu o chinui? mă întrebam. Îmi spune lucruri care mă ard, și tot ea se răzvrătește. Eu, care n-am spus nimic, care o iubesc ca un nebun, nepu-tînd să mă împotrivesc nici patimii mele, nici dorințelor ei. Eu, care vreau nebunește ca întreg trecutul să se șteargă, iar Maitreyi mi

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
dar atunci parcă ar fi fost purtate de foc, într-atît de sufocante și de chinuitoare le simțeam. Am luat-o în brațe, și Maitreyi a simțit după strânsoarea mea și vorbele fără șir pe care le spuneam că dragostea mă arde tot atât de nesățios și a ghicit cât sufăr din orbirea mea, din neînțelegerea mea. Ne-am ferit amândoi să mai vorbim despre căsătorie, pentru că începeam să înțeleg că lucrurile nu sunt chiar atât de simpla pe cât credeam eu la început, și

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
Venise într-o dhoti destul de murdară, cu picioarele lui crăpate fără sandale, și toți din casă îl priveau cu dispreț, cu scârbă, dar el, știindu-se "la mine", intra și ieșea mândru, aducând lucrurile din camion, conducând hamalii prin hall. Ardeam de nerăbdare să-mi spună ce s-a mai întîmplat acolo, în Bhowanipore. Când am plătit camionarul și hamalii, l-am luat cu mine în cameră, am cerut ceai d-nei Ribeiro și am deschis o nouă cutie de țigări. Harold

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
devreme se culcă oamenii în India!... Îmi amintesc atunci de Bhowanipore, și parcă un val cald mi se urcă în gâtlej. Grăbesc pasul. Nu mă opresc decât la o dugheană ca să-mi cumpăr țigări. "Scissors", singurele pe care le găsesc. Ardea o lampă de acetilenă, și câțiva drumeți se odihneau fumând huka, cu pufăituri lungi, potolite. M-au privit toți cu mirare, și unul a ieșit chiar în șosea, să mă vadă cum pornesc mai departe, singur, în întunerecul dinainte. Nu

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
pe sub ușă, ajungea până aici viscolul, în gura căminului rămase, doar pe jumătate carbonizat, un picior de lemn, neașteptat de gros. Când întoarse mirată capul, Ieronim zâmbi. - Credeți că e picior de masă? întrebă. Nu. Picioarele de masă le-am ars săptămâna trecută. Acesta e picior de cuier. Cel mai gros cuier din tot cartierul. Mândria Generălesei!... Marina tresări, parcă ar fi pătruns-o deodată frigul, și-și încheie nasturii mantalei, până sus. Apoi porni mai departe, de-a lungul pereților

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
și încheie nasturii mantalei, până sus. Apoi porni mai departe, de-a lungul pereților goi, cu zugrăveala căzută, cârpită pe alocuri cu cartoane și jurnale nepriceput lipite. - Dar ce-o să faceți într-o zi, două? Nu mai aveți nimic de ars. Nu puteți arde și aceste câteva scaune care v-au mai rămas!... Ieronim începu să râdă; părea deodată foarte bine dispus. - Mai sunt destule lucruri prin celelalte încăperi, și arăta vag cu brațul în jurul lui. Iar în pod a mai

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
mantalei, până sus. Apoi porni mai departe, de-a lungul pereților goi, cu zugrăveala căzută, cârpită pe alocuri cu cartoane și jurnale nepriceput lipite. - Dar ce-o să faceți într-o zi, două? Nu mai aveți nimic de ars. Nu puteți arde și aceste câteva scaune care v-au mai rămas!... Ieronim începu să râdă; părea deodată foarte bine dispus. - Mai sunt destule lucruri prin celelalte încăperi, și arăta vag cu brațul în jurul lui. Iar în pod a mai rămas câte ceva; pachete

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
mine, mi-a zâmbit. - Păcat, că e fată frumoasă, spuse. De ce-o lași să fumeze? - A trăit multă vreme la Constanța, în casa unui grec bătrân, îl lămurii eu. Acolo s-a învățat să fumeze. Priveam cu jale camionul arzând. Mă gândeam că ne-ar fi putut rămâne nouă. - Mi se pare c-ai ghicit, spuse. Face și asta parte din manevra de diversiune de azi-dimineață. Dar nu cred că va reuși. La ora asta ar fi trebuit să fim

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
de la început. Dacă aș fi înțeles, aș fi alergat și le-aș fi strigat că șoseaua e desfundată. L-am auzit însă când s-a împotmolit în șanțuri și am început să fug. - Să nu se aprindă tancul și să ardă de vii! le-am spus trecând pe lângă ei. Îi auzeam pe amândoi, în urma mea, alergând. Apoi am auzit și pe alții. Veneau și Lixandru cu nepoții, și dascălul, și popa. Tancul se smucea orbește să iasă din șanțuri. La vreo

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
într-acolo, că era chiar sub semafor, și l-am văzut cum s-a aprins de sus până jos, cum i s-au aprins, în aceeași clipă, umbrela, și pălăria, și hainele. Dacă n-ar fi fost ploaia, ar fi ars ca o torță... Nu știu dacă mai trăiește. - Și chiar dacă mai trăiește, ce-o să facem cu el? Era o voce depărtată, obosită, și, i se părea, amară. - Cine știe ce păcate o fi având, să-l trăsnească Dumnezeu chiar în noaptea de

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
Să vedem ce-o să spună profesorul. Dacă mă întrebați pe mine, eu vă mărturisesc cinstit... Același lucru, mereu același lucru! Dar îi plăcea vocea: era, fără îndoială, un medic tânăr, dezghețat, pasionat de meseria lui, generos. - ...Pielea i-a fost arsă sută la sută, și totuși supraviețuiește de douăsprezece ore, și pe cât ne putem da seama, nu suferă... I-ai făcut vreo injecție? - Una, azi-dimineață. Mi se părea că geme. Dar poate că gemea prin somn... - Se știe ceva despre el

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
un accident. Poate eram obosit, deși n-aveam nici un motiv să fiu obosit..." - În fond, marele specialist nu ne-a lămurit prea mult, auzi glasul unuia din interni. - Spunea însă că se mai cunosc câteva cazuri. Bunăoară, acel pastor elvețian, ars de fulger aproape 100% și care a mai trăit totuși mulți ani. E drept, rămăsese mut. Ca și omul nostru, probabil, adăugă coborând glasul. - Nu mai vorbi, că poate te aude, șopti cineva pe care nu izbuti să-l identifice

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
că era ispitit de mai multe întrebări deodată. - În orice caz, spuse, nu pari obosit, nu ai expresia intelectualului care petrece o bună parte din noapte citind... Dar dacă ar fi așa, cum de n-a observat nimeni lumina, lampa arzând foarte târziu în camera dumitale? Se ridică din fotoliu și întinse mâna. Ce mi se pare paradoxal este faptul că această ezitare, mai precis această confuzie între experiențele onirice și starea de veghe, s-a dezvoltat paralel cu hypermnezia dumitale

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
dat trăsnetul a căzut chiar pe stejar, aprinzîndu-l de sus până jos. - Dar nici unul din noi, cei șase, n-a fost atins, continuă Stephens. Eu am simțit doar o mare căldură, o fierbințeală, căci se aprinsese... - Și totuși n-a ars pe de-a-ntregul, reluă Colomban. Căci, după cum vedeți, adăugă după ce plăti șoferului și coborî din taxi, a mai rămas o parte din trunchi... Au înaintat câțiva pași și s-au oprit în fața grilajului care împrejmuia monumentul. Nu era iluminat, dar

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
mi-ai cîntat-o niciodată până acum. Bine ai făcut că ți-ai adus violoncelul!..." "Nu, mon General, nu l-am adus. Dar dacă vrei..." " Stai mai bine aici, lângă mine, și ascultă..." De data aceasta, intrând în odaia în care ardea, ca totdeauna, o singură candelă, și văzînd-o cum strânge, parcă cu un mare efort, cu deznădejde, lumânarea aprinsă în amândouă mâinile, a știut că sfârșitul e aproape. Ingenunche lîngî ea și-i șopti: - Am venit, mon General. Sunt eu, Manolache

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
pe toți, așa cum se strânseseră, la cererea Generălesei, înghesuiți, în fundul salonului. Parcă nu mai îndrăznea nimeni să respire. Și atunci, dintr-un fald al draperiei, a apărut el, așa cum îi plăcuse să se deghizeze: cu pletele blonde, dar cu figura arsă de soare, îndelung bătută de vânt, cu o cămașă ruptă, decolorată, prin care se vedeau umerii și pieptul, în picioarele goale, și cu pantalonii scurți, pe care și-i suflecase și mai mult, ca și cum s-ar fi pregătit să treacă

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

ci verzuie; se vedeau deja cazinourile de pe Long Reef și cele de pe Western Dry Rocks, catargele vaselor ancorate la Key West și hotelul La Concha, Înălțîndu-se dintre toate casele mici, și o grămadă de fum ridicîndu-se din locurile unde se ardea gunoiul. Farul de la Sand Key era foarte aproape acum și se vedeau deja debarcaderul și micul doc ce se-ntindea lîngă far; știam ca mai avem doar patruj’ de minute și-mi părea bine că mă-ntorc - acum puteam miza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
l-au lăsat să se uite prin binoclu, cum l-au făcut general. A lui e capodopera aia. Ne uitarăm amîndoi la el. Al Wagner, tanchistul, mă privi ridicînd din ceea ce obișnuiau să-i fie sprîncenele, Înainte să-i fie arse. Omulețul ne zîmbi. Dacă vorbește careva engleză pe-aicea, ești bun de executat, colega, Îi spuse Al. — Nu, răspunse omulețul. Largo Caballero e bun de executat. El ar trebui să fie cel Împușcat. — Auzi, colega, Îi spuse Al. Nu vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Republicii? — Ascultă, Moș Crăciune, interveni Al. Zi-ne, cum a fost? — M-ai Întrebat ceva? Îi răspunse Cheliuță holbîndu-se la el. Tu Îmi pui mie Întrebări? Ai luat măcar o dată parte la acțiune, tovarășe? — Nu. Sprîncenele astea mi le-am ars cînd mă bărbieream. — Ține-ți caii-n frîu, tovarășe. O să vă descriu ciudata și frumoasa scenă. Știi, pe lîngă că sînt pilot, mai și scriu. Și dădu din cap, confirmîndu-și propria afirmație. — Scrie pentru un ziar din Mississippi, Argus, interveni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
mai văzut, și se tot Învîrtea, și mai erau patru parașute, la fel de frumoase ca orice lucru frumos la care vă puteți gîndi, care se ridicau Încet profilîndu-se pe cer, iar una dintre ele a luat foc la margine și, cum ardea, tipul a Început să se prăbușească tot mai repede, și la el mă uitam cînd au Început să treacă gloanțele pe lîngă mine și Fiaturile dinspre care veneau și gloanțele și Fiaturile. Da’ chiar că ești un scriitor, spuse un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
acum de mauri. Ce-au făcut maurii acum nu-i deloc diferit de ce ne-au făcut englezii conduși de Wellington. Ar trebui să-nveți și tu ceva istorie. Străbunica mea a fost ucisă de englezi. Casa familiei mele a fost arsă de englezi. Îmi pare rău, spusei. Și pe americani de ce-i urăști? — Americanii l-au omorît pe tata cînd a fost recrutat În Cuba. Îmi pare rău și pentru asta. Sincer, crede-mă. Și pe ruși de ce-i urăști? — Pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Ăsta plicticos, de zi cu zi“. O auzi urcînd treptele și observă diferența din mersul ei, acum, că ducea o tavă cu două pahare. Ascultă cum se izbeau stropii de ploaie de geamuri și simți mirosul buștenilor de pe plajă care ardeau În șemineu. CÎnd ea intră În cameră, el Își Întinse mîna după pahar și Îl strînse cînd Îl simți În palmă, apoi simți cum ea Îi atinge paharul cu al său. — E ce beam de obicei cînd veneam aici. Campari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
o Întind. — PĂi atunci mai bea una Înainte să pleci. Tot aia, atunci. Frank Îl Întrebă și pe băiatul cu haine tipice de Oregon și pălĂrie neagră, care era proaspăt ras și avea fața roșie de parc-ar fi fost arsă de ninsoare, ce vrea, și el ceru același lucru. Era whisky Old Forester. I-am făcut un semn din cap și mi-am ridicat paharul, după care am luat amîndoi cîte-o gură. Orbete stătea la capătul aparatelor. BĂnuiesc că-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
care l-au spînzurat pe Tom Horn. Tu ești unu’ dintre Ăia care l-au păcĂlit cu promisiuni de la asociație. Acum ți-aduci aminte? A cui era cîrciuma din Medicine Bow atunci cînd tu lucrai pentru oamenii care i-au ars-o lui Tom? De aia ai ajuns să faci ce faci? N-ai pic de memorie? — CÎnd te-ai Întors aici? Doi ani după ce l-au agățat pe Tom. — SĂ fiu al dracu’. — Mai ții minte cînd ți-am dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
și Încă un fluier. Era Încă devreme și trenul trecea de cealaltă parte a unei mlaștini cu lamariță. De ambele părți ale șinei curgeau două rîuri limpezi, cu fundul mîlos, și deasupra apei, În mijloc, plutea un abur. Copacii care arseseră În incendiu erau gri, subțiri și morți, Însă aburul nu era cețos. Era rece și alb și era dimineața devreme. Trenul venea În linie dreaptă acum, tot mai aproape și tot mai mare. M-am Îndepărtat de șine și m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]