25,490 matches
-
Euro (simbol EUR sau €) este moneda comună pentru majoritatea țărilor europene, care fac parte din Uniunea Europeană. Moneda Euro are două fețe diferite, una comună (fața "europeană", arătând valoarea monedei) și una națională ce conține un desen ales de către statul membru UE în care este emisă moneda. Fiecare stat are unul sau mai multe desene proprii. Pentru imagini cu fața comună și descrieri detaliate ale monedelor, vezi Monede euro. Monedele Euro irlandeze au pe fața lor națională
Monedele euro irlandeze () [Corola-website/Science/315147_a_316476]
-
parte din Uniunea Europeană. Moneda Euro are două fețe diferite, una comună (fața "europeană", arătând valoarea monedei) și una națională ce conține un desen ales de către statul membru UE în care este emisă moneda. Fiecare stat are unul sau mai multe desene proprii. Pentru imagini cu fața comună și descrieri detaliate ale monedelor, vezi Monede euro. Monedele Euro irlandeze au pe fața lor națională un singur desen. Acesta a fost conceput de Jarlath Hayes și prezintă o harpă celtică, simbol tradițional al
Monedele euro irlandeze () [Corola-website/Science/315147_a_316476]
-
statul membru UE în care este emisă moneda. Fiecare stat are unul sau mai multe desene proprii. Pentru imagini cu fața comună și descrieri detaliate ale monedelor, vezi Monede euro. Monedele Euro irlandeze au pe fața lor națională un singur desen. Acesta a fost conceput de Jarlath Hayes și prezintă o harpă celtică, simbol tradițional al Irlandei, înconjurată de anul emisiunii și de inscripția „Éire” - denumirea Irlandei în limba irlandeză.
Monedele euro irlandeze () [Corola-website/Science/315147_a_316476]
-
(n. 11 iunie 1776, East Bergholt/Suffolk - d. 31 martie 1837, London-Hampstead) a fost un remarcabil pictor peisagist englez de factură romantică. Opera sa se caracterizează printr-o permanentă tensiune între observarea minuțioasă a naturii și neglijarea desenului în favoarea culorii. Cunoscut și apreciat în Franța prin expunerile la Salonul din Paris, a exercitat o influență evidentă asupra pictorilor peisagiști francezi, în special asupra artiștilor grupați în Școala de la Barbizon și - mai târziu - asupra impresioniștilor. se naște la 11
John Constable () [Corola-website/Science/315137_a_316466]
-
Daffy Sheldon Duck cunoscut în România ca Rățoiul Daffy este un personaj fictiv din seria de desene animate "Looney Tunes" și "Merrie Melodies" de Warner Brothers. Daffy a fost primul din personajele de tip ""screwball"" care au apărut in anul 1937 in Porky's duck hunt, pentru a compensa pentru personajele de tip "everyman", cum ar fi
Daffy Duck () [Corola-website/Science/315162_a_316491]
-
fi un marțian vigilent, iar în altul un marțian lacom și căutător de glorie. Bob Clampett și Chuck Jones au folosit des aceste versiuni ale personajului. Daffy a fost pe locul 14 în topul "50 cele mai bune personaje de desene animate" realizat de TV Guide și a fost prezent pe o copertă împreună ca Duck Dodgers împreună cu Porky Pig și the Powerpuff Girls. Daffy a fost jucat de alți actori înafară de Mel Blanc, Jeff Bergman, Greg Burson, Dee Bradley
Daffy Duck () [Corola-website/Science/315162_a_316491]
-
mijloc de deplasare terestră, în special pentru transportul de mărfuri și constituia un simbol de industrializare al orășelului, care era situat și pe malul Dunării. Începând din anul 1900, urmează cursurile gimnaziului din Klosterneuburg, atrăgând asupra sa atenția profesorului de desen, care îi deschide calea asupra artei și, mai ales, a Secesiunii Vieneze. Astfel impulsionat, Egon Schiele se hotărăște să se consacre picturii. Tatăl, funcționar de stat cu principii conservatoare, speră ca Egon să devină inginer în căile ferate. Băiatul preferă
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
psihoză halucinatorie cu atacuri de furie, situația financiară a familiei se înrătățește considerabil. În cele din urmă, tatăl său a murit în 1905. Familia se mută la Klosterneuburg. Aici a urmat o școală condusă de Stift Klosterneuburg, unde profesorul de desen Ludwig Strauch I-a încurajat talentul artistic al lui Schiele. Egon creștea în această atmosferă deprimantă; devenea un adolescent melancolic și introvertit. Trauma pe care a simțit-o se face ușor prezentă în majoritatea operelor sale; folosirea de nuanțe sinistre
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
bucură deja de doi ani de admirația sinceră a lui Gustav Klimt. Klimt nu numai că apreciază talentul lui Schiele, dar îl și ajută în mod practic, îi trimite modele (amândoi sunt pasionați de nud și erotism) și îi cumpără desene. Îl introduce în "Atelierele Vieneze" ("Wienerwerkstätten"), ce funcționează din anul 1903 din inițiativa arhitectului Josef Hoffmann (1870-1956), susținător al ideii de sinteză dintre artă și meșteșug ("Gesamtkunst"). În anul 1909, participă la expoziția internațională ""Kunstschau""; tablourile lui Egon Schiele, în
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
și Carl Reininghaus. În mai 1911, se mută din Viena, prea scumpă pentru posibilitățile sale, în orășelul Krumlov din sudul Cehiei. Îl însoțește Valérie Neuzil, cunoscută sub numele de Wally, pe care o cunoscuse prin intermediul lui Klimt. Artistul realizează numeroase desene având un pronunțat caracter erotic, ale căror sursă principală de inspirație este Wally. Începe, de asemenea, să picteze compoziții simbolice care pun în discuție tema morții. Pe la sfârșitul anului 1911, Egon și Wally sunt nevoiți să părăsească orașul Krumlov, ai
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
adolescenților, îi încurajează să-și dezvolte senzualitatea ce se trezește în ei. Disprețuiește avertismentele și sfaturile prietenilor, în fiecare zi merge tot mai departe, atât pentru a-și îmbogăți viziunile sale erotice, cât și pentru a satisface cerințele amatorilor de desene "interzise". La 13 aprilie 1912 este acuzat de corupere de minori și, vreme de trei săptămâni, este reținut în arestul poliției din Sankt-Pölten. În urma acestui fapt, Egon Schiele pierde încrederea unora din prietenii săi. În noiembrie 1912, se stabilește la
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
în lagărul de la Mühling, de lângă Wiesselburg. Acolo poate să lucreze în continuare, desenează și participă la expozoții. Revista ""Die Aktion"" îi consacră în toamna anului 1916 un număr special. Directorul de la ""Moderne Galerie"", Franz Martin Haberditzl, îi cumpără mai multe desene și un portret al lui Edith. Schiele devine din ce în ce mai cunoscut. Se gândește la un proiect de înființare a unei asociații de pictori, sculptori, scriitori și muzicieni - se gândește la Arnold Schönberg, Josef Hoffmann și Gustav Klimt. Din păcate, la 6
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
a trăit prea puțin pentru a exercita o reală influență asupra creatorilor contemporani lui. Ulterior, în vremurile grele ale perioadei de după război, accesul la operele sale a fost îngreuiat. Mai mult decât atât, multe din cele aproape trei mii de desene și acuarele fac parte din colecții particulare, iar datorită fragilității lor, nu a fost posibilă deplasarea lor frecventă și pe distanțe mari. Spre sfârșitul anilor douăzeci, au fost organizate câteva expoziții în galeriile vieneze, dar, din momentul anexării Austriei de către
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
(n. 13 noiembrie 1938, Stavanger) este un artist plastic din Norvegia care lucrează folosind diferite tehnici, precum pictura, desenul, sculptura, țesutul. Fiu al unui director de școli comerciale, și familia sa au locuit în mai multe orașe în timpul copilăriei, atât datorită transferurilor de serviciu ale tatălui său, dar și pentru că familia căuta să-l menajeze pe Jan când acesta
Jan Groth () [Corola-website/Science/315233_a_316562]
-
era nepoata lui Christen Berg, un fondator de ziare și politician din Iutlanda). Acolo Jan a lucrat la Copenhaga la "P. Haase & Søn Forlag og Boghandel", o editură "cum" rețea de librării. În paralel, s-a înscris la clasa de desen a lui Prik Frederik (pe numele adevărat Erling Frederiksen) unde a învățat să vadă și să deseneze în perspectivă. Între 1957-58 ia lecții de la pictorul Knud Nielsen, de la care va învăța metoda., după care va pleca la Amsterdam, unde face
Jan Groth () [Corola-website/Science/315233_a_316562]
-
zadarnic donatiștilor că adoră țărâna luată de acolo; pelerinii cară cu ei peste tot vase de plumb conținând uleiul ars în fața marelui sanctuar palestinian. Aceste relicvare portabile, păstrate azi mai ales printre comorile lombarde de la Monza și Bobbio, prezintă, datorită desenelor gravate pe fața lor superioară, o culegere iconografică, e adevărat, cam schematică, a principalelor monumente ale Pământului Sfânt. Perioada sa întunecată începe în veacul al VII-lea, fiecare secol fiind după aceea decatastrofe distrugătoare, urmate doar de niște restaurări sumare
Sfântul Mormânt () [Corola-website/Science/315243_a_316572]
-
George, Pam și Colin și 15 cărți). Cel mai cunoscut personaj creat de este Noddy, protagonistul seriei "Make Way for Noddy" (1949-1963), traduse in limba română ca „Iată-l pe Noddy“, incepând cu anul 2008, la Editura Vellant. Serialul de desen animat realizat după această serie este unul dintre cele mai longevive, fiind difuzat în Marea Britanie încă din 1955, și continuând cu succes și în prezent.
Enid Blyton () [Corola-website/Science/318516_a_319845]
-
la 13 mai 1962, fiind al doilea din cei trei copii ai soților Jesus Estrada și Julia Palomo. Studiile școlii primare, gimnaziale și liceale le-a urmat la "Institutul Juventud". Ulterior acestora, a urmat vreme de un an cursurile de "Desen Grafic" ale Universității Autonome Naționale din Mexico (UNAM), cursuri pe care, însă, le-a abandonat pentru a se dedica actoriei. Pregătirea în acest ultim domeniu a început-o cu studiile din cadrul "institutului Andres Soler", avându-l ca profesor pe Julio
Eduardo Palomo () [Corola-website/Science/318561_a_319890]
-
pândește votul, mătușa îi pândește fiii ca să-i ațâțe în împărțeala averii pe care Moromete o tot amână. Romanul lui Marin Preda inspiră o peliculă alb/negru pe care Vivi Drăgan Vasile înscrie un univers claustrat în suferință, ca un desen în cărbune. Remarcabil e că realizatorul și-a elaborat opera într-un dublu portativ: pe de o parte, ceea ce se petrece și se „joacă” direct în fața noastră; pe de alta, o serie de acțiuni esențiale redate printr-un dialog care
Moromeții (film) () [Corola-website/Science/318586_a_319915]
-
unui magazin de lenjerie din Paris. Édouard frecventează cursurile liceului "Condorcet", unde este coleg cu viitorul pictor Maurice Denis. În 1885, părăsește liceul și intră - împreună cu prietenul său apropiat Ker-Xavier Roussel - în atelierul pictorului Diogène Maillart, unde ia lecții de desen artistic. Vuillard începe deasemenea să frecventeze muzeul Louvre și se decide să se consacre unei cariere artistice. Îi admiră pe pictorii olandezi Rembrandt și Vemeer, dintre italieni pe Rafael și pe Tițian. Este fascinat de opera lui Chardin pentru liniștea
Édouard Vuillard () [Corola-website/Science/318673_a_320002]
-
un farmec, o prospețime și o eleganță care impresionează și astăzi. Membrii grupării "Nabis" experimentau noi tehnici plastice. În opera sa, Vuillard concretizează teoriile despre pictură, despre autonomia formei decorative, expuse de nabiști. Influențat de arta japoneză, el practică un desen elegant, sinuos și o tratare bidimensională a suprafeței, în care predomină motivul decorativ (""Flori pe un cămin la Clayes""). Scenele intimiste rămân cele mai personale creații ale sale, pictorul alege interioare în care prezintă viața de toate zilele și care
Édouard Vuillard () [Corola-website/Science/318673_a_320002]
-
1,21-2,05 kg, în comparație cu masculii, care au numai o greutate de 1,12-1,74 kg. La păsările adulte culoarea penajului pe partea dorsală a corpului este aproape peste tot uniform de culoare brun închis cu excepția coazii care are un desen de culoare mai deschisă. Partea ventrală a corpului este aproape uniform albă, pe piept apare un desen de culoare brună, desen care este mai accentuat la femele. Penajul de pe cap este de culoare albă, irisul este galben, picioarele sunt de
Vultur pescar () [Corola-website/Science/318743_a_320072]
-
păsările adulte culoarea penajului pe partea dorsală a corpului este aproape peste tot uniform de culoare brun închis cu excepția coazii care are un desen de culoare mai deschisă. Partea ventrală a corpului este aproape uniform albă, pe piept apare un desen de culoare brună, desen care este mai accentuat la femele. Penajul de pe cap este de culoare albă, irisul este galben, picioarele sunt de culoare cenușie, ciocul și ghearele negre. De departe păsările aflate în zbor se pot confunda cu pescărușii
Vultur pescar () [Corola-website/Science/318743_a_320072]
-
pe partea dorsală a corpului este aproape peste tot uniform de culoare brun închis cu excepția coazii care are un desen de culoare mai deschisă. Partea ventrală a corpului este aproape uniform albă, pe piept apare un desen de culoare brună, desen care este mai accentuat la femele. Penajul de pe cap este de culoare albă, irisul este galben, picioarele sunt de culoare cenușie, ciocul și ghearele negre. De departe păsările aflate în zbor se pot confunda cu pescărușii. Vulturul pescar, este răspândit
Vultur pescar () [Corola-website/Science/318743_a_320072]
-
cu nervuri. Pereții interiori sunt străbătuți de brâie decorate în formă de frânghie răsucită și au grinzi cu înflorituri. În secolul al XX-lea, pereții exteriori de lemn au fost placați cu scândură finisată de culoare gri, așezată într-un desen geometric. Lăcașul de cult este așezat pe o temelie din piatră. Construcția are plan trilobat, cu altar poligonal. În interior, ea este compartimentată în 4 încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul de lemn de pe latura de sud a fost
Biserica de lemn din Ipatele () [Corola-website/Science/318754_a_320083]