25,311 matches
-
ipoteză destul de sigură cu privire la independența/dependența reciprocă a celor două variabile. Stilul de conducere al direcției întreprinderii poate fi presupus a fi independent în raport cu stilul de conducere de la nivelurile inferioare. Și, pe această bază, putem accepta ca fiind mai plauzibilă ipoteza că primul este cauza celui din urmă. Într-o cercetare asupra calității vieții, se determină o corelație între venitul economic și atitudinea optimistă/pesimistă asupra viitorului. Deși este destul de greu să se facă presupoziții asupra mecanismelor prin care nivelul veniturilor
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Ulterior s-a constatat că deși corelația era corectă, presupoziția asupra procesului cauzal era falsă. Amfetamina nu are nici o acțiune curativă. Prin mirosul său respingător însă ea ține oamenii la distanță, scăzând riscul contaminării. În ciuda analizelor psihanalitice s-a emis ipoteza conform căreia copiii din clasele avute au o imagine de sine semnificativ mai bună decât copiii de clasele sărace. Explicația producerii acestui efect era următoarea: clasele sociale sunt asociate cu practici educative distincte. Astfel, tații din clasele avute sunt mai
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de copiii lor decât tații din clasele sărace. Conform psihanalizei, o atitudine mai apropiată din partea tatălui este cauza unei imagini de sine mai bune la copil. Empiric, relația dintre clasa socială și atitudinea față de sine s-a dovedit conformă cu ipoteza. Și totuși, o serie de studii ulterioare au dovedit că explicația cauzală a acestei relații era alta. Având un statut social mai ridicat, atitudinea celorlalți față de copii va fi de la început mai favorabilă și deci și imaginea de sine va
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
corect o corelație empirică. Analizele ulterioare au scos în evidență însă că explicația cauzală a regularității empirice este în realitate alta. Acest risc, de a fi corect din rațiuni false, evidențiază diferența dintre relațiile empirice și interpretările lor cauzale. O ipoteză nu este definitiv validată decât dacă predicțiile sale empirice sunt confirmate. Problema numărului. Pentru sociologie, una dintre cele mai dificile probleme este aceea a numărului faptelor pe care își construiește teoriile. Atât pentruelaborarea ipotezelor, cât mai ales pentru verificarea acestora
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
empirice și interpretările lor cauzale. O ipoteză nu este definitiv validată decât dacă predicțiile sale empirice sunt confirmate. Problema numărului. Pentru sociologie, una dintre cele mai dificile probleme este aceea a numărului faptelor pe care își construiește teoriile. Atât pentruelaborarea ipotezelor, cât mai ales pentru verificarea acestora, este nevoie de un număr suficient de mare de cazuri. În multe situații însă (lucru variabil în mod special în privința fenomenelor macrosociale), sociologul dispune de un număr redus de cazuri. Aceasta face dificilă separarea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este de regulă insolvabilă. Multiplele interferențe care pot bloca sau deturna un proces cauzal reprezintă însă o problemă de principiu pentru sociologie. Mai mult ca oriunde, datorită interacțiunii intense, legile în sociologie au o valabilitate tendențială. Din cauza acestor interacțiuni, chiar dacă ipotezele sunt corecte, imaginea empirică poate fi confuză. Pentru a realiza o verificare empirică eficace a ipotezelor cauzale este deci nevoie de a controla, într-un fel sau altul, intervenția factorilor exteriori relației investigate. În științele naturii, factorii exteriori sunt controlați
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o problemă de principiu pentru sociologie. Mai mult ca oriunde, datorită interacțiunii intense, legile în sociologie au o valabilitate tendențială. Din cauza acestor interacțiuni, chiar dacă ipotezele sunt corecte, imaginea empirică poate fi confuză. Pentru a realiza o verificare empirică eficace a ipotezelor cauzale este deci nevoie de a controla, într-un fel sau altul, intervenția factorilor exteriori relației investigate. În științele naturii, factorii exteriori sunt controlați în primul rând prin tehnicile experimentale. Acestea pot organiza situația empirică în așa fel încât influența
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
egalitară pe baza rarității. Problema empirismului cauzelor și a efectelor. Una dintre marile speranțe puse în schema cauzală se referă la pronunțata ei deschidere empirică. Există adesea chiar iluzia că procedurile empirice inductive pot duce cu ușurință la formularea de ipoteze cauzale. Dacă avem de explicat un fenomen X, este necesar să căutăm printre antecedentele sale un fenomen Y care îl produce în modconstant și, în consecință, ar putea să îi fie cauză. Formularea de ipoteze cauzale se realizează deci prin
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cu ușurință la formularea de ipoteze cauzale. Dacă avem de explicat un fenomen X, este necesar să căutăm printre antecedentele sale un fenomen Y care îl produce în modconstant și, în consecință, ar putea să îi fie cauză. Formularea de ipoteze cauzale se realizează deci prin selectarea din fenomenele empirice care însoțesc fenomenul de explicat. O asemenea idee se fundează însă pe o presupoziție eronată: termenii relației cauzale, cauza și efectul, sunt dați în experiență înainte și independent de formularea ipotezelor
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ipoteze cauzale se realizează deci prin selectarea din fenomenele empirice care însoțesc fenomenul de explicat. O asemenea idee se fundează însă pe o presupoziție eronată: termenii relației cauzale, cauza și efectul, sunt dați în experiență înainte și independent de formularea ipotezelor cauzale. Problema este doar de a-i selecta dintre celelalte date ale experienței. În experiența noastră „naturală” sunt date fenomenele cauză și efect, amestecate cu alte fenomene. Constanța coprezenței celor două entități în experiență este baza empirică a formulării ipotezelor
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ipotezelor cauzale. Problema este doar de a-i selecta dintre celelalte date ale experienței. În experiența noastră „naturală” sunt date fenomenele cauză și efect, amestecate cu alte fenomene. Constanța coprezenței celor două entități în experiență este baza empirică a formulării ipotezelor cauzale. Multe cercetări sociologice empirice sunt orientate tocmai de o asemenea speranță. Ele realizează o mulțime de măsurători, fără să fi formulat de multe ori ipoteze prealabile, așteptând să descopere relații cauzale sub forma regularităților empirice. O asemenea speranță este
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
alte fenomene. Constanța coprezenței celor două entități în experiență este baza empirică a formulării ipotezelor cauzale. Multe cercetări sociologice empirice sunt orientate tocmai de o asemenea speranță. Ele realizează o mulțime de măsurători, fără să fi formulat de multe ori ipoteze prealabile, așteptând să descopere relații cauzale sub forma regularităților empirice. O asemenea speranță este însă neîntemeiată. Faptele, identificabile în mod natural, nu coincid cu cauzele și efectele căutate. Faptele sunt informații despre fenomene complexe, multidimensionale, în timp ce termenii care figurează în
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dispun, profesia pe care o exercită, sexul, nivelul școlar, numărul de copii pe care îi au etc. Alcătuirea listei de variabile contextuale relevante pentru calitatea vieții nu se face la întâmplare. În ea sunt incluse diferite variabile doar în virtutea unor ipoteze asupra circuitelor cauzale care le pot declanșa, prin intermediul variabilelor endogene. Veniturile economice acționează într-o modalitate relativ simplă și directă. Ele sunt responsabile de baza materială a vieții individuale, de cantitatea de bunuri și servicii economice ce pot fi obținute
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mai adesea obiectul unor formulări generale, a unor legi universale. De multe ori, doar măsurarea empirică este capabilă să ofere o estimare precisă a sensului și gradului în care o variabilă contextuală determină o variabilă efect. Se pot face, desigur, ipoteze teoretice asupra sensului acestei contribuții, dar ele trebuie verificate. Relația dintre nivelul școlar și satisfacția cu viața, de exemplu. Într-un context social, ea poate fi negativă (-0,15 în cercetarea amintită mai înainte), iar într-altul pozitivă (+0,07
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
anomică decât cea catolică, situația de necăsătorit sau căsătorit fără copii este mai anomică decât situația de căsătorit cu copii. În analizele cauzale empirice, sociologul francez nu utilizează anomia cu o entitate cauzală, ci variabilele contextuale citate mai sus făcând ipoteze asupra circuitelor prin care ele afectează variabila de explicat (sinuciderile). Prin ea însăși, religia protestantă nu are nici o influență directă asupra ratei sinuciderilor. Comunitatea protestantă, așa cum se prezenta ea în Europa în timpul lui Durkheim, era caracterizată printr-un grad mai
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cerințe determinabile cu o precizie destul de ridicată. Referitor la sistemele sociale, cunoașterea cerințelor funcționale se află de abia la începuturile sale, oferind puține posibilități de identificare empirică riguroasă. Din acest motiv, analizele funcționale sunt cel mai adesea calitative, la nivelul ipotezelor teoretice, decât cantitative, verificabile empiric. Știm că diferitele sisteme sociale au nevoie de o integrare a părților, dar nu avem încă nici un fel de instrumente pentru a determina gradul de integrare/neintegrare necesar funcționării eficiente a unui anumit sistem. Ele
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
paranteze subiectul care mediază relația cauzală, nu se mai poate explica mecanismul producerii acesteia. În acest caz, explicația funcțională poate avea rolul de model explicativ al relației cauzale. Pe de altă parte, o asemenea punere între paranteze poate să genereze ipoteze eronate. Să observăm că relația cauzală analizată aici ia în considerare intrările (condițiile - cauza) și ieșirile (comportamentul sistemului - efectul) unei cutii negre (sistemul) fără a face vreo presupoziție asupra a ceea ce se întâmplă în interiorul ei. Formularea unei legi cu privire la relația
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
faptul că existența unei amenințări exterioare are multiple consecințe asupra comportamentului grupurilor sociale: modificări în natura relațiilor interpersonale, în atitudinea membrilor grupului față de grupul ca atare, asupra coeziunii acestuia, a performanțelor sale. Cum putem însă explica această influență? Una dintre ipotezele cele mai curente este aceea că amenințarea generează o stare de anxietate în grup. În consecință, se accentuează cerința reducerii anxietății. Diferitele componente asociate cu amenințarea (care apar ca efecte ale acesteia) ar putea fi interpretate ca „instrumente” funcționale de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
anxietate în grup. În consecință, se accentuează cerința reducerii anxietății. Diferitele componente asociate cu amenințarea (care apar ca efecte ale acesteia) ar putea fi interpretate ca „instrumente” funcționale de reducere a anxietății. O asemenea explicație este însă doar o simplă ipoteză. Ea trebuie verificată. Un grup de psihologi sociali au imaginat o situație experimentală care să valideze ipoteza referitoare la acest circuit cauzal (Lanzetta, Wendt, Langham, Haefner, 1954). Ei au recurs la o ingenioasă manipulare experimentală a gradului de anxietate. În
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ca efecte ale acesteia) ar putea fi interpretate ca „instrumente” funcționale de reducere a anxietății. O asemenea explicație este însă doar o simplă ipoteză. Ea trebuie verificată. Un grup de psihologi sociali au imaginat o situație experimentală care să valideze ipoteza referitoare la acest circuit cauzal (Lanzetta, Wendt, Langham, Haefner, 1954). Ei au recurs la o ingenioasă manipulare experimentală a gradului de anxietate. În mod direct este dificil să măsori gradul de anxietate și, complementar, cerința funcțională aeliminării ei. Se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cerința reducerii anxietății), atunci ele vor fi prezente în situația experimentală (a) la grupurile amenințate, dar netratate medicamentos, însă vor fi absente în situația (c), la grupurile amenințate, dar cu un nivel scăzut de anxietate datorat medicamentelor. Experimentul a confirmat ipoteza: grupurile amenințate, dar cu un nivel de anxietate redus artificial se comportă similar cu grupurile neamenințate, și nu cu acelea amenințate. Tom Burns și George Stalker (1961) sunt autorii unei influente teorii asupra relației dintre mediul organizațiilor și patternurile interne
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
muncii și stratificarea socială, productivitatea pare să fie un factor de tipul P. Ea afectează posibilul acțional: sub nivelul asigurării subzistenței, neexistând nici un plusprodus, nu există nici un obiect al exploatării. Apariția plusprodusului determină stratificarea societății (Engels, 1967, și verificarea acestei ipoteze de către Sahlin, 1958). Teoria lui Luis Coser (1969) asupra cauzelor violenței ne oferă un alt caz foarte clar. Atunci când obiectivele individuale împărtășite de către colectivitate nu pot fi realizate prin mijloace legitime, dar există mijloace nelegitime accesibile, va rezulta un comportament
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a presupozițiilor făcute atunci (ca urmare a criticilor puternice, între timpanaliza a fost complet reconsiderată) indica faptul că lumea, după o perioadă de creștere rapidă economică, va cunoaște, imediat după anul 2000, o completă cădere economică, ecologică și politică. În ipoteza continuării tendințelor actuale, autorii încearcă să descifreze nu numai dinamica „naturală” a sistemului cercetat, ci și dinamica sa posibilă, în vederea optării pentru diferite strategii politice. Autorii analizează, astfel, ce s-ar întâmpla dacă s-ar introduce un control eficace asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
capitol mă voi mărgini să argumentez doar faptul că este necesar să considerăm conștiința ca unul dintre factorii ce au o contribuție independentă la explicarea fenomenelor sociale, schițând, totodată, câteva direcții în care ar putea fi considerată o asemenea contribuție. Ipoteza dezvoltată aici este că această contribuție independentă a conștiinței se realizează pe două căi distincte: prin conținutul conștiinței - cantitatea și calitatea cunoștințelor de care dispun membrii colectivității - și prin forma acesteia - prin strategiile sale de desfășurare care, în calitate de fapt social
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
social care stă în relații de determinare reciprocă cu toate celelalte fenomene sociale. Procesele cognitive iau în mod necesar o formă socială și psihologică. Problemele lor interne sunt de natură psihică și socială, cerând soluții de tip psihologic și social. Ipoteza generală dezvoltată aici este, în consecință, următoarea: unele particularități ale fenomenelor socialesunt explicabile prin forma proceselor cognitive implicate în desfășurarea acestora. Importanța caracteristicilor proceselor cognitive pentru explicarea diferitelor fenomene sociale nu a fost investigată într-o măsură suficientă. De aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]