27,087 matches
-
zac ca un animal amețit de o lovitură de cap”. Pentru a-l scuti de peregrinările prin sanatorii, părinții Închiriază pentru fiul lor, În primăvara lui 1935, o mică locuință la Roman. „Strada, dincolo de cazărmi - povestește Sașa Pană - era din liniște ciuruită de goarne. Se chema Costache Morțun. O casă cu cerdac larg, primitor, Împrejmuită de scânduri și, În față, o livadă.” Când Își Întâmpină prietenul, glasul lui Blecher părea că vine de departe... „Clătinat, ca și privirea albastră, mătăsoasă, din
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
simplu și deloc liniștitor pentru viitorul lumii de azi. * Forfota nocturnă de pe Kudamm, veselia burlescă din jurul pieței Wüttemberger sau de la Europa-Center. Farmecul patrulaterului de la Savigny Platz. Colțul parizian de stradă și grădiniță din fața cinematografului Kurbe. Pitorescul getto-ului oriental din Kreutzberg. Liniștea distantă În care domnesc vilele din Grünewald. Trenul și vaporașele care hașurează orașul. Cadrul firesc al existenței zilnice. Un peisaj interior, până la urmă, sufletesc. Semn de adaptare, poate. Începutul unei relații reale cu mediul? Convorbiri despre nazism și Berlinul dinainte de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
drepturi și abilități aristocratice, În Lumea Copilăriei, În care fiul este doar un novice, un membru de rând, pentru că unul firesc, Îndreptățit doar prin apartenența „naturală” de vârstă și candoare. Este o lume În care o floarea-soarelui suferă de elefantiazis, liniștea vorbește, clevetind, răutăcioasă, incapabilă să-și domine monologul maniacal, tapetele „se pierd În elucubrații riscante”, mobila este „rarefiată, degradată și supusă tuturor ispitelor vicioase”, iar Întunericul naște Întuneric, barbara sa fermentare „inaugurează consfătuirile negre ale oalelor... gâlgâitul buteliilor și damigenelor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
absurditatea acestei revoluții Împotriva condiției umane. El este Îngrozit să admită că RINOCERII ar lua o decizie valabilă, plină de satisfacții de sine.” Pe cât de firească și acceptabilă părea, ultima frază anunța deja, cumva, noutatea. Clasa a presimțit potențiala rotire, liniștea devenise totală. Am reluat ultimele rânduri, Înainte de a continua. „Bérenger cannot get beyond the absurdity of this revolution against the human condition. He is terrified to admit that the RHINOCEROS could be making a valid, self-satisfying decision.” Atenția crescuse, simțeam
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
doar unul, spusese, În cele din urmă, copleșit: „Situația femeii urâte. Singurul loc din lume unde asta nu pare un handicap, nu devine motiv de excludere sau frustrare...”. Divagări, divagări... Așteptam ca vreun student să comenteze comentariul citit În fața clasei. Liniște, amplă tăcere. Am insistat să aflu opinia audienței. Câteva laconice și caustice condamnări ale buclucașei teze. Am Împărțit, apoi, mici pătrate de hârtie studenților, rugându-i să dea o notă lucrării și, eventual, să justifice calificativul. Le-am atras atenția
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
operația de manipulare a cecurilor și conturilor capitaliste. Câțiva clienți, aliniați cuminte În fața ghișeelor, dialog În surdină, mișcările de o timidă grație mecanică. Când am ieșit, Paul m-a Întrebat: „Ei, ai văzut Templul? Ăsta-i templul modern. Un sanctuar! Liniște, concentrare, transcendență! Enoriașii tăcuți, preocupați de esențial. Preoții afabili, concentrați. Capitalismul modern”. Și-apoi, după câțiva pași: „Banul guvernează. Nu trebuie să-ți clădești «peretele despărțitor», ca În povestirea ta. Societatea are grijă de asta. Împotriva indiscreției te mai poți
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și noi festivități. În ianuarie 2003 am primit și eu un mesaj În germană din care se deducea cam același lucru. „Dragă Norman, astă-seară am revenit din Madeira - după atâtea oboseli, aveam nevoie, soția mea și cu mine, de puțină liniște. Da, scrisorile de la Bard au ajuns, dar nu puteam răspunde până acum, 1) prea multă poștă, 2) n-am curaj să scriu În germană, iar În engleză scrie doar soția mea, Magda, 3) nu pot, oricum, să ofer acum un
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
in casa andanto per via, coricandovi alzandovi: ripetetele ai vostri figli. O vi si sfaccia la casa, la malattia vi impedisca, i vostri nati torcano il viso da voi. Primo Levi, Se questo e un uomo Voi care locuiți În liniștea eternității, aici, pe dealul de piatră, nu mai știți ce este un om. Nu știți ce este un om care se zbate În mâlul zilelor efemere, superbele zile și nopți ale incertitudinii. Din Babilon am venit, din efemerul Babilon al
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
om Întreabă acum pribeagul ascultând, alături, umbra venită, și ea, În cetatea Cărții Eterne, să repete vechea Întrebare. Captivul efemer al incertitudinilor și, lângă el, emisarul Eternității ascultă, Împreună, tăcerea pietrei care fusese om. Criptică și Înșelătoare și absolută era liniștea În cimitirul Ghivat Shaul. Liniștea ultimă, certitudinea ultimă. Ascultau Împreună tăcerea pietrei care fusese, cândva, om. Orbiți, deopotrivă, de Înscenările armoniei, În ora de pace și sânge a amurgului complice. (La Târgul de carte de la Ierusalim, iunie 2003 - Tamuz 5763
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
alături, umbra venită, și ea, În cetatea Cărții Eterne, să repete vechea Întrebare. Captivul efemer al incertitudinilor și, lângă el, emisarul Eternității ascultă, Împreună, tăcerea pietrei care fusese om. Criptică și Înșelătoare și absolută era liniștea În cimitirul Ghivat Shaul. Liniștea ultimă, certitudinea ultimă. Ascultau Împreună tăcerea pietrei care fusese, cândva, om. Orbiți, deopotrivă, de Înscenările armoniei, În ora de pace și sânge a amurgului complice. (La Târgul de carte de la Ierusalim, iunie 2003 - Tamuz 5763) (Apostrof, nr. 2/2004) Cuprinstc
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Carpaților, trăiau într-o strânsă comuniune de aspirații, de obiceiuri și de credințe, care în afara timpurilor de „bejenie”, când se strângeau la un loc, pe un versant sau pe altul, ca să-și lege rănile unii altora, aveau ca notă dominantă liniștea sufletească reflex al liniștii naturii înconjurătoare, care împingea pe om la interiorizare și curățenie. Liniștea sau isihia în limba greacă sau sihăstria în graiul românesc este darul cel mai de preț cu care Dumnezeu a înzestrat creația sa: pământul, oamenii
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
strânsă comuniune de aspirații, de obiceiuri și de credințe, care în afara timpurilor de „bejenie”, când se strângeau la un loc, pe un versant sau pe altul, ca să-și lege rănile unii altora, aveau ca notă dominantă liniștea sufletească reflex al liniștii naturii înconjurătoare, care împingea pe om la interiorizare și curățenie. Liniștea sau isihia în limba greacă sau sihăstria în graiul românesc este darul cel mai de preț cu care Dumnezeu a înzestrat creația sa: pământul, oamenii, păsările cerului și toate
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
timpurilor de „bejenie”, când se strângeau la un loc, pe un versant sau pe altul, ca să-și lege rănile unii altora, aveau ca notă dominantă liniștea sufletească reflex al liniștii naturii înconjurătoare, care împingea pe om la interiorizare și curățenie. Liniștea sau isihia în limba greacă sau sihăstria în graiul românesc este darul cel mai de preț cu care Dumnezeu a înzestrat creația sa: pământul, oamenii, păsările cerului și toate făpturile, brazii pădurilor și florile câmpului. Prin această liniște se înțelege
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și curățenie. Liniștea sau isihia în limba greacă sau sihăstria în graiul românesc este darul cel mai de preț cu care Dumnezeu a înzestrat creația sa: pământul, oamenii, păsările cerului și toate făpturile, brazii pădurilor și florile câmpului. Prin această liniște se înțelege armonia adică buna conlucrare între întreg și părțile lui și între părțile întregului. Omul, parte din creație, trăiește în pace netulburată cu toate ființele, cu toate elementele naturii, cu pământul și cerul. Așa au viețuit strămoșii noștri și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
căci ei erau integrați în creație, mulțumitori Atotputernicului, luptând și murind din dragoste pentru El, necrâcnind în fața morții, ca firul de iarbă în fața coasei sau ca ciobanul din Miorița, când află de moartea, care i-o pregăteau foștii prieteni. Această liniște întru totul, nu este deloc fatalism, cum tot glosează unii, ci supunere necondiționată voinței divine, care vede tot, știe tot și le poate pe toate, moartea și viața fiind doar componente ale creației. Pe coastele Carpaților și în adâncul pădurilor
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
voinței divine, care vede tot, știe tot și le poate pe toate, moartea și viața fiind doar componente ale creației. Pe coastele Carpaților și în adâncul pădurilor, sihaștrii doritori de a trăi în pacea dumnezeiască, se retrăgeau în pusnicie, căutând liniștea interioară, pe care nu o puteau găsi decât în mijlocul marii liniști a locurilor unde se adăpostiseră. Cu timpul, oamenii din lume îi descopereau și îi ajutau să-și construiască o chilie sau chiar un mic schit pentru cei câțiva trăitori
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
toate, moartea și viața fiind doar componente ale creației. Pe coastele Carpaților și în adâncul pădurilor, sihaștrii doritori de a trăi în pacea dumnezeiască, se retrăgeau în pusnicie, căutând liniștea interioară, pe care nu o puteau găsi decât în mijlocul marii liniști a locurilor unde se adăpostiseră. Cu timpul, oamenii din lume îi descopereau și îi ajutau să-și construiască o chilie sau chiar un mic schit pentru cei câțiva trăitori în Hristos. Apoi, în apropierea acestui centru de atracție spirituală, se
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
întâmpinare. Nea spus că deocamdată nu ne putem întoarce în sat până nu se înnoptează. Tatăl lui nu voia să ne lase să plecăm în necunoscut. Admirabil om acest Tomici. Deși el însuși în mare primejdie, își punea în joc liniștea lui și a familiei pentru a ne scăpa pe noi. Dacă o să afle sârbii cine suntem, n-o să-i meargă ușor. Ne-am resemnat să așteptăm noaptea pe pământul umed. Mai târziu am dscoperit pe câmp niște grămezi de coceni
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
era instalată dincolo de mlaștină, au început să-i latre venind în întâmpinarea lor. Au fost nevoiți să se întoarcă pe linia ferată. Câinii îi excortau cu hămăitul lor. Dar după un timp i-au lăsat să și continue drumul în liniște. Luminile din Vârșet, care îi călăuziseră până atunci, se vedeau acum mari, căci se apropiaseră. Au recunoscut satul Albunar, care rămăsese în urmă. Dealurile lui se terminaseră și acum străbăteau mergând o zonă de câmpie. Ziua i-a prins în
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
al doilea și se îndreaptă spre niște case, întrebând gospodarii dacă nu au văzut un om îmbrăcat cu o cămașă lungă, fugind ca un iepure. Nicolae Petrașcu stătea pitulat în colțul lui, nemișcat. Respirația îi revenise la normal. Se făcuse liniște și nu se auzea decât clipocitul apei pe frunze. Mergând spre marginea holdei simte o mișcare spre dreapta. Mai târziu reconstituind clipă cu clipă, împreună cu Comandantul cele întâmplate și-au dat seama că trecuseră unul pe lângă altul, fără să-și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
pârâul care curgea spre sat și trecea prin spatele grădinii lui Neagu. Se opește pe malul pârâului, care nu mai era abrupt, se spală pe mâini, își spală cămașa și după ce o stoarce merge mai departe, cu ea la subțioară. Liniștea se așternea tot mai compactă peste tot, nori groși se spărgeau din când în când și lăsau lumina lunei să străbată spre câmpuri, dându-ți impresia unei luminozități crepusculare. Mergând neobosit, gândurile se învolburau tot așa de neobosite, din prezent
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
crezut inițial că este vorba de o rupere de splină, dar nu a fost așa. Organele interne erau intacte, în schimb avea umărul rupt și câteva coaste. Nu mai putea să miște sub nici o formă și trebuia să stea în liniște. În aceeași zi primește două vizite prevestitoare de rău: Un maior de la Consiliul de Război din București, trimis de Ministrul de Interne, Mihail Ghelmeganu, de la care a aflat că fusese prins și Horia Sima. Și-a dat seama că era
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
satul, cu zgomotul oamenilor care se întorceau obosiți de la lucru și cu mirosul fumului de la căminurile pregătitoare de cină. Erau doi ani trecuți de când mă găsise aici începuturile de prigoană. Era vacanța Paștilor și venisem să stau două săptămâni în liniște, departe de grijile școlii și ale necazurilor pe care le aducea viața cu lupta ei. Nu ajunsesem bine și am auzit de arestarea Căpitanului, apoi peste câteva zile de procesul înscenat și de condamnarea lui la șase luni de închisoare
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
situația tulbure de acum. Propaganda adversarului arăta fenomenul sub prisma intereselor lui și putea găsi un răsunet în rândurile celor naivi și neinformați. Căci, în asemenea cazuri, spunea însuși Comandantul, nimeni nu te întreabă de cei 99 % care muncesc în liniște și luptă în disciplină pentru biruința Mișcării, ci mereu îți scoate ochii cu cei 5-6 gălăgioși pe care dușmanul îi folosește de trambulină și unelte cu care să te poată lovi. Pentru acest lucru le crează piedestal și le umflă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
la cei morți și la cei vii, mergem înainte pe singurul drum ce ne-a mai rămas. Camarazi Hotărârea s-a luat. Victoria e în piepturile noastre. Nici o putere din lume nu ne va mai putea împiedica să dăm nației liniștea și dreptatea după care e însetată. București, 1 Septembrie 1940 HORIA SIMA Manifestul purta data de 1 Septembrie pentru că în această zi, Duminică, 1 Septembrie 1940, ora 9 seara, era prevăzut inițial să se dezlănțuiască atacul. Din motive pe care
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]