24,873 matches
-
și consolidarea vechiului sistem politic și extinderea acestuia în teritoriile nou dobîndite. De acum înainte, Brătianu și regimul politic s-au angajat într-o permanentă autofelicitare, ceva de genul acesta: "Noi am fost cei care am creat România Mare, este meritul și realizarea noastră". Ei au lăsat astfel o mulțime de speranțe înșelate neîmplinite și grave probleme nerezolvate. Iorga a rămas undeva între așteptările generației tranșeelor și complezența automulțumitoare. El rămînea un om al secolului al XIX-lea, tributar visului său
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care s-au ținut au fost la fel de corupte ca și celelalte. Drept urmare, Partidul Poporului al lui Averescu a cîștigat fără probleme alegerile. Pentru a-l împăca pe Iorga, i-au rezervat un loc la Ismail, unde a fost ales pe merit. Prima acțiune a guvernului a fost desființarea Consiliului Dirigent din Transilvania 46. Consiliul Dirigent nu era doar puțin răspunzător de eșecul experimentului democrat, iar eșecul politicienilor ardeleni avea motive diverse. Cu toate acestea, este îndoielnic dacă aruncarea la gunoi a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fondat o nouă publicație literară intitulată "Cuget clar". A apărut pînă în aprilie 1936 și a reapărut sub numele de "Noul sămănător" . Principalii colaboratori erau Iorga și scriitorul sămănătorist N. Batzaria. Criticii literari români aveau îndoieli în privința talentelor lui Batzaria. Meritul acestuia consta în capacitatea lui de a respecta cu strictețe linia sămănătoristă. Mai era și Brătescu-Voinești. Primul număr explica limpede că era vorba de o publicație culturală și literară pentru școli, tineret și comitetele bibliotecilor școlare ca instrument de păstrare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
amîndoi sprijinindu-l pe regele Carol. Alții (ca D. Russo) au intervenit în confruntare datorită unor nemulțumiri personale sau din oportunism. Iorga susținea că Russo se simțise nedreptățit pentru că nu fusese ales președinte al Congresului Mondial de Bizantinologie din 1924166. Meritele Noii școli de istorie au fost definite de Michelson: 1) Au fost inițiate dezbateri rodnice ale istoricilor reprezentînd Noua școală de istorie, aruncîndu-li-se mănușa celorlalți istorici; 2) "Revista istorică română" "a stabilit noi standarde pentru publicațiile istorice din România"; 3
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
italiancă). Avea față de Iorga toată simpatia pe care o putea atrage acesta. Mai era și prietenul său Tiktin, bătrînul pe care Iorga voia din tot sufletul să-l ajute și în numele căruia apelase la rege. Dar, chiar dacă Tiktin avea foarte mari merite în domeniul filologiei române și vorbea perfect românește, Iorga voia să-l ducă la școala lui din Franța și nu să obțină un post pentru el în România. În iulie 1939, lui Iorga îi era imposibil să angajeze la Institutul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
agravat de dezonoare, întrucît Occidentul își sacrificase un aliat. După München, atunci cînd Hitler a declarat că "nu mai are nici o altă pretenție teritorială în Europa", Iorga comenta: Dacă" München-ul reușește să potolească sufletul german, atunci pacea este salvată și meritul îi aparține lui Chamberlain. Civilizația și-a dat seama de pericol la München, așa că am mai putea spera 73. Colonelul Beck, ministrul de Externe al Poloniei, avea acum pretenții asupra Szeczezinului. Iorga a avut unele presimțiri: "Polonia ar trebui să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
așa cum a fost, vol. I, p. 136 89 Șeicaru, op. cit., p. 98 90 O viață de om așa cum a fost, vol. II, p. 10 91 Theodorescu, op. cit., p. 167 92 Biblioteca critică: Nicolae Iorga, p. 153. Opiniile lui Lovinescu despre meritele criticii literare a lui Iorga erau mai puțin decît pozitive. Autorul a avut ocazia să judece plauzibilitatea acestor opinii, apelînd la surse mai puțin dominate de prejudecăți decît E. Lovinescu 93 Șeicaru, op. cit., p. 72-75. Scriind despre cartea lui destul de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
convenea să uite că Stere a început să colaboreze cu germanii numai după ce negocierile infamului Stürmer von Jagow au ajuns de notorietate publică. El l-a acuzat pe Stere de Lese-majesté, uitînd că Regele Ferdinand îl decorase pe acesta pentru meritele lui în unirea Basarabiei cu România 39 Profesorul Iorga și-a continuat campania împotriva lui Stere terorizîndu-i pe toți politicienii (printre care și pe Maniu) ca să-i determine să recunoască public că acesta comisese lèse-majesté, ceea ce a reușit, dar a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
20, 27, 39, 193 și 242 19 Isprava, pp. 23, 58-59, 71-72 20 "Neamul românesc", 4 mai 1931 21 D-na Liliana Pippidi-Iorga către autor și alte descoperiri similare ale lui Scurtu și Șeicaru. "Prețuirea pe care o acord eu meritelor lui științifice și naționale m-au făcut să mă abțin să ripostez la atacurile sale continue [împotriva mea]", îi scria Maniu lui Antonescu. "Curierul românesc", iunie 1991 22 N. Iorga, Istoria unei legende: Iuliu Maniu, Vălenii de Munte, 1934 23
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dobândite de europeni se datorează doar indirect - sau deloc - eforturilor americane În acest sens. Dar În lumina trecutului recent al Europei, chiar și cel mai mic pas În această direcție reprezenta un progres; invitația lui Marshall a avut cel puțin meritul de a obliga statele europene, toate la fel de suspicioase, să stea la masa tratativelor pentru a-și coordona răspunsurile - ceea ce a adus și alte puneri de acord. The Times nu se Înșela foarte mult când afirma, Într-un editorial din 3
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acest lucru ar fi Înclinat balanța europeană. Indiferent ce credeau Marshall și Bevin despre aceste manevre, ei nu ar fi putut să li se opună. Ideea nu i-a trecut prin cap lui Stalin, ceea ce nu e câtuși de puțin meritul Occidentului. Cum spunea Dean Acheson În altă Împrejurare, „am avut noroc la adversari”. După războiul ucigător Împotriva unei Germanii excesiv de puternice În inima continentului european, Învingătorii au fost, paradoxal, complet incapabili să formuleze acorduri postbelice care să mențină colosul german
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a cărei relansare era universal anticipată? Mai mult, Polonia scăpase de minoritățile dinaintea războiului: evreii fuseseră uciși de nemți, iar nemții și ucrainenii - expulzați de ruși. Dacă Polonia era mai „poloneză” decât fusese vreodată În cursul complicatei sale istorii, era meritul Moscovei. Dar relațiile interstatale, mai ales În blocul sovietic, nu se bazau pe recunoștință sau pe lipsa acesteia. Polonia era utilă Moscovei mai ales ca zonă-tampon În calea agresiunii germane sau aliate. Era de dorit ca Polonia să devină socialistă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Belgrad unui prieten grec la sfârșitul anilor ’40, Lawrence Durrell era de părere că „situația e cam sinistră aici - condiții ca În plin război, aglomerație, sărăcie. Cât despre comunism - dragă Theodore, o scurtă vizită aici te va convinge de meritele capitalismului. O fi el sumbru și pătat de sânge, dar tot nu-i așa de trist, arid și vlăguit ca un stat polițist sinistru și apatic”. În primele luni de după ruptura cu Stalin, Tito a devenit chiar mai radical, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
moscoviți” (deși Gerõ luptase și el În Spania). Altceva nu prea Îi deosebea. În Cehoslovacia, cei care organizaseră revolta națională slovacă antinazistă (inclusiv Slánský) au căzut automat sub incidența suspiciunii sovietice: lui Stalin nu-i plăcea să Împartă cu alții meritul eliberării Cehoslovaciei. Kremlinul prefera „moscoviți” de Încredere, fără glorie și fără imaginație, pe care Îi cunoștea: oameni precum Klement Gottwald. În timpul războiului, Traicio Kostov a fost liderul partizanilor comuniști bulgari, până când a fost arestat; după război a ocupat poziția secundă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
intelectualilor francezi necomuniști: romancierul Rezistenței, Vercors, fizicianul Frédéric Joliot-Curie, câștigător al Premiului Nobel, criticul de artă Jean Cassou, erou al Rezistenței și director al Muzeului de Artă Modernă din Paris și mulți alții. Toți au confirmat trecutul impecabil al PCF, meritele revoluționare ale Uniunii Sovietice și implicațiile scandaloase ale afirmațiilor lui Kravcenko - chiar dacă ar fi fost adevărate. La pronunțarea sentinței, Kravcenko a primit 1 franc insultător În chip de daune morale. Această victorie „morală” a stângii progresiste coincidea cu prima rundă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de unde atracția exercitată de naziști asupra elitelor conservatoare, din Danemarca până În România), această simetrie perfectă Îi avantaja polemic pe comuniști. Filocomunismul - sau măcar anti-anticomunismul - era esența logică a antifascismului 9. Desigur, Uniunea Sovietică avea tot interesul să atragă atenția asupra meritelor ei antifasciste În anii de după război, mai ales când Statele Unite au Înlocuit Germania ca inamic. Retorica antifascistă viza acum America, acuzată mai Întâi că Îi apără pe fasciștii revanșarzi și prezentată apoi, prin extensie, ca fiind ea Însăși o amenințare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
risca să stârnească amintiri amare. Prognoza pentru democrația austriacă nu era deloc optimistă. și totuși, Austria a reușit nu numai să evite repetarea istoriei, ci să devină În scurt timp democrația alpină model: neutră, prosperă și stabilă. Era În parte meritul Armatei Roșii, care a ocupat până În 1955 sudul Austriei, după care s-a retras spre est, dar numai câțiva kilometri - proximitate dezagreabilă care amintea că Austria avea acum trei vecini comuniști (Iugoslavia, Ungaria și Cehoslovacia). Din cauza acestei poziții vulnerabile, erau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
hotărâre nestrămutată preocupării naționale, făcând bani cu o abilitate uluitoare. Evoluând de la vulnerabilitate la cinism, eroina exploatează resursele, sentimentele și credulitatea bărbaților - printre care un soldat american (negru) -, În timp ce rămâne „fidelă” soțului său Hermann: soldat, prizonier la ruși, ale cărui merite În război rămân extrem de vagi. Toate relațiile, realizările și satisfacțiile Mariei se măsoară În bani, culminând cu o casă nouă, plină de aparatură, În care plănuiește să-l primească pe soțul eliberat. La un pas de extazul conjugal, cei doi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anumită măsură, așa cum vom vedea, grație muncitorilor din Sud -, uimitoare nu este neputința Cassei de a produce un miracol la sud de Roma, ci faptul că regiunea a reușit până la urmă să țină pasul. Pentru acest lucru trebuie să recunoaștem meritul autorităților de la Roma. În alte părți, rolul guvernului a variat, dar nu a fost niciodată neglijabil. În Franța, statul s-a limitat la ceea ce a devenit cunoscut drept „planificare indicativă” - folosind pârghiile puterii pentru a direcționa resurse către regiuni, industrii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de hârtie din 7dalen (regizorul suedez Bo Widerberg a redat memorabil episodul Într-un film din 1969, 7dalen ’31). Dacă În perioada interbelică Scandinavia - și În special Suedia - nu a avut soarta altor societăți afectate de criză de la marginea Europei, meritul le revine În mare măsură social-democraților. După primul război mondial, partidele socialiste scandinave au abandonat În linii mari dogma radicală și ambițiile revoluționare pe care le Împărtășiseră cu socialiștii nemți și cu alte mișcări socialiste din Internaționala a II-a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
guvernului laburist În anii ’60 - introducerea studiilor secundare generaliste și desființarea examenului de admitere În școli și licee de elită, promisiune laburistă mai veche pe care Attlee a ignorat-o judicios după 1945 - a fost Întâmpinată favorabil nu atât pentru meritele-i intrinseci, cât pentru că era „antielitistă” și, prin urmare, „dreaptă”. Din același motiv, guvernele conservatoare au dus chiar mai departe reforma educației după plecarea lui Wilson În 1970, În ciuda avertismentelor din toate părțile că aceste schimbări riscau să aibă consecințe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Timorul de Est intrase sub controlul Indoneziei. Decolonizarea a fost destul de haotică - gherilele din Guineea și Mozambic au ignorat sugestia lui Spínola de a renunța mai Întâi la arme, iar În Angola a izbucnit un război civil -, dar, văzută din Portugalia, avea meritul de a fi rapidă. Ea a precipitat - În urma confruntărilor violente care au avut loc după retragerea armatei În Luanda, capitala Angolei - Întoarcerea În țară a 750.000 de europeni. Mulți dintre ei s-au stabilit În nordul conservator al țării
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
efemerei Republici din anii ’30, Spania construia o democrație În ghearele recesiunii economice; s-a crezut că va avea soarta Argentinei, unde salariile indexate și prețurile subvenționate de guvern au degenerat În hiperinflație. Dacă acest lucru nu s-a Întâmplat, meritul revine În mare măsură semnatarilor așa-ziselor Pacte de la Moncloa din octombrie 1977, primele dintr-o serie de acorduri negociate prin care politicienii, patronatul și liderii mișcării muncitorești se angajau să Întreprindă o vastă paletă de reforme: devalorizarea monedei, o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
proprietății tinde să genereze nu mai puțină corupție, ci mai multă. Puterea, funcția și privilegiul nu pot fi cumpărate direct, dar depind de relații de patronaj și clientelism care se potențează reciproc. Drepturile legale sunt Înlocuite de turnătorie, răsplătită după merit cu un post sigur sau o promovare. Pentru a-și atinge chiar și obiectivele cele mai modeste și legitime - tratamente medicale, nevoi materiale, oportunități educaționale -, oamenii sunt nevoiți să Încalce legea Într-o varietate de feluri minore, dar corupte. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
este limpede, privind retrospectiv, cum ar putea fi interpretate astăzi speranțele mulțimilor care au provocat sfârșitul RDG În toamna anului 1989. Însă e clar faptul că nici partidul (ca În Ungaria), nici opoziția (ca În Polonia) nu puteau revendica vreun merit În evoluția evenimentelor. Partidul a Înțeles cu greu poziția dificilă În care se afla, iar criticii săi din rândurile elitei intelectuale n-au fost nici ei cu mult mai rapizi. Pe 28 noiembrie, Stefan Heym, Christa Wolf și alți intelectuali
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]