25,069 matches
-
toate părțile răzbește și pătrunde inimi de tot felul de vîrste: fără a se rușina de bătrîni, fără a se teme de viteji, fără a se sfii de filosofi, fără să aibă milă de tineri, și chiar de săraci, săgetează piepturile, le Înflăcărează sîngele, și atît Îi aruncă În călduri grozave, Încît mulți Își zmintesc simțirile și se pomenesc ca cei lunateci În somn, și chiar deștepți vorbind aiurea, neștiind cum și către cine. Ba Încă unii rămîn zmintiți pentru totdauna
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
care bagă intrigă, vorbește de rău pe cîntărețul erou și provoacă o ruptură vremelnică Între subiectul și obiectul erotic. Pann se apără În stilul său de cei care născocesc „defaime” și-l ponegresc fără scrupule: e gata să-și desfacă pieptul și să-și arate inima lipsită de fățărnicie! Scopul dușmanilor e să-l răcească de ființa, de data aceasta, slăvită: „Să mir cu ce pîre să mă clevetească, Să te depărteze și să mă recească.” Însă adorația, Închinarea nu țin
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
după ei. Părul blond și pielea albă a femeii sînt trăsături clasice. Rassa dintr-un sirventés de Bertrand de Bon este o doamnă proaspătă și fină, grațioasă și veselă, foarte tînără; părul ei este blond, corpul alb, cotul este suplu, pieptul puternic și coapsele au suplețea unui iepure. Morlamente, Rassa este deasupra celorlalte femei. În culori mai leneșe, acesta este și portretul ibovnicii lui Ienăchiță și a lui Conachi. În genere, obiectul erotic este, de la trubaduri Încoace, „au-dessus de toute pensée
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de Silvia, femeia iubită așa de înflăcărat, și nu atât din remușcare față de Mili (pe care o vizitează la spital mai curând din politețe decât din compasiune), cât din orgoliul de a-și fi pierdut luciditatea. Bolnav ("sobolul din coșul pieptului" începuse să-i dea iar târcoale), pleacă din țară fără a-și mai acorda, ca în trecut, vreun răgaz, de teama de a nu-și schimba iar, prin cine știe ce concurs de împrejurări, decizia. Va reintra în scenă abia în final
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
când o vede îmbrăcată în rochie de bal. Numai că atunci el "se credea în fața altei femei", a unei "ființe de basm" femeia inaccesibilă, plăsmuită de imaginația sa febrilă, de voyeurist incurabil: " Ce înaltă și impunătoare părea! Ce albeață a pieptului, a sânilor! Ce iradiere a părului, ce degete lungi, subțiri, inelate! În imaginația lui o îmbrăcase și o dezbrăcase felurit, goală, în toate atitudinile familiare și voluptoase, dar nu și-o închipuise nicodată atât de frumoasă, de statuarică". Tulburarea erotică
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
-Sunt a ta; ia-mă!", iar poetul se conformează cu resemnare, nevoit să accepte, finalmente, inevitabilul 178. Odată consumat actul fatal, femeia cu trup delicat, "feciorelnic încă", și piele mătăsoasă, "dulce la pipăit și sărutat", "își puse capul mic pe pieptul lat și păros și începu să plângă ușor", satisfăcută că-și împlinise dorința, și nicidecum îngrozită de gândul că ar fi păcătuit cu ceva. Prozatorul găsește și explicația cuvenită: "îndrăgostită și posedată de talentul lui, femeia voia să fie posedată
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Sebastian Sprijinit într-un toiag Stă-n ograda un moșneag Poartă-n cap o oală veche Răsturnata pe-o ureche. Ochii negri și lucioși Sunt cărbuni din vatra scoși Nu-i lipsește nici lulea Parcă pufăie din ea. Iar pe piept, perechi, perechi Are mosul nasturi vechi. Și mai are un nas ros, Ca o creasta de cocos. Țurțur de Nina Cassian Din jgheabul casei mele S-a aninat poznaș Un turture de gheață Subțire și trufaș. Creștea văzând cu ochii
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
câteva aspecte tipice, dintre care cele mai evidente sunt participarea și solidarizarea istorico-politică. Istoria poporului român constituie un capitol al istoriei europene. țările românești sunt în mod indiscutabil țări europene. Mai mult: prin contribuția istorică a poporului român (apărătoare și pieptul creștinătății asupra preaputincioșilor otomani), nația aceasta nu o dată au pus adevărate merituri pentru toată Europa. Experiența istorică a strălucitelor ghinte ale Europei este deci valabilă, după petru Maior, și pentru poporul român, confruntat cu dificultăți identice. Această conștiință istorică este
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
pruncii peste tot va fi același cântec deplin - cântecul meu”. (Victor FELEA. - Cântecul plugarului sărac. În: Flacăra, II, nr. 11 (63), 19 mart. 1949). * „Dumitru, feciorul văduvei cel mic, A intrat În ateliere ucenic. Carnetul de utecist e pitit la piept; pasul nu-i tremură, pasul e drept Ședințele ilegale de UTC, departe după gară, Lumina lămpilor de fochist pâlpâie: se stinge se aprinde iară Șinele subțiri se târăie În noapteă Cuvintele: șuvoaie ce șoptesc În șoapte „Tovarăși”Ă(cuvântul ăsta
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
uneltele lor, care ajung acum să conducă treburile cooperativelor din satul lor, demascând uneltirile hoțești ale chiaburilor. (Ă). Cu fața spre viitor: Tot astfel, cu ajutorul partidului, dobândește biruința Constantin I.Constantin, eroul lui I. Jipa din nuvela Un voinicel dă piept cu viața, care Înțelege În cele din urmă rosturile muncii de tractorist, după ce mai Întâi voise să părăsească școala S.M.T.-ului, ca și studentul Andrei, eroul nuvelei Armă vicleană de Mircea Slavu, care demască fără cruțare elementele dușmănoase strecurate În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sovietic liberator. (Ă). Versurile de mai jos ilustrează comportamentul său adânc uman, rod al educației comuniste: «Și-n piață, chiar În piața pe unde calci acuma, Zbură din tanc o fată cu pletele de foc. Cu grijă strânse pruncul la piept cum face muma Și-l ridică spre soare ținându-l de mijloc». (Ă). Unii dintre poeții noștri au Încercat să surprindă pe altă cale ceva din măreția lui 23 August, acest moment de deschidere a unei perioade istorice noi pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și-ai doinelor Și bănățenii holdelor bronzateă» etc. Munca văzută numai la suprafață; imaginea ei este redată prin clișee ca acesta: «Și muncitorul s-a suit pe schele, Brigadierii se-ntreceau cu zor, Ciocanele băteau În piatră, grele, Băteau În piepturi, inimile lor». Totul e decor În această poezie (Ă). (Ă). În realitate viața la Canal nu este așa cum apare În poezie. (Ă). Alexandru Andrițoiu știe că o construcție ca aceea a Canalului e pândită cu ură de nenumărați dușmani și
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mai sprinten ca odinioară, a rămas un singur anotimp: anii noștri, toți, sunt primăvară”. FURTUNA „Vântul zboară-ntins ca un arcuș, creanga se frământă parcă-i strună: abătută pale de furtună, norii de pe zare, În urcuș. Răbdător, pământul Își Întinde pieptul Însetat În ploaia rece: știe că furtuna; care trece, arc de curcubeu, curând, aprinde”. MUGURUL „Abia crescut pe creangă, ești sol prospețimii care-și taie drum harnic - și te Împlinești În soarele arzând văpaie. Din tine va miji curând mlădiță
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
botul nesătul al apelor adînci, mai negru decît întunericul, iar ucigașii și-au văzut de drum, nestingheriți, în vreme ce fulgere repezi sfărmau corabia de lîngă el, care ar fi putut duce un soț fidel la brațele doritoare să-l strîngă la piept. O, tu, cap care, deși ai văzut atîtea, încît ai putea să despici planetele și să faci din Abraham un necredincios, nu ești totuși în stare să rostești nici o silabă! Ă Pînză la orizont! strigă un glas triumfător, din vîrful
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
manevră, iar lancea se întoarce la el, ca un ogar ținut de stăpînul lui într-o lesă. Balena intră în agonie, parîma de remorcare era slăbită, iar dibaciul aruncător de lance se așază la pupa și, cu mîinile încrucișate pe piept, contemplă în tăcere sfîrșitul monstrului. Capitolul LXXXIV FÎNTÎNA Faptul că timp de șase mii de ani - și cine știe de cîte milioane de ani înainte - balenele au stropit marea și au aghezmuit grădinile din adîncuri, cu cădelnițele lor; faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
unii dintre termenii științifici folosiți să fie de prisos. Odată admis acest adevăr, rezultă că, întrucît sîngele unui om poate fi aerat dintr-o singură respirație, omul ar putea să-și astupe nările și să nu mai tragă aer în piept vreme îndelungată; cu alte cuvinte, că ar putea trăi fără să respire. Oricît de anormal ar părea acest lucru, tocmai așa se întîmplă cu balena, care trăiește sistematic, cîte o oră sau chiar mai mult îcînd e în fundul mării), fără
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
forța are ceva magic. îndepărtați mușchii noduroși ce par să spargă marmura în care e sculptat Hercule și farmecul acestuia s-a dus! Cînd Ekermann prea devotatul a ridicat giulgiul ce acoperea cadavrul lui Goethe, el a rămas uluit de pieptul masiv al idolului său, care-i evoca un arc de triumf roman. Cînd Michelangelo îl înfățișează pe Dumnezeu-tatăl în formă omenească, observați cîtă vigoare îi acordă. Și, oricît ar revela iubirea divină proprie Fiului, tablourile dulcege, hermafrodite și suave în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lovitura nimeri chiar sub locul unde ședea bietul Pip. în buimăceala și-n consternarea lui, negrișorul sări fără să vrea, cu vîsla în mînă, peste bord, dar în așa fel, încît o parte din saula slobodă i se încolăci în jurul pieptului, căzînd odată cu ei în apă; iar cînd balena lovită o zbughi nebunește saula se întinse brusc și bietul Pip apăru șiroind de spumă, printre cavaleții ambarcațiunii, tîrît fără cruțare de saula ce i se încolăcise de cîteva ori în jurul gîtului
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
odată cu ei în apă; iar cînd balena lovită o zbughi nebunește saula se întinse brusc și bietul Pip apăru șiroind de spumă, printre cavaleții ambarcațiunii, tîrît fără cruțare de saula ce i se încolăcise de cîteva ori în jurul gîtului și pieptului. Tashtego stătea la prova, ațîțat de vînătoare. El îl ura pe Pip, pentru lașitatea lui. Smulgînd din teacă cuțitul de bord, îi lipi de saulă muchea tăioasă și, întorcîndu-se spre Stubb, îl întrebă: Ă Tăiem? Fața vînătă și congestionată a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mistuie singur, balena arsă își furnizează propriu-i combustibil și se consumă în flacăra propriului trup. O, de-ar putea să-și consume și propriul fum! Căci se degajă unul îngrozitor și, nu numai că trebuie să-l tragi în piept, ci mai ești și nevoit să și trăiești în atmosfera lui cîtva timp. Fumul acesta are un iz cumplit, indescriptibil, cam ca acela care plutește în preajma rugurilor funerare indiene. Duhnește ca aripa stîngă a îngerului trimis să vestească ziua Judecății
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bordul acestui vas se află un coropcar cu o povară prea grea. Ă Domnule... Ă Stai! Cît mai e Prometeu pus pe treabă, o să-i comand un om complet, după un model convenabil. încălțat, să măsoare cincizeci de picioare înălțime; pieptul, cu diametrul tunelului de sub Tamisa; picioarele să aibe rădăcini, ca să poată rămîne într-un singur loc; brațele, să aibe o grosime de trei picioare la încheieturi; inimă, de fel; fruntea - de aramă; iar creieri, cam un sfert de pogon... Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
poată să-l încerce și să vadă cît de comod era. Rămase acolo nemișcat vreme de cîteva minute, apoi îi spuse unuia dintre oameni să-i aducă din sacul lui marinăresc pe micul zeu Yojo. După care, încrucișîndu-și brațele pe piept, cu Yojo între ele, ceru să i se pună capacul î „bocaportul“, cum îi zicea el). Capacul prins într-o balama de piele, coborî peste Queequeg, nelăsînd la vedere decît fața lui liniștită. Ă Rarmai îmerge, e ușor), murmură el
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
îndreaptă spre larg. Vezi-ți de drumul dumitale, așadar, iar eu o să-mi văd de-al meu. Hai, băieți, toate pînzele sus, în bătaia vîntului! Și astfel, în timp ce o corabie luneca vesel, mînată de briză, cealaltă lua îndărătnic vîntul în piept; cele două corăbii se despărțiră; echipajul de pe Pequod se uita lung, cu jale, la Burlacul , dar oamenii acestuia erau prea ocupați cu petrecerea lor ca să mai arunce o privire în urmă. Aplecat peste balustrada de la pupa, Ahab își scoase din
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Starbuck la prova și de Stubb la pupa, rămășițele ferfenițite ale focului și ale gabierelor mare și mic fură scoase de pe vergi și lăsate să fluture în partea de sub vînt, aidoma penelor smulse din trupul unui albatros care ia în piept furtuna. Cele trei vele de rezervă fură învergate și terțarolate, iar la pupa fu adăugată o velă de furtună, astfel încît corabia începu în curînd să înainteze din nou cu oarecare precizie, timonierul primind ordinul de a ține, pe cît
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
clipa asta, n-ar mai avea pe conștiință un asemenea omor. Ia te uită! Parc-ar vorbi în somn?! Da, doarme, acolo! Doarme? da, însă e viu și-o să se trezească în curînd. Atunci n-o să-ți mai pot ține piept, bătrîne! Nu-ți vei pleca urechea nici la argumentele, nici la mustrările, nici la rugămințile mele - tu disprețuiești toate astea. Supunere oarbă la poruncile tale oarbe, asta e tot ce dorești. Da și mai spui că oamenii au jurat să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]