25,546 matches
-
un anumit timp. Cândva, în cursul interpretării pe scenă a piesei, a fost scrisă o povestire care a adaptat piesă, acesta fiind motivul pentru care povestirea este narata la persoana a III-a și nu la persoana I că în povestirile narate în mod tradițional de Watson. Cu toate acestea, unii pretind că piesa a aparut inițial într-un proiect timpuriu al piesei "Sherlock Holmes" (de mai sus) și a fost eliminată mai tarziu, cu unele elemente inspirate din "Casă pustie
Canonul lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/324728_a_326057]
-
din "Collier's Weekly", în care Doyle explică exact de unde provine Holmes. Acesta conține, la sfârșit, "The Adventure of the Two Collaborators" a lui JM Barrie, iar acest lucru poate fi motivul pentru care mulți o considera a fi o povestire cu Holmes a lui Doyle însuși. "To An Undiscerning Critic" or "The Case of the Inferior Sleuth" (1924) O curiozitate denumită "To an Undiscerning Critic" de Green și "The Case of the Inferior Sleuth" de Haining, Doyle a fost criticat
Canonul lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/324728_a_326057]
-
Holmes Adventures" (1927) Acesta este o continuare a articolului menționat mai sus. În el, Conan Doyle face o listă ale celor mai bune aventuri cu Holmes, după opinia sa. Doyle a menționat că dacă ar fi avut voie să includă povestiri din "Arhiva lui Sherlock Holmes" el ar fi inclus cu siguranta "Coama leului" și "Un client ilustru". (Haining speculează că această precizare era destinată să mărească vânzările volumului viitor, care a includea acele povestiri.) Lista este următoarea: Aceste lucrări, două
Canonul lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/324728_a_326057]
-
ar fi avut voie să includă povestiri din "Arhiva lui Sherlock Holmes" el ar fi inclus cu siguranta "Coama leului" și "Un client ilustru". (Haining speculează că această precizare era destinată să mărească vânzările volumului viitor, care a includea acele povestiri.) Lista este următoarea: Aceste lucrări, două povestiri și o piesă de teatru, sunt citate de Haining ca fiind de interes pentru fanii lui Holmes. "The Mystery of Sasassa Valley" (1879) "The Mystery of Uncle Jeremy’s Household" (1887) Peter Haining
Canonul lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/324728_a_326057]
-
din "Arhiva lui Sherlock Holmes" el ar fi inclus cu siguranta "Coama leului" și "Un client ilustru". (Haining speculează că această precizare era destinată să mărească vânzările volumului viitor, care a includea acele povestiri.) Lista este următoarea: Aceste lucrări, două povestiri și o piesă de teatru, sunt citate de Haining ca fiind de interes pentru fanii lui Holmes. "The Mystery of Sasassa Valley" (1879) "The Mystery of Uncle Jeremy’s Household" (1887) Peter Haining include aceste povestiri în cartea sa deoarece
Canonul lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/324728_a_326057]
-
următoarea: Aceste lucrări, două povestiri și o piesă de teatru, sunt citate de Haining ca fiind de interes pentru fanii lui Holmes. "The Mystery of Sasassa Valley" (1879) "The Mystery of Uncle Jeremy’s Household" (1887) Peter Haining include aceste povestiri în cartea sa deoarece ele cuprind ceea ce el pretinde a fi arhetipuri de personaje și situații din seria cu Sherlock Holmes, care sunt de interes pentru cei care studiază evoluția lui Sherlock Holmes. Ele au fost serializate în revistele Boys
Canonul lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/324728_a_326057]
-
au fost scrise de Doyle. Dacă despre unele s-a dovedit în mod concludent că nu au nicio legătură cu Conan Doyle, compoziția altora rămâne încă neclară. "The Case of the Mân who was Wanted" (c. 1914) Acest mister, o povestire completă cu Sherlock Holmes, a fost găsit în 1942 de un biograf al lui Conan Doyle, Hesketh Pearson, care caută printr-o cutie de hârtii a lui Doyle. S-a anunțat inițial că povestirea nu va fi publicată de către Fondul
Canonul lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/324728_a_326057]
-
Wanted" (c. 1914) Acest mister, o povestire completă cu Sherlock Holmes, a fost găsit în 1942 de un biograf al lui Conan Doyle, Hesketh Pearson, care caută printr-o cutie de hârtii a lui Doyle. S-a anunțat inițial că povestirea nu va fi publicată de către Fondul Doyle, dar s-a precizat că era cu siguranta scrisă de Doyle, deoarece manuscrisul conținea aparent scrisul de mână al scriitorului. Cu toate acestea, conform lui Jon L. Lellenberg în "Nova 57 Minor", manuscrisul
Canonul lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/324728_a_326057]
-
atunci că o nouă (chiar dacă ușor inferioară) parte a canonului de către The Baker Street Irregulars, printre alții. Suspiciunile inițiale de falsificare au fost raportate de Vincent Starret și s-a fost descoperit în cele din urmă de Hesketh Pearson că povestirea a fost scrisă inițial de Arthur Whitaker, care a trimis-o lui Conan Doyle, în speranța unei colaborări. Doyle a cumpărat povestire, cu gândul că ar putea folosi ideea la o dată ulterioară, dar niciodată nu a făcut-o. Pearson, Green
Canonul lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/324728_a_326057]
-
fost raportate de Vincent Starret și s-a fost descoperit în cele din urmă de Hesketh Pearson că povestirea a fost scrisă inițial de Arthur Whitaker, care a trimis-o lui Conan Doyle, în speranța unei colaborări. Doyle a cumpărat povestire, cu gândul că ar putea folosi ideea la o dată ulterioară, dar niciodată nu a făcut-o. Pearson, Green, Tracy și Fondul Doyle sunt de acord că Whitaker a scris povestirea, desi Haining încă susține că "scenă de deschidere între Holmes
Canonul lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/324728_a_326057]
-
lui Conan Doyle, în speranța unei colaborări. Doyle a cumpărat povestire, cu gândul că ar putea folosi ideea la o dată ulterioară, dar niciodată nu a făcut-o. Pearson, Green, Tracy și Fondul Doyle sunt de acord că Whitaker a scris povestirea, desi Haining încă susține că "scenă de deschidere între Holmes și Watson trădează mâna maestrului" și că povestirea este parțial scrisă de Conan Doyle. El subliniază faptul că soția, fiii și biograful lui lui Doyle au fost păcăliți de stil
Canonul lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/324728_a_326057]
-
la o dată ulterioară, dar niciodată nu a făcut-o. Pearson, Green, Tracy și Fondul Doyle sunt de acord că Whitaker a scris povestirea, desi Haining încă susține că "scenă de deschidere între Holmes și Watson trădează mâna maestrului" și că povestirea este parțial scrisă de Conan Doyle. El subliniază faptul că soția, fiii și biograful lui lui Doyle au fost păcăliți de stil și este posibil să fii fost realizată o reformulare. Povestirea a fost publicată în colecția "The Further Adventures
Canonul lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/324728_a_326057]
-
Holmes și Watson trădează mâna maestrului" și că povestirea este parțial scrisă de Conan Doyle. El subliniază faptul că soția, fiii și biograful lui lui Doyle au fost păcăliți de stil și este posibil să fii fost realizată o reformulare. Povestirea a fost publicată în colecția "The Further Adventures of Sherlock Holmes" a editurii Penguin sub titlul "The Adventure of the Sheffield Banker". "The Adventure of the Two Collaborators" (publicată pentru prima data in 1923) Deși niciun critic serios nu a
Canonul lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/324728_a_326057]
-
faimosul personaj "Peter Pan"). (Este posibil să fi contribuit la această concepție greșită faptul că piesa a apărut pentru prima dată numai într-o lucrare a lui Conan Doyle, si toate tipăriturile ulterioare sunt din acea sursă.) De fapt, aceasta povestire a fost scrisă de Barrie pentru Doyle după o perioadă în care cei doi au lucrat împreună la o piesă de teatru. Povestea în sine îi prezintă pe Doyle și Barrie vizitându-l pe Holmes, cu Doyle ucigându-l pe
Canonul lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/324728_a_326057]
-
pentru întreaga activitate, Premiu de excelență al Salonului internațional de carte, Constanța, 2005, pentru Literatura marilor clasici, Diplomă de excelență a Centrului Cultural „Dunărea de Jos” (2006) pentru activitatea publicistică etc. Debutul literar l-a avut, ca elev, cu o povestire, în ziarul „Înainte” (Brăila), anul XIII, nr.3567 din 13 mai 1956; debutul editorial a fost înregistrat în 1978. A colaborat cu articole la multe reviste, precum: Convorbiri literare, Luceafărul, Ex Ponto, Antares, Porto Franco, Limba română etc. Activitatea publicistică
Dumitru Tiutiuca () [Corola-website/Science/324786_a_326115]
-
Aceasta este o listă de române, nuvele și povestiri "Star Wars". Începând cu apariția "" Lucasfilm a împărțit titlurile sale în diferite ere cu simboluri caracteristice. Pentru lista cărților grafice și a benzilor desenate Star Wars vezi "Lista benzilor desenate Star Wars". Aceasta epoca cuprinde povestiri care au loc cu
Lista cărților Războiul stelelor () [Corola-website/Science/324771_a_326100]
-
de române, nuvele și povestiri "Star Wars". Începând cu apariția "" Lucasfilm a împărțit titlurile sale în diferite ere cu simboluri caracteristice. Pentru lista cărților grafice și a benzilor desenate Star Wars vezi "Lista benzilor desenate Star Wars". Aceasta epoca cuprinde povestiri care au loc cu 25 de mii - o mie de ani înainte de "". Această eră conține povestiri care au loc cu maxim 1000 de ani înainte de "". This era contains stories taking place within five years after the events of "". This era
Lista cărților Războiul stelelor () [Corola-website/Science/324771_a_326100]
-
diferite ere cu simboluri caracteristice. Pentru lista cărților grafice și a benzilor desenate Star Wars vezi "Lista benzilor desenate Star Wars". Aceasta epoca cuprinde povestiri care au loc cu 25 de mii - o mie de ani înainte de "". Această eră conține povestiri care au loc cu maxim 1000 de ani înainte de "". This era contains stories taking place within five years after the events of "". This era takes place from five to twenty-five years after "". "Due to much later books colliding with this
Lista cărților Războiul stelelor () [Corola-website/Science/324771_a_326100]
-
fost ales membru al British Institution, H. M. Brock a lucrat în publicitate și ca ilustrator de cărți. De exemplu, el a ilustrat volumul "Marile speranțe" al lui Charles Dickens și a realizat patru ilustrații colorate pentru ediția din 1935 a povestirii "Colind de Crăciun". În plus, Brock a fost unul dintre cei șapte artiști care au realizat ilustrații pentru povestirile incluse în volumul "Ultima reverență" a lui Arthur Conan Doyle (mai precis, el a ilustrat povestirea "„Cercul roșu”" din 1911). Cele mai multe
H. M. Brock () [Corola-website/Science/324810_a_326139]
-
el a ilustrat volumul "Marile speranțe" al lui Charles Dickens și a realizat patru ilustrații colorate pentru ediția din 1935 a povestirii "Colind de Crăciun". În plus, Brock a fost unul dintre cei șapte artiști care au realizat ilustrații pentru povestirile incluse în volumul "Ultima reverență" a lui Arthur Conan Doyle (mai precis, el a ilustrat povestirea "„Cercul roșu”" din 1911). Cele mai multe dintre ilustrațiile lui Brock au fost realizate pentru operele literare clasice victoriene și edwardiene. El a făcut, de asemenea
H. M. Brock () [Corola-website/Science/324810_a_326139]
-
pentru ediția din 1935 a povestirii "Colind de Crăciun". În plus, Brock a fost unul dintre cei șapte artiști care au realizat ilustrații pentru povestirile incluse în volumul "Ultima reverență" a lui Arthur Conan Doyle (mai precis, el a ilustrat povestirea "„Cercul roșu”" din 1911). Cele mai multe dintre ilustrațiile lui Brock au fost realizate pentru operele literare clasice victoriene și edwardiene. El a făcut, de asemenea, o mare activitate pentru D'Oyly Carte Opera Company pentru care a produs afișe și alte
H. M. Brock () [Corola-website/Science/324810_a_326139]
-
„Cercul roșu” (în ) este una dintre cele 56 povestiri scurte cu Sherlock Holmes ale lui Sir Arthur Conan Doyle și a doua povestire din volumul "Ultima reverență" (respectiv a treia în edițiile americane ale acestui volum). Ea a fost publicată în revista Strand Magazine din martie-aprilie 1911, cu ilustrații
Cercul roșu (povestire) () [Corola-website/Science/324801_a_326130]
-
„Cercul roșu” (în ) este una dintre cele 56 povestiri scurte cu Sherlock Holmes ale lui Sir Arthur Conan Doyle și a doua povestire din volumul "Ultima reverență" (respectiv a treia în edițiile americane ale acestui volum). Ea a fost publicată în revista Strand Magazine din martie-aprilie 1911, cu ilustrații de H.M. Brock, apoi în volumul ""Ultima reverență"" (în ) editat în anul 1917 de
Cercul roșu (povestire) () [Corola-website/Science/324801_a_326130]
-
vedere la strada Orme, care este cunoscută sub numele de Great Ormond Street situată în centrul Londrei, la nord-est de British Museum. Watson descrie strada Orme ca o "arteră îngustă" și strada Howe ca având "case mai pretențioase". La începutul povestirii, doamna Warren insistă ca Holmes să cerceteze problema ei și îl flatează amintindu-i că el a rezolvat cu un an în urmă un caz adus de unul dintre chiriașii săi pe nume Fairdale Hobbs, care apoi l-a vorbit
Cercul roșu (povestire) () [Corola-website/Science/324801_a_326130]
-
și îl flatează amintindu-i că el a rezolvat cu un an în urmă un caz adus de unul dintre chiriașii săi pe nume Fairdale Hobbs, care apoi l-a vorbit extrem de favorabil pe detectiv. Cazul Fairdale Hobbs este inedit. Povestirea "„Cercul roșu”" a fost adaptată de mai multe ori în decursul timpului. Această povestire a servit ca sursă de inspirație pentru al 20-lea film cu Sherlock Holmes (filmat în 1922) din seria de filme mute cu Eille Norwood. Adaptarea
Cercul roșu (povestire) () [Corola-website/Science/324801_a_326130]