243,069 matches
-
semnul întrebării, după ce o probă de urină luată după victoria din etapa a 17-a a fost testată de două ori pozitiv pentru testosteron sintetic interzis precum și pentru un raport de testosteron / epitestosterone de aproape trei ori mai mare decât limita admisă de către regulile Agenției Mondiale Antidoping. După aflarea testului pozitiv pe eșantionul "A", Pereiro a declarat că a fost doar un rezultat inițial, neconfirmat, și el încă nu îl consideră vinovat pe Landis. „Am prea mult respect pentru Landis a
Movistar Team () [Corola-website/Science/336252_a_337581]
-
privind gestionarea animalelor (caii și câinii de serviciu). Conform noilor prevederi, animalele de serviciu care își păstrează capacitatea de muncă și au o stare de sănătate bună se mențin în aceeași categorie de serviciu în care sunt încadrate, chiar dacă depășesc limita de vârstă prevăzută de instrucțiuni. „În situația în care animalele își pierd aptitudinile unei categorii de serviciu sau nu mai îndeplinesc anumite standarde cerute pentru categoria în care sunt încadrate, acestea vor fi reîncadrate în alte categorii de serviciu (corespunzătoare
Max câinele erou () [Corola-website/Science/336313_a_337642]
-
Christian Bauer. În 1996 a cucerit prima sa medalie la o competiție de anvergură, aurul la Campionatul European din 1996. În același an a participat la Jocurile Olimpice de la Atlanta. La proba individual a ajuns în semifinală, unde a pierdut la limită cu rusul Serghei Șarikov. A trecut de ungurul József Navarrete în „finala mică”, cucerind medalia de bronz. La proba pe echipe Franța a fost învinsă de Spania în turul întâi și s-a clasat pe locul 5. În sezonul următor
Damien Touya () [Corola-website/Science/336348_a_337677]
-
și meciul s-a întrerupt timp de zece minute. Când s-a reluat, Pozdniakov a dat ultima tușa în trei secunde și Franța s-a mulțumit cu argintul. La ediția din 2004 a Jocurilor Olimpice, la Atena, a fost eliminat la limită, în turul întâi, de polonezul Rafał Sznajder: nu va fi niciodată campion olimpic. La proba pe echipe, Franța a trecut de China, apoi a întâlnit Statele Unite. Damien Touya a fost ales pentru a închide meciul în fața lui Keeth Smart. La
Damien Touya () [Corola-website/Science/336348_a_337677]
-
lagune în zbor peste ea". Românul explică în continuare că Țările Nicăieri sunt atat de concise încât aventurile nu sunt deloc rare. Românul precizează că o hartă a minții unui copil seamănă cu o hartă a Țarii Nicăieri, fără nicio limită. Situația exactă a Țarii Nicăieri este ambigua și vagă. În povestea originală a lui Barrie, numele pentru lumea reală este țara "Continentală", care sugerează că Țara Nicăieri este o insulă mică, pe care se ajunge în zbor. Peter a spus
Țara de nicăieri () [Corola-website/Science/336350_a_337679]
-
din 1994 de la Atena: a trecut de Coreea de Sud, Spania și Italia, apoi a întâlnit în finala marea rivală Ungaria, impunându-se cu scorul 5-2. Kirienko a ajuns în finală individuală la Campionatul Mondial din 1994, după ce l-a învins la limită pe italianul Tonhi Terenzi. A câștigat cu germanul Felix Becker, cel pe care îl învinsese în semifinala la Essen, și a cucerit cea de-a cincea medalie în șase participări la Campionatul Mondial. Astfel a stabilit recordul de titluri mondiale
Grigori Kirienko () [Corola-website/Science/336339_a_337668]
-
aparat titlul panamerican. Capul de serie nr.1 la Jocurile Olimpice din 2008 de la Beijing, a fost învinsă în semifinală de Mariel Zagunis, care a cucerit al doilea titlul olimpic consecutiv în cele din urmă. În „finala mică” a trecut la limită de rusoaica Sofia Velikaia, cucerind medalia de bronz. La proba pe echipe Statele Unite au pierdut cu Ucraina în semifinală, apoi au depășit Franța în finala pentru medalia de bronz, aducându-i lui Ward o a două medalie olimpică. După Jocurile
Rebecca Ward () [Corola-website/Science/336380_a_337709]
-
etapă guvernul ungar a făcut mai multe demersuri politice, diplomatice și militare. Receptând Proclamația emisă de Prezan, Primul Ministru maghiar a contestat într-o convorbire avută cu șeful Misiunii Militare Aliate la Budapesta, dreptul românilor de a ocupa Transilvania în limitele fixate de Convenția de la Belgrad, iar la 30 noiembrie 1918 a cerut prin intermediul aceluiași Fernand Vix, ca Arad, Oradea, Carei, Satu Mare, Alba Iulia, Aiud, Cluj, Baia Mare, Sighetu Marmației, Târgu-Mureș, Bistrița, Odorheiu Secuiesc să fie ocupate de trupe ala Puterilor Aliate
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
să aibă traseul prin localitățile Arad - Salonta - Oradea - Carei - Satu-Mare, cele 3 centre feroviare principale fiind excluse de la ocupația militară română, dar „disponibile pentru folosința trupelor române” și pentru românii care trăiau în zonele controlate de Aliați, în scopuri economice. Limita nordică a avansului românesc ar fi urmat să fie râul Someș. La data de 1 martie Clemenceau l-a informat pe d'Esperey despre decizia Conferinței, pentru a o pune în execuție. La 5 martie d'Esperey l-a informat
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
deasemenea să se asigure că că românii nu-și retrag trupe din Basarabia și Dobrogea, făcând astfel aceste regiuni vulnerabile la un eventual atac, într-un moment în care Armata Roșie avansa spre Basarabia. Retragerea trupelor ungare la vest de limita zonei neutre ar fi trebuit sa debuteze pe 23 martie și să fie finalizată în 10 zile. Supravegherea retragerii acestora, precum și conducerea operațiunii de ocupare a zonei neutre de către unități ale trupelor aliate, ar fi urmat să fie conduse de către
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
generalul d'Esperey către generalul de Lobit prin care acestuia i se cerea să comunicare maghiarilor nota Conferinței. Remiterea memorandumului oficialităților maghiare, a ridicat acestora problema că sub masca unor considerente militare nota reprezenta de fapt o impunere de noi limite politice Ungariei. Lipsa precizării unei zone tampon neutre în Rutenia a determinat suspiciunile oficialitățile maghiare că românilor și cehoslovacilor li se permite extinderea în această zonă, astfel încât să se ajungă la o graniță comună între cele două națiuni. Decizia s-
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
Trillini și Valentina Vezzali. La Jocurile Olimpice din 2008 a atins semifinale, unde a pierdut cu Vezzali, scorul fiind 12-3. A trecut în finală mică de Trillini, adjudecându-se medalia de bronz. La proba pe echipe, Italia a fost învinsă la limită de Rusia în semifinală, dar a depășit Ungaria în meciul pentru medalia de bronz. La scurt timp după Jocurile de la Beijing a fost chemată de Michele Santoro la emisiunea AnnoZero pe Rai 2, pentru a o înlocui pe Beatrice Borromeo
Margherita Granbassi () [Corola-website/Science/336376_a_337705]
-
ale eșaloanelor operative și tactice din Ap.A.A. Pe tot timpul exploatării au fost lansate următoarele modernizări: Radarul P-15 a fost destinat pentru cercetarea spațiului aerian, descoperirea și urmărirea mijloacelor aeriene care evoluează până la 6.000 m, în limitele zonei de cercetare, determinarea apartenenței de stat și transmiterea coordonatelor acestora (distanță și azimut) beneficiarilor informațiilor despre situația aeriană. Radarul P-15 folosește ca emițător un magnetron reacordabil în gama undelor decimetrice. În calea de recepție radarul folosește trei moduri
P-15 (radar) () [Corola-website/Science/336594_a_337923]
-
formă, nu a participat nici la Campionatul Mondial pentru juniori, nici la Campionatul African, și s-a retras din Jocurile din Commonwealth din cauza unei accidentări la spate. În anul 2011, IAAF a înlocuit testele de verificare a sexului cu o limită superioară de 10 nmol/L a nivelului de testosteron, de trei ori mai mare decât nivelul constatat pentru 99% dintre femeile. În consecința, Semenya a început să ia medicamente pentru a cobora nivelul său de testosteron. La Campionatul Mondial din
Caster Semenya () [Corola-website/Science/336588_a_337917]
-
fost realizată în anul 2007. În prezent Rusia produce radare în gama de unde metrice încadrate în familia ”Nebo”. Radarul P-18 este destinat pentru observarea permanentă a spațiului aerian, urmărirea mijloacelor aeriene, înclusiv a celor realizate cu tehnologia ”Stealth”, în limitele zonei de cercetare, determinarea apartenenței de stat și transmiterea coordonatelor (distanță, azimut) beneficiarilor de informații despre situația aeriană. Modernizare: Între anii 2005 și 2013 a fost elaborat și realizat radarul P-18-2 modernizat, în care se folosește prelucrarea digitală a informației
P-18 (radar) () [Corola-website/Science/336590_a_337919]
-
că acest lucru este posibil. Eu voi mai încerca!”. În calitate de pilot de încercare pentru Louis Blériot, el s-a dedicat acestui scop cu un monoplan Blériot model XI într-o serie de zboruri test ce aveau ca scop să exploreze limitele manevrelor unui avion. Și-a modificat avionul și după un antrenament la sol realist cu „capul în jos”, a efectuat primul zbor inversat pe 1 septembrie 1913. În ziua de 21 septembrie 1913 a realizat un luping, crezând că este
Adolphe Pégoud () [Corola-website/Science/336645_a_337974]
-
că începe sau se termină un minim. Experimentul lui final a fost rulat pe o cale de aproape trei ori mai lungă decât cea folosită de Fizeau, și a dat o valoare de 300.400 m/s, care este în limita a 0,2% din valorile moderne. În Figura 2 se vede că Foucault a plasat oglinda rotativă R cât mai aproape de lentila L astfel încât să maximizeze distanța între R și fanta S. Când R se rotește, o imagine mărită a
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
este furnizată automat prin utilizarea metodei radiolocației în impuls. Deplasarea antenei în unghi de înălțare se realizează printr-un mecanism de balansare a reflectorului antenei înpreună cu radiatorul. Prin aceasta caracteristica de directivitate a antenei balansează în plan vertical în limite date, ceea ce dă posibilitatea să se descopere ținta în unghi de înălțare. În mod sincron cu balansarea antenei, pe indicator, se formează o desfășurare pe verticală a fasciculului electronic pe tubul catodic. Pentru obținerea desfășurării pe verticală la indicator se
PRV-16 () [Corola-website/Science/336712_a_338041]
-
concurență cu atelierele în care se studia până atunci și care aparțineau unor pictori celebrii în epocă, așa cum au fost cele a le lui Franz Lembach, Anton Ażbe, Anton von Knirr, etc. Astfel, școala lui Hollósy a depășit cu mult limita culturală germană, devenind unul dintre factorii de educație instituționalizați cei mai importanți din Europa Centrală și de Est. Rezultatele pe care Simon Hollósy le-a obținut ca urmare a celor trei decenii de activitate didactică independentă, îl plasează pe acesta
Simon Hollósy () [Corola-website/Science/336705_a_338034]
-
Australia. Datorită structurii cosmopolite de tip internațional, impactul pedagogiei promovate de Simon Hollósy poate fi identificat în operele unor reprezentanți de vârf din diferite țări. Așa pot fi enumerați în: Performanțele didactice ale lui Simon Hollósy au fost depășite de limitele, de altfel remarcabile, ale propriilor abilități pedagogice. Școala lui Hollósy a avut o contribuție importantă la înnoirea tehnicilor de educațiie artistică și de înnoire a modalităților de expresie. Simon Hollósy a fost promotorul organizării unei Academii de Artă încă din
Simon Hollósy () [Corola-website/Science/336705_a_338034]
-
după ce Parlamentul croat a confirmat declarația de independență, CEE a decis să amâne orice decizie de recunoaștere a Croației timp de două luni, hotărând să recunoască independența Croației în două luni dacă războiul nu se termină până atunci. După ce termenul limită a expirat, Germania și-a prezentat decizia de a recunoaște Croația ca politică datorie a sa—o poziție susținută de Italia și Danemarca. Franța și Regatul Unit au încercat să împiedice recunoașterea prin elaborarea unei rezoluții a Națiunilor Unite care
Referendumul pentru independența Croației, 1991 () [Corola-website/Science/336829_a_338158]
-
putine rute să fie desemnate UȘ Highways. Reprezentantul statului Pennsylvania, care nu participase la întâlnirile locale, a convins AASHO să adauge o rețea densă de trasee, ceea ce a avut efectul de a produce șase rute care se terminau brusc la limita statului. (Dintre acestea, doar încă se termină în apropierea limitei de stat, astăzi totuși într-o intersecție cu viitoarea .) Pentru că părea indirectă, trecând prin Parcul National Yellowstone, statele Idaho și Oregon au solicitat că UȘ 30 să facă schimb cu
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
care nu participase la întâlnirile locale, a convins AASHO să adauge o rețea densă de trasee, ceea ce a avut efectul de a produce șase rute care se terminau brusc la limita statului. (Dintre acestea, doar încă se termină în apropierea limitei de stat, astăzi totuși într-o intersecție cu viitoarea .) Pentru că părea indirectă, trecând prin Parcul National Yellowstone, statele Idaho și Oregon au solicitat că UȘ 30 să facă schimb cu UȘ 20 de acolo până la . Au apărut multe dispute locale
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
Cum 32 de state deja își marcau rutele, planul a fost aprobat de către AASHO pe 11 noiembrie 1926. Acest plan a inclus mai multe rute cu variante, mai multe rute discontinue (între care , si ), si cu unele terminându-se la limita de stat. În momentul în care s-a publicat primul jurnal de rute în aprilie 1927, deja se făcuseră operațiuni majore de renumerotare în Pennsylvania, pentru a alinia rutele cu traseele auto existente. În plus, drumul a fost extins și
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
treceau uneori mai multe săptămâni până ce îl vizitau părinții. Ellis s-a descris ca fiind pe atunci un copil timid și introvertit, care se ferea să participe la situații sociale precum spectacole școlare și legături cu fetele. Ca urmare a limitei ce i-a fost impusă asupra jocurilor cu copiii, și-a găsit din copilărie un interes în activități intelectuale, citind până la vârsta de 8 ani toate volumele enciclopediei din biblioteca familiei. Ellis credea că împrejurările dificile din copilărie l-au
Albert Ellis () [Corola-website/Science/336806_a_338135]