24,886 matches
-
la Saint Rémy, se instalează tacticos în orășel și urmează cuminte tratamentul prescris de mai mult decît originalul său medic. Nimic, absolut nimic clișeizat. Persoanele din anturajul pacientului, psihiatrul însuși, încîntător bizare, trăsnite, se mișcă într-un peisaj de o frumusețe galantă. Și, dintr-o dată, în climatul acesta de confort provincial, ruptura, schisma: grupul vesel se plimbă pe malul lacului, se discută, se rîde, se aleargă, dar brusc, aiuritor, van Gogh se desprinde felin și se aruncă în apă. Stupoare! Cineva
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mascaradă propagandistică, nobilului oraș. Prin această imagine de verificată insolență răsăriteană! Copil, am trăit în cultul unei imagini încîntătoare. Prin noblețe, prin discreție: cea a regelui-copil, cea a regelui-adolescent, în uniforma ostașului crud, peste care urma să vină tăvălugul istoriei. Frumusețea necontrafăcută a începutului este acum, în anii senectuții, efigie veșnică. Efigie dur și îndurerat cioplită. Așa cum am văzut-o în balconul sub care mulțimile unduiau. Regăsindu-se. Fotografia lui Eugen Ionescu, pe care, îmi place să cred, chiar mîna dramaturgului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o oarecare măsură, pe mînuitorii locali ai pensonului de implicarea dezonorantă în propaganda de rit sovietic. Într-o oarecare măsură. Pentru că primitivii instructori de partid își exercitau grosiera persuasiune cu înverșunarea ignorantului și ilegitimului. Chiar și acești minunați artizani ai frumuseților fruste trebuiau să dea roșului cezar ce-i era de dat. Adică falsuri. Dar și un mare onest precum cel ce care întreba dezorientat: ce se mai pictează, dragă? găsise răspunsul: în confecționarea unei compoziții cu... sistematizarea iazului de la Ciric
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
limite la vitrinele Occidentului. O fi România asta chiar atît de abjectă? Nu mai are ea de arătat lumii, nouă înșine, decît pubela din curtea interioară? Am citit, cu plăcere imensă (în România literară), o pagină de mare onestitate și frumusețe stilistică, avînd ca subiect Școala centrală de fete din Bucureștii interbelici, perimetru al nobleței permanente, care ordona viața societății superioare, păzită, programatic, de intruziunea mitocăniei. Annie Bentoiu, memorialista de cuceritoare modestie, fostă elevă a școlii, ne aduce nouă, celor de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
exod. Înapoi, în istoria asta scurtă, de la o zi la alta, eon blestemat! 4 noiembrie Vestea a șocat marea lume literară: excepționala Iris Murdoch, romanciera, s-a afundat în smîrcurile fără speranță ale bolii Alzheimer. Mintea asta care produsese atîta frumusețe și inteligență a coborît subit în beznă. Ce mai rămăsese din ea? Soțul ilustrei nefericite, spirit la fel de dotat, coleg, la Oxford, întru filosofie al celei de lîngă el, de-o viață, a notat, într-un înfrigurat jurnal, devenit imediat celebru
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
murdărită cînd își conducea comandourile groazei. În "ținută obligatorie" cînd teroriza nocturn barul. Ținută prin care bolșevicul anarhist copia, de altfel (psihanalitic), pe cea a lui Rațiu. Viceversa, imposibilă: vi-l imaginați pe Rațiu, măcar în glumă, echipîndu-se în miner? Frumusețea firească și stenică (pentru țară) a hainei militare regale. În acea Românie din ce în ce mai departe de noi (nu și pierdută). Paradele aureolate de Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea, Mihai I. Cu prezența vetust-entuziasmantă a calului. Regele Mihai, încă adolescent
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și o ștergea cu pași mari, de căpcăun sublim. Era 19, era Europa liberă! Într-o după-amiază, ne-am urcat în Rosinanta lui pe care o șofa magistral și ne-am trezit sus, la Babele. Fulguia rar. Timpul stătuse în frumusețe. Uitase de Europa liberă? Nu. Și-a lovit fruntea-i cu palma enormă, s-a uitat la ceas, ne-am urcat în rablionetă și-am luat-o la vale. La 19 țanc eram înapoi, la Cumpătu: scuze! scuze! Tîrziu, aproape de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și se rostogolesc dement pe ultima pată de zăpadă. 16 martie Viața e de acceptat așa cum e, să nu-i căutăm "salvatori" în indivizii tarați genetic, dispuși s-o schimbe după mintea lor periculoasă. Bogăție și sărăcie, deșteptăciune și prostie, frumusețe și urîțenie polii între care omenirea își leagănă de milenii implacabila soartă. Resemnare? Nu. Să ne împăcăm cu gîndul că nu ne naștem egali. Că avem ce merităm. Revoluțiile puse în mișcare de indivizii tarați ai ultimului secol par să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
individ dubios care mă ajutase (alături de alții) să-mi transport blocul de granit negru, funerar, dintr-un loc în altul. Beat și pornit, umblă în juru-mi cu un ciocan barosan. Dîndu-mi a înțelege că dacă nu-i dau banii, sfarmă frumusețea de granit. Mai bine ți-ai da cu el în cap, decît să dai în granit, îi zic, mai în glumă, mai în serios. Mi se uită bestial în ochi și-și arde, demonstrativ, un ciocan în tigva-i care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
l-am desenat cu o concupiscentă minuție și se află acum în dormitorul violoncelistului pensionar). Fecioara din fecioară a plecat de mult în Groenlanda și revine, anual, în august, să facă plajă la Ciric. Își desface aici cortul. De o frumusețe albă, ca un translucid bulgăre de gheață. Se dezbracă, își lasă doar cerceii, și se întinde la soare. Stă așa pînă la vecernie. Cînd, dinspre aeroport, apare, de fiecare dată la ora 19 fix, eschimosul ei, și-i strînge cortul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Vînzătoarele. Cu cît e mai frumoasă, cu atît e mai ciufută. E, parcă, în lumea asta a lor, a vînzătoarelor, o inexorabilă relație cauzală. Botoasă și mută, cu privire piezișă (ca și cum nu te-ar vedea), nu-ți oferă decît (privilegiat) frumusețea ei. Atît. În rest, achiți și-o ștergi. Era de așteptat (în firavul nostru capitalism) ca pe ciufutele astea să le mai găsești doar în comerțul socialist (alternativ). Dar, iată că și la standurile sclipitoare ale particularilor frumoasele tot ciufute
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a dreptul imposibil aș marșa cumva pe rîca interetnică, sugînd din subiectul dorohoian mult suc hrănitor. Da' de unde! Aveam în acei ani, într-un Dorohoi majoritar evreiesc, cîteva prietenii cu evrei de-o seamă, de o mai mult decît normală frumusețe. Cărora le duc dorul. Pe scena "Municipalului" bucureștean se joacă acum Take, Ianke și Cadîr, răsreluata piesă a unui Victor Ion Popa cunoscînd, și el, atît de bine, multietnicul cernăuțean, în perioada cît fusese director al Naționalului de-acolo. Din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
țicnit? Mi-ar plăcea. Nu: Cei doi de pe trotuar fac pe ei de rîs. Ăsta continuă să-și turtească fața de monstru și, în timp ce dau încet înapoi, se prelinge pe asfalt. E, în Bucovina, vestita mască de urît, rivalizînd, în frumusețe păgînă, cu cea africană. Masca ăstuia din parbriz nu rivalizează cu-a nimănui. Unică în hidoșenie și perfect emblematică momentului. Ne este, de altfel arătată, seară de seară, la jurnale. Nu-mi mai plac bețivii. Îmi plac nebunii. Decupez din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mîndri ca niște chipeși căpitani de plai. Vine el și rîndul Insulei. În Decăderea minciunii, Oscar Wilde găsește foarte multe cazuri de imitație conștientă. În 1879, întîlni la o recepție, în casa unui ministru de externe, o femeie foarte frumoasă, frumusețe stranie, cu care se împrieteni. Wilde spune că îl interesa nu atît frumusețea femeii, cît caracterul ei teribil de puțin conturat. Părea, întărește Wilde, că nu avea personalitate deloc, ci doar posibilitatea de a încarna mai multe tipuri. Se dăruia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Decăderea minciunii, Oscar Wilde găsește foarte multe cazuri de imitație conștientă. În 1879, întîlni la o recepție, în casa unui ministru de externe, o femeie foarte frumoasă, frumusețe stranie, cu care se împrieteni. Wilde spune că îl interesa nu atît frumusețea femeii, cît caracterul ei teribil de puțin conturat. Părea, întărește Wilde, că nu avea personalitate deloc, ci doar posibilitatea de a încarna mai multe tipuri. Se dăruia artei, își schimba salonul în studio și două-trei zile le petrecea prin galerii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
purtării ei, recunoscu că simțise un impuls irezistibil să urmeze eroina pas cu pas în soarta ei ingrată și că așteptase cu un sentiment de teroare ultimele capitole ale povestirii. La rîndu-mi, cunoșteam acum zece ani o ființă de o frumusețe stranie, căreia deși îmi dădeam sema că fac rol penibil nu-i puteam refuza rugămintea de a-i aranja cînd ore de muzică, cînd de teatru, cînd de balet, cu tot atîtea cunoștințe ce străluceau în aceste domenii. Evident, nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lume, boieri dumneavoastră! Cum venea vara, cum ardea vipia, pleca toată lumea (bună) într-acolo. Promenada de la Agapia sau de la Văratic, dar și cea de la Bălțăteștii Adelei lui Ibrăileanu refăceau Lăpușneanu și Carol. Unde-i lumea aceea îmbătată de propria ei frumusețe! Dar și lumea mai de dincoace! Rămînînd un împătimit al trotuarelor, îmi doresc, la părăsirea muțeniei atelierului, să-ntîlnesc pe cineva, să schimb o vorbă cu cineva. Da' de unde! Mă strecor ogar tomnatic printre exemplarele coborîte parcă atunci din aeronavele ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
O minimă precizare: transcriu bruioanele, fără cosmetizări, subite, calde. Cruditatea clipei. Ireproșabilă în sine. Și încă una (pentru care cer deja scuze): menținerea frecvenței superlativelor. Explicabilă... Pe bancă, în bulevard Grammont. Pe altă bancă, la oarecare distanță, o femeie... bine, frumusețe franceză tipică, picior peste picior, jambe colosale... Patruzeci, cincizeci de ani? Îngîndurată, posac îngîndurată. O secundă, îi captez privirea, dar masca posacă rezistă. Repet atacul. Aceeași mască. Din spatele ei apare brusc... masculul (observați depreciativul gelosului). Zvîcnetul ei fericit. Acum are
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la premiul Academiei pentru pictură. Ce vreți, lanțul slăbiciunilor (moldovlahe)! (Scrisoarea-mi era însoțită de volumul meu, Viețile după Vasari.) Păstrez scrisoarea marelui... reporter și o fac acum publică, evident, nu pentru a mă fandosi, cît pentru a-i divulga frumusețea. Frumusețea unui gen atît de uitat într-o Românie care l-a practicat cîndva cu superbie. Acea Românie din care venea însuși cel căruia-i fusesem emoționat cicerone. Nu poate fi ocolită, desigur, voluta cumva comică a refuzului de a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
premiul Academiei pentru pictură. Ce vreți, lanțul slăbiciunilor (moldovlahe)! (Scrisoarea-mi era însoțită de volumul meu, Viețile după Vasari.) Păstrez scrisoarea marelui... reporter și o fac acum publică, evident, nu pentru a mă fandosi, cît pentru a-i divulga frumusețea. Frumusețea unui gen atît de uitat într-o Românie care l-a practicat cîndva cu superbie. Acea Românie din care venea însuși cel căruia-i fusesem emoționat cicerone. Nu poate fi ocolită, desigur, voluta cumva comică a refuzului de a face
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spațiul imens al unei cazangerii era doar pretextul desfășurării excepționalelor sale potențe compoziționale și coloristice? Volutele ample ale pieselor din hală, ținute în roșurile, ocrurile și brunurile coapte, aparținînd exclusiv maestrului, se instituiau, compozițional, într-o dispunere cvasiabstractă, de o frumusețe atemporală. Puteau servi Oțelarii lui Baba, cu aplombul lor marcat naturalist, intențiilor propagandei? "1907", al aceluiași, putea servi, prin modelarea savant realistă a capului de țăran, mistificărilor istoriografice comuniste? Dacă în seria citată talentul, cît era, nu reușea să surclaseze
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
după defuncta cultură de masă, irelevantă din unghiul valorii. Irelevantă și nocivă. Evident, Răpirea din serai, tabloul de pe peretele pișicherului de vîrsta a treia, nu e egalul atentatului cu bombă la cingătoare, dar nu e mai puțin periculos în planul frumuseții. Spre deosebire de primul, el trebuie doar ignorat. Atît. 19 octombrie În zilele cînd era acut sindromul Bîstroe (între timp chestiunea rămînînd comme d'habitude în coadă de pește), dau peste patru ilustrate cu Sulina. Cumpărate, oho, în 1978, chiar din bizarul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
compromis moral, a reapărut la suprafața vieții publice. Și a făcut-o cu aceeași împăcare cu sine. Cea care-i și dăduse tăria să reziste pînă atunci. Gellu Naum este azi, la puțină vreme de la dispariție, un reper de integră frumusețe existențială. Demonul comparației imediate mă trimite, evident, la alte cîteva nume, nu de anvergura suprarealistului, se-nțelege, dar prea vînturate public, pentru a nu isca motivate mirări. Nici chiar perplexe, avînd în vedere subgabaritul lor și deci excluderea juxtapunerii cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
iubire sau noroc. Era un refren à la Zavaidoc. Nu țin mult fierberile astea de stabiliment. Pentru că vrem nu vrem, ne place nu ne place cam așa arată acum minunata noastră planetă albastră: un vesel (și nu prea) stabiliment al frumuseților și urîciunilor lumii. De n-or fi arătînd mai de totdeauna așa. Pînă la ivirea camerei de luat vederi. Care, într-o clipită, cam imprudent! îți dezvăluie măruntaiele antipozilor. Uitarea! Era și ăsta un refren, mai dincoa'. Popor pașnic, neanexionist
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dată de faptul că, în timp ce prima își reprimă sensibilitatea, pentru a sluji, impersonal, unei singure iubiri - dragostea întru Christos -, cea de-a doua optează în fața divinității pentru o altă viață, trăită în păcat, dar în care își poate asuma tocmai frumusețea naturii sale umane (surprinse de romanele populare importate din alte culturi). Atât această în-trupare, cât și ipostaza sfințeniei se regăsesc într-o lume controlată de dogma care, în fond, apropie magia de sacrificiul creștin, folosind aceeași măsură, a suferinței fizice
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]