24,310 matches
-
mea)”, “De-ai fi tu salcie la mal” (piesă...respinsă la Mamaia!!), “Fir de busuioc”, “Fluieraș de fag”, “Nopțile la rând”, “Pentru tot ce-a fost, îți mulțumesc!”, “Inima ta”, “Apă și foc”, “Fântânile albastre”, “Mai dă- mi o speranță”, “Glasul meu, tăcerea ta”, “Prima iubire și ultima”, colaborarea sa cu poetul Mihai Maximilian fiind cu adevărat exemplară. Pe 18 martie 2013 Horia Moculescu a împlinit 76 de ani. La mulți ani, veșnic tinere Horia!
Horia Moculescu by Octavian URSULESCU () [Corola-website/Journalistic/83863_a_85188]
-
repertoriul coralistic internațional semnate de Cl. Monteverdi, A. Ramirez sau A. Orwall. De asemenea, nu puteam să trec cu vederea soliștii acestei seri muzicale, care ne-au încântat cu aptitudinile lor vocale, dar și cu finețea, sensibilitatea, și totodată forța glasului: Ana Maria Stoian și Vasile Corâu. Concertul s-a dovedit a fi unul plin de entuziasm, naturalețe, voioșie și emoții La sfârșit întreaga sală, aflată în picioare a intonat împreună cu cei de pe scenă imnul Gaudeamus Igitur, moment în care s-
Un alt final de stagiune pe scena Conservatorului by Andreea DRAGU () [Corola-website/Journalistic/83853_a_85178]
-
nici ea), solicitările partiturii. Ce faci însă dacă dintre cei 8 mașiniști și recuziteri, 2 devin brusc indisponibili?!... Pauzele se lungesc la peste 45 de minute, timp în care orice prospețime și entuziasm artistic se estompează, instrumentele se dezacordează, iar glasurile își pierd din susținere și strălucire. Păcat, pentru ca, spectacolul imaginat de italianul Matteo Mazzoni, susținut cu fantezie de scenografa Rodica Garștea, este curat, într-o convingătoare notă tradițională. Deși are numai 36 de ani, Matteo Mazzoni are o concepție matură
O proaspătă montare a operei "Tosca" de Puccini la Brașov. In: O proaspătă montare a operei "Tosca" de Puccini la Braov by Luminița CONSTANTINESCU () [Corola-website/Journalistic/83850_a_85175]
-
ar putea deveni de referință în rolul titular, pe plan național și nu numai. S-a calibrat însă mult prea mult în actul I, neasigurându-și randamentul maxim în ceea ce a urmat, si mai ales, în celebra să arie. Oricum, glasul sau sonor și somptuos rămâne în amintire. Tenorul bucureștean Hector Lopez a fost cel mai omogen, cu o evoluție sigură și dezinvolta, dispunând de supraacute, care, pregătite cu grijă, pot sună „năpraznic”, cum a fost cea din actul al II
O proaspătă montare a operei "Tosca" de Puccini la Brașov. In: O proaspătă montare a operei "Tosca" de Puccini la Braov by Luminița CONSTANTINESCU () [Corola-website/Journalistic/83850_a_85175]
-
cu statura să înaltă și gestica hotărâtă. N-ar strică însă și puțină noblețe, o oarecare îndulcire a frazei, mai ales în scenă ademenirii Toscăi în pânză să de paianjen. Celelalte roluri au fost asigurate de soliști tineri și cu glasuri de perspectivă: Marian Rește (Angelotti), Gelu Dobra (Sacristanul), Nicolae Zaharia (Sciarrone), Claudiu Bugnar (Spoletta), Paul Tomescu (Temnicerul), Mariana Lazăr (Pastorul). Orchestră a fost disciplinata și atentă, eficiența mai ales in sonoritățile ample, cu rare pasaje poetice, cu un solo final
O proaspătă montare a operei "Tosca" de Puccini la Brașov. In: O proaspătă montare a operei "Tosca" de Puccini la Braov by Luminița CONSTANTINESCU () [Corola-website/Journalistic/83850_a_85175]
-
pește, șopârlă, piatră ponce. Animal al iubirii Ca un animal al iubirii gâfâi în urma ta, îți adulmec urmele, îi întreb pe orbi dacă te-au văzut, le cer muților să-mi vorbească despre tine. îmbrățișez aerul, sărut cerul, cânt cu glas desculț ritmuri care să mă ducă la tine, care să te aducă la mine. Nu-mi mai pasă de frică. îmi zgândăresc durerea. Ca o bestie în călduri gâfâi în urma ta, îți adulmec urmele. Din volumul Palmeras (Palme, 2005)
Juan Vicente Piqueras by Cristina Sava și Rafael Pisot () [Corola-website/Journalistic/8797_a_10122]
-
footnote> (Constantin Gavrilescu, ziarul Cronica București) Domnul Ștefan cel vestit! Domnul cel nebiruit. Domnul Ștefan, Domn cel Mare Care-n lume samăn n-are, Din ograda curții lui La biserică în Vaslui; Când aproape de intrare S-auzi în depărtare, Un glas ce striga tare: - Hăisa, ceală, bourean Trage brazda pe tăpșan, - Auzit-ați, auzit Glas de român necăjit? Într-o clipă s-alergați Și cu el aici să-mi fiți. Panțirii se duse Și pe român aduse. Domnu-ndată, când îl vede
Movila lui Burcel(variant?) [Corola-other/Imaginative/83506_a_84831]
-
Ștefan, Domn cel Mare Care-n lume samăn n-are, Din ograda curții lui La biserică în Vaslui; Când aproape de intrare S-auzi în depărtare, Un glas ce striga tare: - Hăisa, ceală, bourean Trage brazda pe tăpșan, - Auzit-ați, auzit Glas de român necăjit? Într-o clipă s-alergați Și cu el aici să-mi fiți. Panțirii se duse Și pe român aduse. Domnu-ndată, când îl vede, El din gură așa-i zise: - Măi romăne, să n-ai teamă, Spune-mi
Movila lui Burcel(variant?) [Corola-other/Imaginative/83506_a_84831]
-
și Sfânt, Tipografia Mânăstirii Neamț, 1924, pagina 291. footnote> (I.Neculce, Letopiseț, vol. II, ed. a doua, f.181) Ștefan-Vodă cel Bun, vrând să meargă la biserică într-o Duminică dimineața la liturghie, în târg la Vaslui, a auzit un glas mare de om, strigând să aducă boii la plug. Și mirându-se ce om este acela ce ară Duminica, îndată a trimis în toate părțile ca să-l găsească pe acel om, să-l aducă la dânsul: și l-au aflat
Purcel [Corola-other/Imaginative/83503_a_84828]
-
CEL MARE ȘI SFÂNT MOVILA LUI BURCEL <footnote Tradiția spune că în adevăr pe timpul lui Ștefan-Vodă cel Mare și Sfânt, ședea un ostaș de-al lui pe movila lui Burcel, cale de o poștă și jumătate de la Vaslui, și că glasul lui era atât de puternic, încât ajungea până-n auzul Domnului. footnote> (V. Alecsandri, Poezii poporale ale românilor, f.168) Într-o zi de sărbătoare Într-o zi cu mândru soare, Care lumea-nveselea Și cu aur o-nvelea, Iată mări
Movila lui Burcel [Corola-other/Imaginative/83505_a_84830]
-
încăleca Și cu mulți voinici pleca De la scara curții lui La biserică-n Vaslui. Clopotele răsuna, Steagurile-i se-nchina Armăsarii spumega Frâiele și le mușca, Iar poporul tot striga: - Să trăiești, Măria-Ta! Când aproape de intrare, Ce se-aude-n depărtare? Glas de om ce strigă tare: - Hai, ho, ța, ho Bourean Trage brazdă pe tăpșan! Ștefan-Vodă se oprea Și din gură așa grăia: - Auzit-ați, auzit Glas de român necăjit? Într-o clipă să-l găsiți Și cu el aici să
Movila lui Burcel [Corola-other/Imaginative/83505_a_84830]
-
Iar poporul tot striga: - Să trăiești, Măria-Ta! Când aproape de intrare, Ce se-aude-n depărtare? Glas de om ce strigă tare: - Hai, ho, ța, ho Bourean Trage brazdă pe tăpșan! Ștefan-Vodă se oprea Și din gură așa grăia: - Auzit-ați, auzit Glas de român necăjit? Într-o clipă să-l găsiți Și cu el aici să fiți. Cinci panțiri se alegea, Pe Vaslui în sus mergea Pân’ zărea într-o movilă Un român arând în silă Și movila brăzduind Și din gură
Movila lui Burcel [Corola-other/Imaginative/83505_a_84830]
-
la statură, toți s-au strâns buluc împrejurul lui. - Aoleu, ce mai faci, Șolcane, maică? El le răspundea chefos: - Sunt sănătos și voinic, Să trăiască Măria- Sa Vodă. Dar Dumneavoastră cum mai trăiți? Toată laia i-au răspuns într-un glas: - Cu bulibașa o ducem cum o ducem, dar cu jupân Pârcălabu nu ne-mpăcăm. - Dacă-i așa, faceți jalbă și-o dați la mine, ca s-o dau Măriei Sale, să vă facă dreptate. Țiganii fac îndată jalba și-o dau
Solcan ?iganul [Corola-other/Imaginative/83530_a_84855]
-
și basso continuo, Sonata în mi bemol major Al Sânto Sepolcro pentru orchestră de coarde și basso continuo), dar și de Pisendel, cu arii de Monteverdi (Pianto della madona sopra îl Lamento d’Arianna) și Conți sau Ferrandini în care glasul mezzosopranei elvețiene Mărie- Claude Chappuis s-a dovedit a fi adaptat la cerințele stilistice, ca emisie și frazare, optând pentru o dramatizare pregnanta a discursului, tratat mai curând că o secvență decupata dintr-o « dramă per musica », având astfel o
Farmecul barocului by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83557_a_84882]
-
fost obișnuiți ani la rând, tratând partitura mai aproape de genul operei, cu o desfășurare puternic dramatizată, cu relații bine conturate între personajele care își trăiesc din plin sentimentele complexe. Iar soliștii au fost, cu adevărat, impresionanți, nu doar prin frumusețea glasurilor, ci și prin splendoarea frazei, prin firescul cu care au rezolvat scriitura extrem de dificilă, fără urmă de efort, expresivitatea conferită fiecărui cuvânt lăsând impresia unui dialog din vorbirea curentă. Demn de remarcat este faptul că, pe lângă timbrul adesea uimitor, vocile
Fascinantul "Les artes florissants" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83559_a_84884]
-
Emmanuelle de Negri (Însoțitorul) - echilibrată și elegantă, doi contratenori - deja celebrul Max Emanuel Cencic (Joachim), cu o culoare caldă de mezzosopran, reliefată în linii arcuite, și David Dq Lee (Daniel) pe care, sincer, l-am preferat pentru frumusețea și luminozitatea glasului de sopran, pentru dezinvoltura și strălucirea cântului, un bas spectaculos ca timbru și anvergură vocal-expresivă - Maarten Koninbsberger (Chelsias) - și un altul - Alan Ewing (Al doilea bătrân) cu nimic mai prejos, un tenor - William Burden (Primul bătrân) care, fără a avea
Fascinantul "Les artes florissants" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83559_a_84884]
-
prejos, un tenor - William Burden (Primul bătrân) care, fără a avea un material vocal și o penetranță deosebite, a excelat în realizarea desenului solicitant, dar și în conturarea unui personaj de compoziție, au alcătuit o distribuție de vis, în care glasurile se mariază minunat (duetele Susanna - Joachim o dovedesc din plin). Mai bine de două ore am urmărit vrăjiți o versiune de disc a monumentalei lucrări pe care „Les arts florissants” și William Christie ne-au oferit-o la un nivel
Fascinantul "Les artes florissants" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83559_a_84884]
-
reușind o relație echilibrată fosă-scenă, impunând însă un tempo mai lent și, în general, o estompare a contrastelor, probabil dorind să trateze partitura în maniera muzicii impresioniste, ceea ce a amplificat însă senzația de... cenușiu; baritonul Franck Ferrari a etalat un glas generos, calitativ, o frazare elegantă, așa cum ne-am dori să ascultăm cât mai des la ONB, accentuând discursul doar în actul III, dar departe de forța și intensitatea expresivă a personajului pe care nu știu cât l-a înțeles. Parteneri i-
Un "Oedip" cenu?iu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83554_a_84879]
-
variat și melodia inedită, suita având adeseori tablouri vizuale cinematografice. Concertul oaspeților ruși s-a deschis cu șlagărul lui Ceaikovski : Concertul pentru vioară și orchestră în Re Major, op.35. Din păcate, solistul danez Nikolaj Znaider a surprins publicul prin glasul plăpând al instrumentului său, fără rezonanța corespunzătoare Sălii mari a Palatului. A cântat fără nerv, cu pianissime exagerate (care nu s-au auzit nici măcar până în rândul 10 de fotolii), cu lirisme de un romantism depășit, fără nici o legătură cu
"Orga" de pe Neva i-a redimensionat pe Enescu ?i Prokofiev by Eugen Vicos () [Corola-other/Journalistic/83544_a_84869]
-
La pomul lăudat Anca FLOREA Îl ascultasem pe Lado Ataneli, cu câțiva ani în urmă, la Opera din Paris, în Tosca, descoperind atunci un glas baritonal amplu, extrem de calitativ, dar nu un artist și nicidecum un interpret; cât privește vocea sopranei Iano Tamar, am avut întotdeauna rezerve, pentru că nici timbrul nu este frumos, nici tehnic nu pare pusă la punct, inegalitatea registrelor, apelul la notele
La pomul l?udat by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83591_a_84916]
-
-se lejer prin scenă, preocupată de rezolvarea problemelor vocale serioase. Culmea este că au fost mult mai apreciați basul Sorin Drăniceanu - sobru și impunător în Banco, aducând o linie frumoasă, cu o anume eleganță, în arie, punându-și în valoarea glasul profund și “încărcat” care, încă din primii ani de activitate, l-ar fi recomandat pentru o carieră importantă (desigur, nu are nicio vină că rostește fraza finală “să plecăm din acest loc întunecos” în timp ce scena este chiar foarte luminată...) - și
La pomul l?udat by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83591_a_84916]
-
al momentului. Tot mai bun este tenorul Liviu Indricău care, în Malcolm, s-a impus pregnant, iar în duetul cu Teodor Ilincăi nu a fost cu nimic mai prejos, ba chiar cred că are mai multă suplețe și căldură în glas. În Dama de companie a apărut soprana Crina Zancu, solistă căreia cineva ar fi trebuit să-i explice faptul că, în scena petrecerii, nu poate sta alături de cuplul regal, venind în prim plan într-o manieră chiar mai impunătoare decât
La pomul l?udat by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83591_a_84916]
-
și grațioasă - apariție inedită în fosa ONB, colaborând cu dezinvoltură și fără inhibiții cu orchestra. Trecând peste ușoare dificultăți în pasaj și, uneori, în acut, cu o „bătaie” discretă, soprana Daniela Dessi a cucerit încă de la prima replică prin frumusețea glasului încărcat, amplu și cald, prin eleganța și știința frazării, prin sensibilitatea cu care cântă, convingând deopotrivă în momentele dramatice care se conturează firesc, fără ca vreo clipă să forțeze sau să exagereze în dorința de a epata. Și mișcarea sa rămâne
"Manon Lescaut" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83590_a_84915]
-
prin dramatism și trăire a personajelor, deși hohotele de plâns și mișcările din final au fost cam melodramatice și demonstrative pentru un Des Grieux până atunci destul de rezervat temperamental. Dacă baritonul Ionuț Pascu are o prezență agreabilă în Lescaut, iar glasul său calitativ sună bine doar în registrul mediu, pentru că în pasaj și acut se confruntă cu probleme tot mai mari, basul Mihnea Lamatic se menține, în bătrânul Geronte, pe linia prestațiilor sale anterioare, asemeni tenorului Mihai Lazăr în Edmondo, dar
"Manon Lescaut" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83590_a_84915]
-
în pasaj și acut se confruntă cu probleme tot mai mari, basul Mihnea Lamatic se menține, în bătrânul Geronte, pe linia prestațiilor sale anterioare, asemeni tenorului Mihai Lazăr în Edmondo, dar mezzosoprana Maria Jinga atrage de fiecare dată atenția prin glasul frumos și eleganța frazării, chiar și în scurta canzonă a Muzicianului, în schimb tenorul Lucian Corchiș agresează auzul prin sunetele sale „drepte”, mereu în forte (acum în Lampagiu), distribuția fiind completată onest de Valentin Racoveanu (Maestrul de dans), Daniel Filipescu
"Manon Lescaut" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83590_a_84915]