25,311 matches
-
fi ignorat; cele mai multe explicații pe care ni le oferă sociologia sunt de tip cauzal. De aceea, este îndreptățit să ne întrebăm: care este raportul dintre explicația cauzală și explicația sistemică, în variatele forme ale acesteia? Lucrarea caută să dezvolte o ipoteză nouă în această privință. Punctul de vedere standard este că relația cauzală reprezintă o relație simplă, care intră ca element component elementar al modelelor sistemice mai complexe. Structura reprezintă o mulțime de relații de dependență reciprocă - așadar cauzele - între o
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
interpretată ca o varietate a relației cauzale.Oasemenea abordare mi se pare corectă, dar nu completă. Sunt o mulțime de relații cauzale analizate de sociolog care nu sunt incluse nici în cadrul relațiilor funcționale și nici în cel al relațiilor structurale. Ipoteza dezvoltată în această carte este că o importantă clasă de relații cauzale se referă la relațiile dintre sistemele sociale și condițiile de mediu în care ele acționează. Pe baza considerării relației dintre mediu și sistemele finaliste, se propune o schemă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sa intrinsecă, mai puternică decât alternativele posibile, dar nepracticate. Această inegalitate provine din cinci surse distincte. Prima, proba practicii: însăși existența sa probează nu numai realizabilitatea, dar și validitatea ei, în timp ce celelalte alternative, existente doar în mintea oamenilor ca simple ipoteze, ar putea să nu fie practice, să reprezinte simple utopii. A doua, avantajul existenței: orice schimbare costă un anumit preț care trebuie adăugat la avantajele/dezavantajele alternativelor posibile. A treia sursă constă în mecanismele de automenținere de care dispune orice
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Vintage Books, New York. Skinner, Q. (ed.) (1985), Return of Ground Theory in the Human Sciences, Cambridge University Press, New York. Stahl, H.H. (1973-1974), Teoria și practica investigației sociologice, vol. I, II, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Stahl, H.H. (1980), Teorii și ipoteze privind sociologia orânduirii tributale, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Steward, J.H. (1955), Theory of Culture Change, University of Illinois, Urbana. Stinchkomb, A.L. (1968), Constructing Social Theories, Arcourt, Brace and World, NewYork. Stoianovici, D. (1971), „Aspectul logic al analizei funcționale
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
producție, asociată cu inegalitatea socială, ca apoi, după ce se depășește un anumit nivel al dezvoltării forțelor de producție, să se ajungă într-un nou stadiu fundat pe proprietate comună și egalitate socială”. La ora actuală există doar o serie de ipoteze fundamentale, de proiecte de construcție a unor teorii generale ale evoluției, fie ale evoluției oricărui sistem deschis, fie ale evoluției diferitelor tipuri de sisteme - biologic sau social. Ne putem însă imagina ce tip de probleme ar trebui să-și pună
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
intrat în paragină începe să fie reconstituit, populația împuținată ca urmare a tulburărilor interne, a războaielor și a crizei economice începe să se refacă, un nou statseconstituie, ciclul reluându-se (Steward, 1973). Cercetările istorice au scos în evidență faptul că ipoteza unor asemenea cicluri este corectă. Civilizații foarte diferite, cum este cea a Egiptului antic, Mesopotamiei, Mexicului, civilizația incasă,civilizațiiledin nordul Indiei și din China, s-au dezvoltat în matricea unui asemenea ciclu.Egiptul antic a parcurs astfel, se pare, trei-patru
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Migrațiile au frânat procesuldecentralizare. Imposibilitatea de a ține piept prin centralizare și forță armată migrărilor a dus la o altă formă de adaptare: izolarea în mici comunități, a căror dezvoltare era frânată substanțial de valurile migratoare. S-ar putea emite ipoteza că migrările au întârziat cu aproape un mileniu procesul de constituire a statelor române. În condițiile slăbirii influenței populațiilor migratoare, au apărut posibilități reale de constituire a statului român. După cum se poate observa, schema mare a procesului se menține, indiferent
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
lui Mihai Viteazul de a uni cele trei principate române a fost poate un asemenea moment de răspântie. Nu știu dacă o analiză mai amănunțită a contextului concret istoric al actului lui Mihai Viteazul ar susține sau nu o asemenea ipoteză. Să o presupunem însă justificată. Conform ei, o serie de evenimente particulare (decizii individuale, accidente) au fost responsabile de cursul „real” al evenimentelor, în timp ce alte evenimente particulare, perfect posibile, ar fi putut duce la succesul tentativei. În acest caz s-arfi
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
convingă de marele rol al evenimentului, inclusiv al întâmplării, în evoluția societății (Mead, 1964). Nu întotdeauna însă calea pe care evenimentul împinge evoluția este stabilă. Să revenim la cazul discutat mai înainte în legătură cu cele două căi ale evoluției unei comunități. Ipoteza lui White în legătură cu condițiile inițiale ale procesului și rolul lor fundamental în orientarea acestuia nu ia în considerație ansamblul de factori care au o influență continuă asupra profilului organizării sociale și, în primul rând, tipul procesului de producție. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
procesului și rolul lor fundamental în orientarea acestuia nu ia în considerație ansamblul de factori care au o influență continuă asupra profilului organizării sociale și, în primul rând, tipul procesului de producție. În acest sens, s-ar putea formula o ipoteză relativ diferită: dacă procesul de producție este caracterizat prin largi forme sociale, implicând o colaborare continuă și extinsă, organizată și reglementată de un aparat administrativ central (forțele de producție au un puternic caracter social, cum se exprima Marx) - de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
comunități -, atunci stratificarea socială se va funda nu pe proprietatea privată, ci pe poziția în ierarhia politico-administrativă; dacă, dimpotrivă, procesul de producție are un caracter fărâmițat, atunci proprietatea privată va reprezenta baza organizării sociale, cu toate consecințele sale. O asemenea ipoteză exclude deci importanța condițiilor inițiale. Un caz tipic pentru probarea acestor ipoteze îl constituie evoluția feudalismului românesc. Henri H. Stahl a argumentat pe larg teoria „statului de substituție” în geneza instituțiilor feudale românești (Stahl, 1969, 1972, 1977). Această teorie are
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pe poziția în ierarhia politico-administrativă; dacă, dimpotrivă, procesul de producție are un caracter fărâmițat, atunci proprietatea privată va reprezenta baza organizării sociale, cu toate consecințele sale. O asemenea ipoteză exclude deci importanța condițiilor inițiale. Un caz tipic pentru probarea acestor ipoteze îl constituie evoluția feudalismului românesc. Henri H. Stahl a argumentat pe larg teoria „statului de substituție” în geneza instituțiilor feudale românești (Stahl, 1969, 1972, 1977). Această teorie are implicații extrem de importante pentru înțelegerea procesului complex de stratificare socială de la noi
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
supuse unei severe critici empirice și respinse pe temeiul unei imense mase de cazuri negative. Primul comandament al științei este cunoașterea cât mai amănunțită a diferitelor societăți. Antropologia și-a rafinat rapid mijloacele de descriere a societăților „așa cum erau ele”. Ipotezele asupra istoriei lor, cât și asupra unor presupuse stadii comune au fost respinse ca pură speculație. Antropologul s-a abținut în mod auster de la orice tentație de a face paralele, comparații, de a stabili tipuri generale. Orientarea strcturalist-funcționalistă a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
metaforă, împrumutată din biologie. Criteriile evoluției și ale progresuluitc "Criteriile evoluției și ale progresului" Atât timp cât nu se formulează un set clar, operațional de criterii care să indice variațiile semnificative în timp ale societăților, ideile de evoluție și progres rămân simple ipoteze, dacă nu speculații. Este firesc ca în condițiile acestea să existe fie suspiciunea că este vorba de o simplă extensie necritică a conceptului de evoluție din biologie sau, pur și simplu, o proiecție a speranțelor. Identificarea evoluției și a progresului
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
să fie luat în considerație simultan și un al doilea criteriu, ce aruncă o lumină mai concretă asupra dinamicii în timp a societăților, dar care este dependent de primul: relațiile de producție. Întreaga teorie marxistă asupra societății se fundează pe ipoteza existenței unei relații cauzale între nivelul și tipul forțelor de producție, pe de o parte, și tipul relațiilor de producție, pe de altă parte. Nu putem explica întreaga variație a relațiilor de producție prin forțele de producție, ci doar tipul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
urmare, să recomand sau nu adopția. Problema este complexă. Pentru a o rezolva, ar trebui să fac o predicție asupra capacității familiei solicitante de a educa un copil. Ar trebui probabil să fac o prognoză asupra evoluției copilului atât în ipoteza că ar rămâne în casa de copii, cât și în cea a înfierii de către familia în discuție. Formulată în acești termeni, problema devine practic insolubilă, chiar dacă aș fi un specialist de vârf înprobleme de familie și educație. Ea poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
copii, cât și în cea a înfierii de către familia în discuție. Formulată în acești termeni, problema devine practic insolubilă, chiar dacă aș fi un specialist de vârf înprobleme de familie și educație. Ea poate fi însă drastic simplificată. Pornescînprimul rând de la ipoteza generală că evoluția unui copil într-o familie normală este mai bună (statistic) decât într-o casă de copii. Apoi, utilizez o serie de norme care îmi aproximează capacitatea unei familii de a asigura o educație normală: vârsta cuplului, situația
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în fapt. Se ajunge la un cerc vicios de genul: A este determinat în egală măsură de B, C, D etc. și la rândul său îi determină pe B, C, D etc. Dificultatea pluralismului este că el trebuie să mențină ipoteza influenței absolut egale a tuturor factorilor. Dacă acceptă o inegalitate între aceștia, se ajunge la indicarea unui factor mai important și cu aceasta la o opțiune mai fermă, mult mai ușor de verificat decât teza generală și abstractă a egalei
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Editura Științifică și Enciclopedică, București. Stahl, H.H. (1973-1974), Teoria și practica investigației sociologice, vol. I, II, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Stahl, H.H. (1977), „Comentarii la problema orânduirii tributale românești”, în Viitorul social, nr. 4. Stahl, H.H. (1980), Teorii și ipoteze privind sociologia orânduirii tributale, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Steinbruner, J.D. (1976), The Cybernetic Theory of Decision, New Dimensions of Political Analysis, Princeton University Press, Princeton. Steward, J.H. (1955), Theory of Culture Change, University of Illinois, Urbana. Steward, J.H. (1973
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
capital va fi mai redusă. Este semnificativ și faptul că unele studii recomandă finanțarea investițiilor firmelor preponderent din Împrumuturi, deoarece costul efectiv al acestor resurse ar fi mai redus față de acela al capitalurilor proprii datorită deductibilității fiscale a dobânzilor. Potrivit ipotezei de compensare statică, structura financiară optimă corespunde unui grad de Îndatorare aflat la egalitatea valorii prezente a beneficiilor fiscale rezultate din deductibilitatea dobânzilor cu mărimea prezentă a costurilor de faliment și agent. Spre deosebire, În teoria ordinii de selecție nu
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
ponderea investitorilor care solicită o remunerare cât mai redusă a capitalurilor lor. Acest lucru se poate concretiza prin realizarea unui raport optim Între cele două mari 199 categorii de capitaluri (proprii și de Împrumut), constatare exprimată cel mai pregnant În ipoteza de compensare statică, ea fiind evidențiată și În teoria ordinii de selecție din perspectiva riscului financiar majorat pe măsura creșterii Îndatorării Întreprinderii. Totodată, se poate admite că rentabilitatea solicitată pentru deținerea de acțiuni (capitaluri proprii) poate fi mai ridicată decât
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
rândul său, nivelul rentabilității solicitate de furnizorii de capitaluri se află În relație directă cu gradul de risc al investițiilor agreat de acționari și creditori, reprezentând un punct de divergență al teoriilor alternative privind structura financiară. Așa de pildă, spre deosebire de ipoteza de compensare statică, teoria ordinii de selecție admite că rata rentabilității solicitată de Împrumutători este superioară ratei de rentabilitate solicitată de acționarii existenți ai firmei urmare a primei de risc Încorporată În mărimea acesteia ce este datorată, În mare măsură
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
face ca sistemul de impozitare prin TVA să fie performant, În special În situația unor economii cu Înalt grad de dezvoltare, În care creșterile de consum ale populației sunt relativ mici comparativ cu creșterea PIB. Or acest fapt permite formularea ipotezei stabilității consumului pe termen scurt, inclusiv a permanenței veniturilor fiscale din TVA și, ca urmare, veniturile individuale mai mari realizate permit crearea economisirilor Într-un ritm mai Înalt. Comparativ, În economiile mai puțin dezvoltate, În care comportamentul de consum este
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
unor studii 201, În majoritatea țărilor unde a fost instituită TVA, aceasta nu are decât efecte limitate asupra prețurilor (cu excepția Danemarcei și Italiei), ceea ce se datorează unor cauze diverse. Dar rezultatele cercetărilor trebuie acceptate cu precauție, Întrucât ele depind de ipotezele modelelor utilizate și de situația economică generală a țării, distingându-se cazul când modificarea cotei de TVA nu este compensată printr-o variație a unui tip de prelevare (deci neutralitatea bugetară nu este asigurată), de cel În care modificarea altor
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
care modificarea altor prelevări garantează un randament bugetar identic. 201 Idem 267 Pe de altă parte, din studiile respective mai rezultă că o creștere a cotei de TVA repercutează mult mai bine asupra prețurilor decât o scădere a ei. În ipoteza unei creșteri a taxei, necompensată de variații ale altor sarcini fiscale, prețurile se majorează În funcție de capacitatea de repercutare. Pe termen scurt, creșterea taxei apare suportată, la modul că este partajată Între Întreprinderi și populație, fiind dependentă de capacitatea Întreprinderilor de
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]