27,087 matches
-
farmacistul Papaianus, Nicolae Bujin și alții. Au împlinit roluri însemnate vechii legionari cum a fost Comandantul legionar Puiu Traian, Comandanții ajutori Vasile Posteucă și Jorjoaia, acești doi din urmă ca ofițeri de rezervă concentrați. Pregătirile s-au putut face în liniște și discreție. În timpul acela se făcea retragerea populației românești din Dobrogea de sud, cedată Bulgariei. Afluența produsă în Constanța și pe drumurile Dobrogei cu românii refugiați, a făcut neobservate pregătirile legionarilor și alergările lor în toate părțile. Apoi, o bună
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de noul suflu legionar. Vindecându-și rănile primite, acest stat va putea să pășească mai departe spre rosturile lui de proteguitor al neamului românesc. Horia Sima, de la moartea Capitanului, acum m-a învrednicit Dumnezeu să trăiesc cele dintâi clipe de liniște și bucurie! Toate aceste ți le datoresc numai ție, căci am avut norocul să te servesc și să te ajut cu aceeași fidelitate cu care l-am servit pe Căpitan. Ți-o voi păstra-o așa cum ne-a învățat Moța
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
s-a aflat că cel căutat era chiar el. După această noapte de pomină, s au întâlnit la locuința lui Călin și Chioreanu, toți cei veniți din Germania, în frunte cu Petrașcu și cei din țară și au discutat în liniște trei zile și trei nopți, stabilind atribuțiile fiecăruia: Petrașcu - Comandant general; Chioreanu - ajutorul său; Călin Aurel - omul de teren. Radu Mironovici se va retrage la adăpostul lui din Banat fiind prea cunoscut și prin Toma Simion va preda toate legăturile
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Și, totodată, atitudinea de acum se înscrie pe linia de slujire jertfelnică a drumului pe care se orientează Țara Românească, în mersul ei istoric, căci oricine - legionar sau nu, român sau nu trebuie să recunoască, în chip corect, aportul de liniște pe care noi l-am adus în desfășurarea evenimentelor petrecute în ultima vreme. Legionarul este nezdruncinat în credința sa, că idealurile ce au însuflețit lupta și atitudinile lui: dragostea de neam, dorul unei lumi mai bune și setea de dreptate
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
aceea avută cu Petru Groza, Președintele Consiliului de Miniștri din acel timp. Să explicăm cum s-a ajuns la ea și ce rezultat a avut. încă din toamna anului 1945, după apariția circularei lui Nicolae Petrașcu din 6 august, de liniște pentru legionari și împăcare cu celelalte partide, la una din întâlnirile cu Dr. Noveanu, acesta a venit cu ideea înființării unui organism politic, care să strângă toată lumea fostă legionară și alte personalități și elemente valoroase, neîncadrate încă în nici o formațiune
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Când însă au constatat că scopurile erau altele, și mai ales când a apărut problema strângerii de informații de natură politică, socială și militară, care erau comunicate în afara lagărului comunist, au reacționat. Pe de altă parte în toată perioada de liniște, până în 1947 este ultra evident că securitatea a efectuat o largă acțiune de „filaj” a legionarilor, pentru a cunoaște legăturile dintre ei și a putea trece la arestări masive, la momentul oportun. Acțiunea informativă a mișcării, putem trage concluzia, că
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ieșire i-a lămurit pe Petrașcu și pe toți ce se întâmplase. Vică Negulescu plecase dintre noi, spre un alt orizont mai blând, pe care îl merita din plin după cât fusese de „prigonit pentru dreptatea neamului lui”. Se lăsase o liniște de doliu peste Cazimcă și fiecare, în adâncul său, revedea o întâmplare sau niște momente, care le petrecuse împreună cu cel, care acum își tăiase legăturile cu lutul suferinței, chemat de cei care formaseră dincolo o altă legiune, „legiunea triumfătoare”. Durerea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
col. Gh. Crăciun. Acțiunea a fost înaintată Procuraturii generale de A.R.F.D.P.L.A. (Asociația Română a Foștilor Deținuți Politici și Luptători Anticomuniști). Foștii deținuți politici adoptaseră, după 1989, atitudinea creștină a iertării și a contribuției astfel la crearea unei păci și liniști „sociale”, în care praful uitării să se depună încet pe istoria acestor oribile crime, săvârșite de regimul comunist. Ca urmare nu le-a cerut nimeni acestor nemernici, nici măcar să-și recunoască crimele și să-și ceară iertare, la modul general
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
că ei sunt însărcinați de Crăciun să aplice metodele de la Pitești, pentru a accelera reeducarea. O îngrijorarea generală cuprinse toată lumea, care nu avea de gând să-i facă pe plac lui Crăciun. Cei mai încercați în ale pușcăriilor așteptau în liniște desfășurarea evenimentelor, ceilalți, cei mai de curând intrați în închisoare, erau foarte înspăimântați de ce va urma. Intre aceștia era un student la litere, un băiat foarte fin, bine educat și sensibil, Miron Chiraleu. El fusese arestat în 1956, pentru că aderase
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
amintirilor despre anchetele de la Securitate, Malmaison, Văcărești, Jilava, în afara torturilor de la Cazimca, cea îngrozitoare, care puteau oricând să reînceapă, erau și durerile reumatice demoralizatoare și lipsa oricărei perspective concrete a luptei, iar peste toate se mai adăugau, cum se lăsa liniștea nopții, suprema lui suferința intimă, pentru durerile celor care l-au urmat și nu mai puteau acum să reziste, abdicând, precum și pentru durerile celor care stăteau încă neînfricați rezistând la Zarcă. Astfel ziua suporta coșmarul căderilor de tot felul a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
să suporți și să treci prin această teribilă încercare.” Vocea blândă și fermă a lui Nea Pătru suna ca un oracol și s-a așternut ca un ulei sfințit pe sufletul zbuciumat al lui Tavi. în celulă se lăsă o liniște fecundă pentru mult timp”. De aceea ne întrebăm: omul care judeca astfel lucrurile și știind tăria lui de caracter, putea să alunece pe scara păcatelor și să săvârșească ceea ce condamnase chiar el și dogmatic era condamnat de Biserică? Desigur nu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
falsifica ființa spirituală sau de a-l pulveriza fizicește. Cu trecerea lui la cele eterne, Petrașcu s-a convertit într-o forță spirituală care, alături de marii antecesori, va inspira cu exemplul vieții lui viitoarele generații românești. Dumnezeu să-i dea liniștea pe care na avut-o în viață, iar în ziua învierii să aibă parte de lumina drepților. Pentru cinstirea sacrificiului său, pentru perpetuarea marii lui existențe legionare, hotărăsc următoarele: 1) Numele lui Nicolae Petrașcu va fi înscris în apelul celor
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
dacă evreul își închidea fabrica de mături. VI. PROPUNERI: 1). Întreaga chestiune de muncă de interes obștesc trebuie pregătită și orga nizată din nou, astfel ca, fără a face ceva pripit, să se obțină pe lângă un maxim de randament și liniștea opiniei publice, care este jenată de prezența lor. 2). [Însăși] românizarea întreprinderilor evreiești trebuie astfel organizată, încât să fie conduse de specialiști români, nu de diletanți, care nu pot acționa fără sprijin evreiesc. 3). Niciodată „Opinia Publică” nu va putea
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
evreilor? Desigur că nu. Evreii trebuie să plece toți până la unul și să plece așa cum au venit, lăsând în urmă toate bogățiile ce le-au strâns în această țară. Momentul plecării evreilor trebuie însă să coincidă cu un moment de liniște în țară, să fie românii acasă, iar în țară cât mai puțini străini, pentru ca golurile ce se vor ivi, să fie completate numai cu români. Plecarea lor însă nu trebuie să întârzie, este un moment istoric, ce trebuie prins, căci
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
plece așa cum au venit, lăsând în urmă toate bogățiile ce le-au strâns în această țară. Îndepărtarea evreilor trebue să înceapă cu acei veniți în țară după anul 1916. Momentul plecărei evreilor trebue însă să coincidă cu un moment de liniște în țară, când românii vor fi acasă, iar în țară cât mai puțini străini, pentru ca golurile ce se vor ivi, să fie completate numai cu români. Desigur că din acest punct de vedere, momentul cel mai potrivit este la finele
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
simțeai cum ți se afundă picioarele. În al treilea rând, domnea o tăcere desăvârșită. Din clipa în care am intrat în lift și s-au închis ușile, n-a mai pătruns până la mine nici un zgomot, dar absolut nici unul. Era atâta liniște, încât nici nu-mi dădeam seama dacă se mișca. Apele adânci curg liniștit. În altă ordine de idei, acestui lift îi lipseau accesoriile pe care trebuie să le aibă, în mod normal, orice lift. Mai întâi și mai întâi, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-i mai pun întrebări. Nu intra în atribuțiile mele să fac așa ceva. Misiunea mea era cu totul alta și trebuia să-mi văd de treabă. L-am urmat fără să mai întreb nimic. Pentru că scosese zgomotul, în jur era o liniște desăvârșită. Îmi auzeam chiar propriii mei pași. Am avut impresia că deasupra capului meu cineva freca niște pietre una de alta, dar după două-trei încercări a renunțat. — Am găsit niște urme de Întunegri și am fost îngrijorat din pricina ta. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cunoscute ca piațeta de nord și piațeta de sud. Deși considerate un întreg, ele sunt atât de deosebite, încât lasă impresia că n-au nici o legătură una cu alta. În piațeta de nord atmosfera e cumplit de apăsătoare, poate din pricina liniștii misterioase care domnește în jur. În comparație cu ea, atmosfera din piațeta de sud nu poate fi definită nicicum. Aici nu simți nimic, totul pare extrem de confuz. Casele sunt mai rare, iar straturile de flori și piatra de pavaj, prost întreținute. În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sigilate. Nu vezi pe nimeni intrând sau ieșind. Să fie acela un oficiu poștal la care nu mai sosesc scrisori? Aceea o firmă de minerit ce nu angajează mineri? Cel de colo un crematoriu în care nu se incinerează? Poate liniștea apăsătoare e de vină, poate ea dă clădirilor impresia că sunt părăsite. Ori de câte ori trec pe-acolo, am senzația că sunt privit pe furiș de oameni pe care nu-i cunosc și care-și țin respirația ca să nu-i simt... Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
timp, continuând să-mi scotocesc prin memorie. Trăiesc cu impresia că s-a întâmplat totuși ceva, undeva, și că acolo te-am cunoscut și pe tine. Sigur. Precis te-am mai întâlnit. Tavanul bibliotecii era înalt, iar în jur o liniște desăvârșită. Parcă eram pe fundul oceanului. Am privit absent în jur, cu clama în mână. Ea stătea la masă și-și vedea liniștită de cafea. — Habar n-am cum de-am ajuns aici, am zis. Am ridicat privirile spre tavan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Ceasul mare și vechi de pe perete puncta trecerea timpului fără nici un sunet. — Posibil să fi avut un motiv pentru care am ajuns aici, dar nici măcar atâta nu-mi amintesc acum. — Orașul e foarte liniștit. Dacă ai pornit în căutare de liniște, o să-ți placă aici cu siguranță. — Zău? Și ce-am de făcut astăzi? A clătinat din cap, s-a ridicat de la masă și a luat cele două ceșcuțe care se goliseră. — Azi n-ai nimic de făcut. Abia mâine îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
la ea. Da, chipul ei avea cu siguranță o legătură puternică cu ceva din interiorul meu. Și acel ceva făcea să-mi bată inima puțin mai tare. Am închis ochii și mi-am cercetat străfundurile sufletului. Când am făcut asta, liniștea din jur s-a așternut peste mine ca niște firicele de praf. Cel puțin asta am simțit atunci. — Vin mâine seară la șase. La revedere! zise ea. Am plecat de la bibliotecă, am traversat podul vechi, m-am aplecat peste parapet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
lungul apei și crestele munților din zare, zimțate ca dinții unui fierăstrău, primiseră deja binecuvântarea amurgului. Erau toate gri-albăstrui. Cu excepția susurului apei, nu se auzea nici măcar un zgomot. Până și păsările se retrăseseră undeva. „Dacă ai pornit în căutare de liniște...“ N-am cum să fiu sigur de asta. Întunericul s-a așternut în jurul meu. Când s-au aprins luminile de-a lungul râului, am pornit prin orașul pustiu spre dealul de vest. 5 În țara aspră a minunilor Calcule, evoluție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dimensiunile ei. Mai ușoară chiar decât o pălărie. Aveam o senzație foarte ciudată din pricina asta. Mult, mult prea ușoară. Începuse să-mi dea târcoale intuiția mea de specialist, cu toate că n-aș fi avut motive. Mi-am rotit privirile prin cameră. Liniștea care mă învăluia mi se părea chiar stranie. Poate fuseseră scoase sunetele și de-acolo. Am încercat să-mi dreg glasul, dar a răsunat normal. Am luat briceagul și am bătut cu el în măsuță. Suna normal. După experiența pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de ani sunteți prinși în războaie devastatoare. Cerul v-a trimis acum un semn. Luați-l în considerare. Cruțați Imperiul de un nou război și răsplata va fi binemeritată.» Sfatul ministrului a fost ascultat. În Orient, unicornul simbolizează pace și liniște. În Occident, agresiune și patimă. În ambele locuri, unicornul rămâne însă un animal fabulos, și tocmai pentru că este imaginar, fiecare îi poate da orice semnificație dorește. Există și o specie de delfini care nu au un corn propriu-zis, ci mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]