24,784 matches
-
este așezată o pasăre. Centrul scenei este ocupat de un taur mare, deja Înjunghiat și legat strâns de o masă, surprins În timp ce sângele său picură Într-un vas. Sunt elementele care vor caracteriza ulterior sacrificarea boului În lumea greacă. Descoperiri recente au adus Însă la lumină și un tip de sacrificiu pe care civilizația greacă l-a Înlăturat și exilat În spațiul mitului: sacrificiul uman. Cadavrul tânărului găsit la Anemospilia În interiorul unui edificiu identificat drept sanctuar, Întins pe o platformă În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mărturie pentru o continuitate culturală și religioasă liniară și fac astfel Încât persistențele miceniene să fie estimate cu prudență. Se creează mai degrabă impresia a două civilizații diferite, oricât ar fi de omogene din punct de vedere etnic, unde cea mai recentă a remodelat și adecvat la noile ei exigențe amintirea acelui trecut de acum Îndepărtat. Chiar și limba, care este tot greaca, prin alfabetul care Îi favorizează răspândirea nu mai este un instrument folosit numai de mâinile unei caste de scribi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un simț al vinii pe care dispozițiile oficiale ale cetăților grecești care se refereau la actul sacrificial nu Îl lasă să se Întrezărească. Legea jertfelor din Cos, de exemplu, databilă deja În secolul al IV-lea Î.Hr., deci relativ recentă, dă Încă dovadă de o indiferență generală față de victimă. Practica de sacrificială, de la uciderea animalului, exprimată prin verbul sphàttein, la prescrierea stropirii cu sânge a altarului 1, este descrisă fără să poată fi bănuită o atitudine de refuz implicit față de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ajuns această tradiție la Roma. Câteva indicii ne pot oferi „cărțile lui Numa” și bacanalele romane (secolul al II-lea Î.Hr.); mărturia ultimă este constituită de mormântul Caeciliei Secundina pe via Ostiensis (Roma), unde a fost găsită cea mai recentă plăcuță „orfică” de aur (secolul al III-lea d.Hr., Zuntz, 1971, pp. 333 sq.; Graf, 1991). b) Și cultul Dianei pe Aventin pare să lege istoria religiei romane de Asia Mică prin Grecia (Morel, 1975; Fleischer, 1973, pp. 137
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu Înseamnă „a tăia, a ucide”, ci Înseamna, la origine, „a cere”, „a ruga” (cf. grecescul litè „rugăciune” și lìssomai, „a se ruga”). Lipsa unui jargon fascinant și a unor ornamente mitologice poate explica motivul pentru care teoriile cele mai recente despre originea și natura sacrificiului neglijează Într-o asemenea măsură religia romană. Civilizația romană este faimoasă pentru cunoscutul ei potențial de violență interioară și exterioară. Însă ucigând animalele, romanii au elaborat nu violența 3, ci mai curând niște realități simple
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Trismegistos. În absența unor mărturii referitoare la niște conventicula ermetiste, Festugière a insistat asupra caracterului În special literar al fenomenului, ți din cauza dificultății de a-i atribui unuia sau mai multor grupuri de „credincioși” doctrine atât de disparate. Interpreți recenți consideră probabilă alcătuirea și circulația scrierilor ermetiste În cadrul unor medii culte reunite de interese spirituale asemănătoare și dedicate unor practici de devoțiune, ca rugăciunile și imnurile, compatibile cu preceptele acelei religio mentis proclamată În Asclepius ca unică formă de cult
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Hindukuș” (Jettmar, 1975, pp. 464 sq.; cf. Gnoli, 1980, pp. 68 sq.), mai ales În privința divinității kafire Indrxe "Indr" (cf. indo-iranianului Indra) și Imraxe "Imra" (indo-iranianului Yimaxe "Yima" sau Yamaxe "Yama", urmat de titlul r³ja „rege”). În unele studii relativ recente, s-a discutat mult În legătură cu această zeitate, stăpân al infernului În India, primul rege din tradiția iraniană (Christensen, 1934); cât despre figura sa atât În India (Fussman, 1977), cât și În Iran, s-a presupus, cu puncte de vedere mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din Avesta. În ciuda dificultăților exegetice, acestea sunt, cu siguranță, izvorul cel mai important pentru Înțelegerea sensului general al mesajului lui Zoroastru (Meillet, 1925, p. 13). În limba lor, numită În mod obișnuit „avestico-gathică” (cf. Bartholomae) sau, mai ales În studiile recente, „avestică veche” (K. Hoffmann, J. Narten, J. Kellens), pentru a o distinge de limba Avestei târzii, au mai fost transmise câteva rugăciuni tradiționale (Yasna 27, 13-15 și Yasna 54, 1) și șapte capitole din Yasna, care compun Yasna Haptanh³iti, „Yasna
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
numărului mic de documente În avestico-gathică. Fără Îndoială, acestea sunt textele cel mai greu de interpretat din Întreaga tradiție zoroastriană, fapt demonstrat și de varietatea, uneori importantă, a traducerilor propuse, fondate totuși pe criterii filologice serioase. Trei dintre cele mai recente traduceri care ne-au Îmbogățit cunoștințele din multe puncte de vedere sunt datorate lui H. Humbach (1959 și 1991), S. Insler (1975) și, În colaborare, lui J. Kellens și E. Pirart (1988; 1990; 1991); ele sunt dovezi evidente ale acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pp. 27 sqq.) sau W.B. Henning (1951, pp. 36 sqq.), fie că se dorește o reconstrucție cronologică absolută, fie că se dorește schițarea unei evoluții prin mărturii lingvistice neomogene, a căror dezvoltare de la o limbă (persana antică sau avestica recentă) la alta (gathico-avestica) nu este demonstrabilă. Prima ipoteză cronologică, care Îl plasează pe Zoroastruxe "Zoroastru" În a doua jumătate a secolului al VII-lea și, grosso modo, În a doua jumătate a secolului al VI-lea Î.Hr., Îl face
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
3; 1992, pp. 1 sqq.). Această teorie prezintă unele puncte slabe (Gnoli, 1980, pp. 91 sqq.; 1991), dar are meritul de a nu-l fi lăsat pe Zoroastru Înghițit În mod neverosimil de negurile unei preistorii de nepătruns. Grație descoperirilor recente ale arheologiei ruse (V. Sarianidi), a fost confirmat rolul important pe care regiunea Merv l-ar fi putut avea În ceea ce privește originile zoroastrismului, dar datele relevate până acum nu permit formularea unei teorii convingătoare (Gnoli, 1989). În concluzie, În timp ce pentru datare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
raxe "Tu>ra". Șase dintre aceste nume sunt formate cu nume de animale: vacă (gava), În Hv½gva, cămila (uștra), În Ferașaoștra și Zarathuștraxe "Zarathuștra", cal (aspa), În D¶j³m³spa, Vșștaspa, Ha¶åataspa. Asemenea nume proprii, obiect al unor riguroase studii recente (Mayrhofer, 1977; Kellens-Pirart, 1988, pp. 67 sqq.), nu sunt Întotdeauna concordante și satisfăcătoare și nu par să se potrivească În vreun fel unor persoane care simbolizează o realitate rituală, așa cum s-a presupus (M. Molé, 1965, pp. 94 sqq.), ci
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cunoașterii(?)”; alte fragmente variate se găsesc În parte În edițiile și traducerile din Avesta, mai ales În ediția lui N.L. Westergaard și traducerea lui J. Darmesteter, iar o parte, ca, de altfel, și cele menționate acum, În ediții meritorii destul de recente (pentru o bibliografie actualizată, cf. Kellens, 1989e, p. 43; 1991b, pp. 3 sq.). Ediția fundamentală a Avestei, pe care se bazează acum orice studiu filologic, este cea a lui K.F. Geldner (1889-1896). Fundamental pentru interpretarea textului este vocabularul iranian antic
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
există o culegere aproape completă a inscripțiilor ahemenide, cu transcriere și traducere, la care se adaugă M. Mayrhofer (1978). Pentru inscripțiile sasanide, transcrieri și traduceri se găsesc În M. Back (1978), la care se adaugă P.O. Skjærvø (1983). Studii recente și aprofundate ale inscripțiilor lui Kedșr au fost Întreprinse de D.N. MacKenzie (1989b) și Ph. Gignoux (1991). Izvoarelor epigrafice li se pot adăuga cele iconografice, Însă, din păcate, acestora nu le-a fost dedicat nici un studiu complex, organic și sistematic
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
specificetc "1. Trăsături specifice" Religia zoroastriană este o religie fondată de un profet, pentru care este preferabil să se folosească, pentru mai multă claritate, chiar numele fondatorului său (zoroastrism), decât numelui zeului suprem (mazdeism), din moment ce nu au lipsit interpretări, chiar recente, care Își propun să Închidă În mit sau rit figura, În realitate istorică, a lui Zoroastruxe "Zoroastru"xe "Zoroastru" (cf. supra, „Religiile Iranului antic și Zoroastru”, subcapitolul 2.3). Dualismul etic, mai mult sau mai puțin radical, este indubitabil caracterul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
absorbit În sinteze religioase ample. Mai mult, a descoperit metode prin care să-și recâștige forța, prin noi elaborări doctrinare, pentru care există exemple semnificative În catehismul scris În gujarati de Dastur Erachji Sohrabji Meherjirana, În 1869, și În comentariul recent al lui Dastur Firoze M. Kotwal (Kotwal și Boyd, 1982). Acesta este În continuare respectat de păturile joase sub aspect social și economic, aflate mai ales În mediu rural (Hinnells, 1981, pp. 65 sqq.), Însă fenomenul dezvoltării urbanizării are efecte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În perioada medievală găsim informații sigure și abundente În lumea nordică, unde, datorită creștinării sale târzii, s-a reușit conservarea pe termen lung a tuturor trăsăturilor substanțiale ale vechii credințe; ea poate astfel să ne ofere, prin intermediul atestării sale mai recente, un cadru mult mai bogat și mai particularizat decât cel pe care Îl schițează izvoarele clasice. Înainte de a analiza figurile divine individuale, este mai potrivit să examinăm structura generală a panteonului german medieval. Divinitățile majore - vom face abstracție pe moment
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și de grupul trăiriștilor. Sentimentul de insecuritate și timiditatea în plan social s-au transformat în opusul lor, generând dorința de restaurare vehementă a sinelui prin radicalizarea individualismului. Cauzele sunt de ordin biografic (moartea prematură a tatălui), dar și istoric, recenta provincie românească Bucovina, care se considera păstrătoare a valorilor românești nealterate și deținătoare a unei culturi cizelate de contactul cu civilizația austriacă, simțindu-se încă în inferioritate etnică și marginalizată în plan politic de centrul „vinovat” de aderența la europenism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
impresia că credința lui Israel e construită pe nisipuri mișcătoare. Vechiul Testament înfățișează un Dumnezeu care îl călăuzește pe poporul său în toate peripețiile istoriei sale. Chiar și aici legătura dintre credință și istorie este esențială. Pe de altă parte, studiile recente, care, din când în când, primesc un ecou chiar în presă, afirmă că e din ce în ce mai dificil să considerăm povestirile biblice drept relatări „istoriografice”, adică un raport exact al faptelor întâmplate. Trebuie să apărăm poziția obișnuită și să afirmăm „istoricitatea” fundamentală
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
1; Ex 3,6). Spre deosebire de divinitățile cananeenilor, legate de locuri și temple, Dumnezeul patriarhilor ar fi atașat în special de persoane. Acest fel de religie ar fi tipic nomazilor. Teoria a fost însă contestată. Textele biblice și paralelismele extrabiblice sunt recente. Cât privește textele biblice, scopul lor este întâi de toate să dovedească continuitatea dintre Dumnezeul celor trei patriarhi și Dumnezeul exodului. Aceste texte sunt în mare parte redactate pentru a crea o legătură teologică și literară între diferitele părți ale
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
texte sunt în mare parte redactate pentru a crea o legătură teologică și literară între diferitele părți ale Pentateuhului actual. Totuși, nu este posibil să obținem prea multe elemente despre o formă posibilă a religiei antice caracteristice patriarhilor. Unele studii recente vor să demonstreze că religia tipică a patriarhilor nu se situează tocmai într-o epocă definită a istoriei lui Israel. Ar fi vorba mai degrabă de o religie particulară, cea a familiei extinse. În câteva cuvinte, religia familiei este mai
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
că Abraham a venit din Caldeea. Dacă lăsăm la o parte Gn 11,28.31 și 12,1-3, se vorbește despre acest lucru doar în Gn 15,7 și în Neh 9,7, un text tardiv. Toate aceste texte sunt recente. De asemenea - și acesta este argumentul forte - celelalte povestiri despre Abraham nu fac referință la originea sa mesopotamiană. Abraham trăiește în țara Canaanului ca și cum ar fi a sa. Nu este considerat un străin și nu se comportă ca un străin
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Gn 28,15; cf. 28,21), Dumnezeu îi promite reîntoarcerea în pământul său, țara Canaanului. Ideea de „reîntoarcere” este unul dintre „firele roșii” din ciclul lui Iacob (31,3.13; 32,10; 33,18). Mare parte din aceste texte sunt recente. Aceste puține observații bazate pe elemente răspândite în povestirile despre Abraham (Gn 12-25) și Iacob (Gn 25-35) arată suficient că figurile acestor doi patriarhi sunt până la un anumit punct rodul reinterpretării și reactualizării textelor mai vechi pentru a răspunde preocupărilor
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
ale infanteriei împotriva carelor și a cavaleriei. Viziunea cea mai cunoscută, pusă în scenă de marele filme de la Hollywood despre exod, adică trecerea mării între două ziduri de apă, unul la dreapta și altul la stânga, provine de la o povestire mai recentă care a înfrumusețat și amplificat tradiția mai veche (vezi Ex 14,21b-22.29). Această povestire aparține așa-numitei tradiții sacerdotale, o scriere care datează din epoca postexilică. 5. Dumnezeul Bibliei este alergic la cai Anterior am menționat un element interesant
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
nevoie să mai adăugăm o scurtă notă. În mentalitatea modernă, un „miracol” este un fenomen ce nu poate avea o explicație naturală, rațională sau științifică. Cere însă o explicație de ordin supranatural. Distincția dintre „natural” și „supranatural” este însă destul de recentă. Provine în mare parte din discuțiile cu raționalismul și pozitivismul secolului luminilor. Mentalitatea biblică nu operează această distincție în același fel. Dumnezeul Bibliei este și Dumnezeul naturii. Din acest motiv, fiecare fenomen natural care face posibilă viața într-un loc
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]