282,134 matches
-
la pacienții tratați cu asocierea dintre sitagliptin și metformin a fost comparabilă cu cea din cazul administrării de metformin în monoterapie ( 14, 0 % fiecare ) și mai mare decât în cazul administrării de sitagliptin în monoterapie ( 6, 7 % ) , diferențele legate de administrarea de sitagliptin în monoterapie fiind datorate în principal reacțiilor adverse gastro- intestinale . Informații suplimentare privind substanțele active individuale din combinația fixă Sitagliptin În plus , în studiile de monoterapie cu durată de până la 24 săptămâni , cu sitagliptin 100 mg administrat o dată
Ro_535 () [Corola-website/Science/291294_a_292623]
-
la o doză de 800 mg sitagliptin , creșteri minime ale QTc , care nu au fost considerate relevante clinic . Nu există experiență la om cu doze mai mari de 800 mg . În studii clinice de Fază 1 cu doze multiple , la administrarea sitagliptinului în doze de până la 600 mg pe zi pe o perioadă de 10 zile și 400 mg pe zi pentru perioade de până la 28 zile nu au fost observate reacții adverse clinice având legătură cu doza . Un supradozaj mare
Ro_535 () [Corola-website/Science/291294_a_292623]
-
de responsivitate ai celulelor beta , din cadrul testului de toleranță la glucoză cu determinări frecvente . Studii clinice cu sitagliptin în asociere cu metformin Într- un studiu clinic cu durata de 24 săptămâni , controlat cu placebo , conceput să evalueze eficacitatea și siguranța administrării sitagliptinului 100 mg o dată pe zi , adăugat la tratamentul neîntrerupt cu metformin , sitagliptinul a determinat îmbunătățiri semnificative ale valorilor parametrilor glicemici , în comparație cu placebo . Modificarea greutății corporale față de momentul inițial a fost similară la pacienții tratați cu sitagliptin comparativ cu placebo
Ro_535 () [Corola-website/Science/291294_a_292623]
-
pacienții tratați cu sitagliptin comparativ cu placebo . În acest studiu clinic , incidența hipoglicemiei raportate a fost similară la pacienții tratați cu sitagliptin , comparativ cu placebo . Într- un studiu clinic cu design factorial cu durata de 24 săptămâni , controlat cu placebo , administrarea inițială de sitagliptin 50 mg de două ori pe zi în asociere cu metformin ( 500 mg sau 1000 mg de două ori pe zi ) a determinat îmbunătățiri semnificative ale valorilor parametrilor glicemici , comparativ cu fiecare administrare a acestora în monoterapie
Ro_535 () [Corola-website/Science/291294_a_292623]
-
săptămâni , controlat cu placebo , administrarea inițială de sitagliptin 50 mg de două ori pe zi în asociere cu metformin ( 500 mg sau 1000 mg de două ori pe zi ) a determinat îmbunătățiri semnificative ale valorilor parametrilor glicemici , comparativ cu fiecare administrare a acestora în monoterapie . Scăderea greutății corporale în cazul administrării sitagliptinului în asociere cu metformin a fost similară cu cea observată la administrarea metforminului 10 în monoterapie sau la administrarea placebo ; la pacienții cărora li s- a administrat sitagliptin în
Ro_535 () [Corola-website/Science/291294_a_292623]
-
de două ori pe zi în asociere cu metformin ( 500 mg sau 1000 mg de două ori pe zi ) a determinat îmbunătățiri semnificative ale valorilor parametrilor glicemici , comparativ cu fiecare administrare a acestora în monoterapie . Scăderea greutății corporale în cazul administrării sitagliptinului în asociere cu metformin a fost similară cu cea observată la administrarea metforminului 10 în monoterapie sau la administrarea placebo ; la pacienții cărora li s- a administrat sitagliptin în monoterapie nu s- a înregistrat nicio modificare față de valoarea inițială
Ro_535 () [Corola-website/Science/291294_a_292623]
-
mg de două ori pe zi ) a determinat îmbunătățiri semnificative ale valorilor parametrilor glicemici , comparativ cu fiecare administrare a acestora în monoterapie . Scăderea greutății corporale în cazul administrării sitagliptinului în asociere cu metformin a fost similară cu cea observată la administrarea metforminului 10 în monoterapie sau la administrarea placebo ; la pacienții cărora li s- a administrat sitagliptin în monoterapie nu s- a înregistrat nicio modificare față de valoarea inițială . Incidența hipoglicemiei în cadrul grupurilor de tratament a fost similară . Studiu clinic cu sitagliptin
Ro_535 () [Corola-website/Science/291294_a_292623]
-
determinat îmbunătățiri semnificative ale valorilor parametrilor glicemici , comparativ cu fiecare administrare a acestora în monoterapie . Scăderea greutății corporale în cazul administrării sitagliptinului în asociere cu metformin a fost similară cu cea observată la administrarea metforminului 10 în monoterapie sau la administrarea placebo ; la pacienții cărora li s- a administrat sitagliptin în monoterapie nu s- a înregistrat nicio modificare față de valoarea inițială . Incidența hipoglicemiei în cadrul grupurilor de tratament a fost similară . Studiu clinic cu sitagliptin în asociere cu metformin și o sulfoniluree
Ro_535 () [Corola-website/Science/291294_a_292623]
-
inițială . Incidența hipoglicemiei în cadrul grupurilor de tratament a fost similară . Studiu clinic cu sitagliptin în asociere cu metformin și o sulfoniluree Un studiu clinic cu durata de 24 săptămâni , controlat cu placebo , a fost conceput să evalueze eficacitatea și siguranța administrării sitagliptinului ( 100 mg o dată pe zi ) adăugat la glimepiridă ( în monoterapie sau în asociere cu metformin ) . Adăugarea sitagliptinului la glimepiridă și metformin a determinat îmbunătățiri semnificative ale parametrilor glicemici . Pacienții tratați cu sitagliptin au prezentat o creștere modestă a greutății
Ro_535 () [Corola-website/Science/291294_a_292623]
-
utilizarea exclusivă a regimului alimentar 18 evenimente/ 1000 pacient- ani , ( p=0, 01 ) . 5. 2 Proprietăți farmacocinetice Janumet Un studiu de bioechivalență efectuat la subiecți sănătoși a demonstrat că asocierea din comprimatele Janumet ( sitagliptin/ clorhidrat de metformin ) este bioechivalentă cu administrarea asociată de sitagliptin fosfat și clorhidrat de metformin sub formă de comprimate separate . Următoarele afirmații reflectă proprietățile farmacocinetice ale substanțelor active individuale din Janumet . Sitagliptin Absorbție După administrarea orală a unei doze de 100 mg la subiecți sănătoși , sitagliptinul a
Ro_535 () [Corola-website/Science/291294_a_292623]
-
că asocierea din comprimatele Janumet ( sitagliptin/ clorhidrat de metformin ) este bioechivalentă cu administrarea asociată de sitagliptin fosfat și clorhidrat de metformin sub formă de comprimate separate . Următoarele afirmații reflectă proprietățile farmacocinetice ale substanțelor active individuale din Janumet . Sitagliptin Absorbție După administrarea orală a unei doze de 100 mg la subiecți sănătoși , sitagliptinul a fost rapid absorbit , cu concentrațiile plasmatice maxime ( valoarea mediană a Tmax ) înregistrate la 1 până la 4 ore după administrarea dozei , ASC plasmatic mediu de sitagliptin fiind de 8
Ro_535 () [Corola-website/Science/291294_a_292623]
-
ale substanțelor active individuale din Janumet . Sitagliptin Absorbție După administrarea orală a unei doze de 100 mg la subiecți sănătoși , sitagliptinul a fost rapid absorbit , cu concentrațiile plasmatice maxime ( valoarea mediană a Tmax ) înregistrate la 1 până la 4 ore după administrarea dozei , ASC plasmatic mediu de sitagliptin fiind de 8, 52 μM• oră , iar Cmax fiind de 950 nM . Biodisponibilitatea absolută a sitagliptinului este de aproximativ 87 % . Deoarece administrarea concomitentă cu sitagliptin a unei mese bogate în lipide nu a avut
Ro_535 () [Corola-website/Science/291294_a_292623]
-
maxime ( valoarea mediană a Tmax ) înregistrate la 1 până la 4 ore după administrarea dozei , ASC plasmatic mediu de sitagliptin fiind de 8, 52 μM• oră , iar Cmax fiind de 950 nM . Biodisponibilitatea absolută a sitagliptinului este de aproximativ 87 % . Deoarece administrarea concomitentă cu sitagliptin a unei mese bogate în lipide nu a avut niciun efect asupra parametrilor farmacocinetici , sitagliptinul poate fi administrat cu sau fără alimente . 12 ASC plasmatică de sitagliptin a crescut proporțional cu doza . Relația de proporționalitate cu doza
Ro_535 () [Corola-website/Science/291294_a_292623]
-
proporționalitate cu doza nu s- a stabilit pentru Cmax și C24ore ( Cmax a crescut mai mult decât proporțional cu doza , iar C24ore a crescut mai puțin decât proporțional cu doza ) . Distribuție Volumul mediu de distribuție la starea de echilibru , după administrarea intravenoasă a unei doze unice de 100 mg sitagliptin la subiecți sănătoși , este de aproximativ 198 litri . Fracțiunea de sitagliptin care se leagă în mod reversibil de proteinele plasmatice este mică ( 38 % ) . Metabolizare Sitagliptinul se elimină în principal nemodificat prin
Ro_535 () [Corola-website/Science/291294_a_292623]
-
sitagliptin care se leagă în mod reversibil de proteinele plasmatice este mică ( 38 % ) . Metabolizare Sitagliptinul se elimină în principal nemodificat prin urină , iar metabolizarea este minoră . Aproximativ 79 % din doza de sitagliptin se elimină sub formă nemodificată prin urină . După administrarea orală a unei doze de sitagliptin marcat cu [ 14C ] , aproximativ 16 % din radioactivitate a fost excretată ca metaboliți ai sitagliptinului . Au fost detectați șase metaboliți , în concentrații foarte mici , și nu este de așteptat ca aceștia să contribuie la activitatea
Ro_535 () [Corola-website/Science/291294_a_292623]
-
CYP3A4 , cu o contribuție a CYP2C8 . Datele in vitro au arătat că sitagliptinul nu este un inhibitor al izoenzimelor citocromului P , CYP3A4 , 2C8 , 2C9 , 2D6 , 1A2 , 2C19 sau 2B6 și nu este un inductor al CYP3A4 sau CYP1A2 . Eliminare După administrarea la subiecți sănătoși a unei doze orale de sitagliptin marcat cu [ 14C ] , aproximativ 100 % din radioactivitatea administrată a fost eliminată prin materiile fecale ( 13 % ) sau urină ( 87 % ) , în interval de o săptămână de la administrarea dozei . T1/ 2 aparent prin eliminare
Ro_535 () [Corola-website/Science/291294_a_292623]
-
al CYP3A4 sau CYP1A2 . Eliminare După administrarea la subiecți sănătoși a unei doze orale de sitagliptin marcat cu [ 14C ] , aproximativ 100 % din radioactivitatea administrată a fost eliminată prin materiile fecale ( 13 % ) sau urină ( 87 % ) , în interval de o săptămână de la administrarea dozei . T1/ 2 aparent prin eliminare , după administrarea orală a unei doze de 100 mg sitagliptin , a fost de aproximativ 12, 4 ore . Acumularea sitagliptinului după administrarea de doze repetate este minimă . Clearance- ul renal a fost de aproximativ 350
Ro_535 () [Corola-website/Science/291294_a_292623]
-
subiecți sănătoși a unei doze orale de sitagliptin marcat cu [ 14C ] , aproximativ 100 % din radioactivitatea administrată a fost eliminată prin materiile fecale ( 13 % ) sau urină ( 87 % ) , în interval de o săptămână de la administrarea dozei . T1/ 2 aparent prin eliminare , după administrarea orală a unei doze de 100 mg sitagliptin , a fost de aproximativ 12, 4 ore . Acumularea sitagliptinului după administrarea de doze repetate este minimă . Clearance- ul renal a fost de aproximativ 350 ml/ min . Eliminarea sitagliptinului se produce în principal
Ro_535 () [Corola-website/Science/291294_a_292623]
-
prin materiile fecale ( 13 % ) sau urină ( 87 % ) , în interval de o săptămână de la administrarea dozei . T1/ 2 aparent prin eliminare , după administrarea orală a unei doze de 100 mg sitagliptin , a fost de aproximativ 12, 4 ore . Acumularea sitagliptinului după administrarea de doze repetate este minimă . Clearance- ul renal a fost de aproximativ 350 ml/ min . Eliminarea sitagliptinului se produce în principal prin excreție renală și implică mecanismul de secreție tubulară activă . Sitagliptinul este un substrat al transportorului anionic organic uman
Ro_535 () [Corola-website/Science/291294_a_292623]
-
o creștere de aproximativ 4 ori , comparativ cu subiecții normali sănătoși din lotul de control . Sitagliptinul a fost îndepărtat în proporție redusă prin hemodializă ( 13, 5 % într- o ședință de 3- 4 ore de hemodializă inițiată la 4 ore de la administrarea dozei ) . Sitagliptinul nu este recomandat pentru utilizare la pacienții cu insuficiență renală moderată sau severă , inclusiv pentru cei cu IRST , deoarece experiența la acești pacienți este prea limitată ( vezi pct . 4. 2 ) . Insuficiență hepatică La pacienții cu insuficiență hepatică ușoară
Ro_535 () [Corola-website/Science/291294_a_292623]
-
un impact semnificativ clinic asupra farmacocineticii sitagliptinului , pe baza unei analize globale a datelor farmacocinetice provenite din studii de fază I și a unei analize farmacocinetice populaționale a datelor provenite din studii de fază I și II . Metformin Absorbție După administrarea orală a unei doze de metformin , tmax este atins în 2, 5 ore . Biodisponibilitatea absolută a unui comprimat de 500 mg metformin este de aproximativ 50- 60 % la subiecții sănătoși . După administrarea orală a unei doze , fracțiunea neabsorbită regăsită în
Ro_535 () [Corola-website/Science/291294_a_292623]
-
de fază I și II . Metformin Absorbție După administrarea orală a unei doze de metformin , tmax este atins în 2, 5 ore . Biodisponibilitatea absolută a unui comprimat de 500 mg metformin este de aproximativ 50- 60 % la subiecții sănătoși . După administrarea orală a unei doze , fracțiunea neabsorbită regăsită în materiile fecale a fost de 20- 30 % . După administrarea orală , absorbția metforminului este saturabilă și incompletă . Se presupune că farmacocinetica absorbției metforminului nu este liniară . La dozele obișnuite de metformin și la
Ro_535 () [Corola-website/Science/291294_a_292623]
-
atins în 2, 5 ore . Biodisponibilitatea absolută a unui comprimat de 500 mg metformin este de aproximativ 50- 60 % la subiecții sănătoși . După administrarea orală a unei doze , fracțiunea neabsorbită regăsită în materiile fecale a fost de 20- 30 % . După administrarea orală , absorbția metforminului este saturabilă și incompletă . Se presupune că farmacocinetica absorbției metforminului nu este liniară . La dozele obișnuite de metformin și la schemele obișnuite de dozare , concentrațiile plasmatice la starea de echilibru sunt atinse în decurs de 24- 48
Ro_535 () [Corola-website/Science/291294_a_292623]
-
și sunt , în general , mai mici de 1 μg/ ml . În studii clinice controlate , valorile plasmatice maxime ale metforminului ( Cmax ) nu au depășit 4 μg/ ml , chiar și la doze maxime . Alimentele întârzie ușor și scad gradul absoarbției metforminului . După administrarea unei doze de 850 mg , s- a observat o reducere cu 40 % a concentrației plasmatice maxime , o reducere cu 25 % a ASC și o prelungire cu 35 minute a timpului de atingere a concentrației plasmatice maxime . Este cel mai probabil
Ro_535 () [Corola-website/Science/291294_a_292623]
-
Metforminul este excretat sub formă nemodificată în urină . Nu s- au identificat metaboliți la om . 14 Eliminare Clearance- ul renal al metforminului este > 400 ml/ min , indicând faptul că metforminul se elimină prin filtrare glomerulară și secreție tubulară . După administrarea orală a unei doze , timpul aparent terminal de înjumătățire prin eliminare este de aproximativ 6, 5 ore . Când funcția renală este afectată , clearance- ul renal scade proporțional cu cel al creatininei și astfel timpul de înjumătățire prin eliminare este prelungit
Ro_535 () [Corola-website/Science/291294_a_292623]