256,150 matches
-
deasupra desăvârșirii formale a imaginii, el spunea că „"... este mai bine inegal, cu greșeli, decât corect și uscat"” și că „"... poți să desenezi bine, să ai culoare cât de frumoasă, dacă nu pui simțire, nu iese nimic"”. În această perioadă starea materială a artistului s-a degradat, cu toate că averea (modestă de altfel) pe care o moștenise de la părinții săi, i-a permis ca timp de câțiva ani să trăiască fără griji. Tot în acest timp, devenit un obișnuit al cercurilor literare
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
lucrare care evocă tristețea priveliștii care se vedea din casa sa, friguroasă și cu o lumină incertă. Punând câteva accente de culoare, Luchian a expus în acest tablou nu numai viața grea din cartierele mărginașe ale Bucureștiului ci și o stare de suflet. Casa din Filantropia, unde a stat în chirie, era „"mică, friguroasă și cu o lumină imposibilă"”, bătea vântul peste tot și de la geamuri se vedea o tristă imagine spre Hanul Galben, Grozăvești și spre bariera Filantropia. Singurele bucurii
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
varietate. Se observă că linia constructivă este concepută în curbe largi sau ascendentă, linie care aduce un ritm lăuntric într-o compoziție în care dialogurile cromatice sunt când grave, când scânteietoare, când vesele sau melancolice și care urmează de fapt starea sufletească a artistului. Anemonele (1908), Dumitrițele (1910), Trandafirii (1910) și alte lucrări cu flori realizate în preajma sfârșitului vieții sale, impresionează prin măreția execuției și deopotrivă prin conținutul emoțional. Fără a le considera simple pretexte cromatice, florile au fost mijloc de
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
Edvard Munch pătrunde în lumea fricii și a singurătății. În prim plan țipă un om, al cărui trup contorsionat convulsiv și gestul mâinilor care cuprind capul trădează o spaimă nemăsurată. Chipul gălbui se armonizează cu craniul cadaveric. Culorile mediului simbolizează starea psihică a personajului, albastrul întunecat reține glasul sfâșietor și-l reflectă cu ecou într-un golf larg, până sub cerul strălucitor , de un roșu sângeriu. În afara tabloului reprodus aici, de altfel cel mai cunoscut și care se găsea în Galeria
Edvard Munch () [Corola-website/Science/297872_a_299201]
-
studiată de asemenea cu atenție de Lucian Freud, care a continuat la începutul activității sale artistice tradiția germană a neorealismului ("Neue Sachlichkeit"). La fel ca Munch, Lucian Freud, servindu-se de liniaritatea desenului, reușește să reproducă pe pânză propriile sale stări de spirit.
Edvard Munch () [Corola-website/Science/297872_a_299201]
-
aibă o legatura destul de mare cu realitatea. Pentru Epicur toate percepțiile noastre senzoriale sunt adevărate, astfel că aisthesis, senzația este criteriul suprem al adevărului. (Sextus Empiricus) Valoarea de adevăr este expresia gradului de certitudine a corespondentei judecății (propoziției logice) cu starea de fapt vizată de judecată. Valoarea de adevăr originează în incapacitatea spiritului omenesc de a reproduce în sine ceea ce este în afară de sine manifestată print-o rămânere în urmă față de realul exterior sieși. Este implicit recunoașterea relativității capacității de cunoaștere individuală
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
care îl găzduiește nu sunt niciodată la fel. Ca o bijuterie strălucește Taj-ul în lumina lunii, captată de nenumăratele pietre prețioase încrustate în marmură. La răsărit întreg ansamblul pare roz, iar seara alb-galbui. Schimbarea culorilor se spune că este simbolul stării de spirit a femeilor. In vremurile de demult, existau aici uși de argint, iar în interior era amplasat un grilaj de aur masiv și o textura de perle direct pe lespedea funerară. Acestea au fost furate. Clădirea este situată într-
Taj Mahal () [Corola-website/Science/297886_a_299215]
-
devenit una din cele mai active. În martie 1916, Churchill s-a întors în Anglia, dorind să vorbească din nou în Camera Comunelor. Viitorul prim-ministru David Lloyd George l-a criticat cu asprime: „Vei descoperi într-o zi că stările mentale care reies din scrisori [tale] reprezintă motivul pentru care nu avem încredere în tine nici măcar când comanzi armata. În fiecare rând, interesele naționale sunt complet umbrite de grijile tale personale.” În iulie 1917, Churchill a fost numit în funcția
Winston Churchill () [Corola-website/Science/297866_a_299195]
-
aduce întotdeauna aminte de mireasma primei zăpezi”, iar pădurile de lângă Ainola se spune că au inspirat opera Tapiola. Erik W. Tawaststjerna, muzician și biograf al lui Sibelius, menționa: Chiar și după standardele nordice, Sibelius a răspuns cu o intensitate excepțională stărilor naturii și schimbării anotimpurilor: a scanat cerul cu binoclul său, urmărind gâștele care zburau deasupra lacului înghețat, a ascultat țipetele cocorilor și ecoul strigătelor găinușelor-de-baltă deasupra terenurilor mlăștinoase, chiar sub Ainola. El a savurat îmbobocirea primăverii la fel de mult ca aromele
Jean Sibelius () [Corola-website/Science/297871_a_299200]
-
a puterii regale. Multe state au fost expuse la un proces de centralizare politică ce a constat în : unificarea teritorială și clădirea unor instituții care să asigure exercitarea durabilă a puterii centrale. Procesul de centralizare politică necesită asigurarea colaborării diverselor stări privilegiate de către monarhie, prin convocarea unor adunări de stări. În unele state, adunările de stări s-au instituționalizat - monarhii ale stărilor. Monarhii au încercat să evite limitarea puterii lor de către adunările de stări, determinându-i să-și concentreze întreagă lor
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
un proces de centralizare politică ce a constat în : unificarea teritorială și clădirea unor instituții care să asigure exercitarea durabilă a puterii centrale. Procesul de centralizare politică necesită asigurarea colaborării diverselor stări privilegiate de către monarhie, prin convocarea unor adunări de stări. În unele state, adunările de stări s-au instituționalizat - monarhii ale stărilor. Monarhii au încercat să evite limitarea puterii lor de către adunările de stări, determinându-i să-și concentreze întreagă lor putere politică la nivelul regalității - monarhii absolutiste. Entitățile politice
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
a constat în : unificarea teritorială și clădirea unor instituții care să asigure exercitarea durabilă a puterii centrale. Procesul de centralizare politică necesită asigurarea colaborării diverselor stări privilegiate de către monarhie, prin convocarea unor adunări de stări. În unele state, adunările de stări s-au instituționalizat - monarhii ale stărilor. Monarhii au încercat să evite limitarea puterii lor de către adunările de stări, determinându-i să-și concentreze întreagă lor putere politică la nivelul regalității - monarhii absolutiste. Entitățile politice în evul mediu erau : șefiile tradiționale
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
clădirea unor instituții care să asigure exercitarea durabilă a puterii centrale. Procesul de centralizare politică necesită asigurarea colaborării diverselor stări privilegiate de către monarhie, prin convocarea unor adunări de stări. În unele state, adunările de stări s-au instituționalizat - monarhii ale stărilor. Monarhii au încercat să evite limitarea puterii lor de către adunările de stări, determinându-i să-și concentreze întreagă lor putere politică la nivelul regalității - monarhii absolutiste. Entitățile politice în evul mediu erau : șefiile tradiționale de tip tribal, monarhiile teritoriale și
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
de centralizare politică necesită asigurarea colaborării diverselor stări privilegiate de către monarhie, prin convocarea unor adunări de stări. În unele state, adunările de stări s-au instituționalizat - monarhii ale stărilor. Monarhii au încercat să evite limitarea puterii lor de către adunările de stări, determinându-i să-și concentreze întreagă lor putere politică la nivelul regalității - monarhii absolutiste. Entitățile politice în evul mediu erau : șefiile tradiționale de tip tribal, monarhiile teritoriale și republicile urbane. Au existat state care nu se încadrau în nici unul dintre
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
independența, recunoscută oficial de Spania în 1648. Provinciile Unite au fost unul dintre cele mai urbanizate state din sec. XVI-XVIII, dar orașe ca Amsterdam aveau o poziție dominantă economic. Statul era formal o uniune de provincii, iar în adunările de stări ale provinciilor și în adunarea comună a provinciilor (Statele Generale) erau reprezentate orașele și teritoriile rurale controlată de nobilime. Deși autoritatea supremă le revenea Statelor Generale, care respectă drepturile sociale ale provinciilor, o parte din puterea executivă era deținută de
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
persoanei sau dinastiei care o exercită. Pentru a-și legitimă puterea, monarhii au utilizat o varietate de mijloace. Afirmarea dreptului dinastic ce era menit să excludă concurenții și transmiterea funcției doar în cadrul familiei/dinastiei domnitoare, deși erau cazuri în care stările privilegiate și-au afirmat dreptul de a alege suveranul fără a fi legat de principiul dinastic, ca în Imperiul Romano-German sau în Polonia după stingerea dinastiei Iagiello. Afirmarea originii divine a puterii monarhului constă prin afirmarea legăturii speciale dintre monarh
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
sub-administrate, în raport cu dimensiunea populației și teritoriului, multitudinii sarcinilor trasate de autoritatea centrală. Astfel, dincolo de denumirile și atribuțiile exacte ale instituțiilor administrative teritoriale, loialitățile persoanelor din cadrul acesteia au rămas împărțite între exigențele directivelor de la centru și solidaritățile locale. Instituțiile reprezentative ale stărilor sociale privilegiate erau adunări locale, adunări provinciale, adunări ale stărilor la scara unui întreg regat. Erau convocate de monarhi când aveau nevoie de sprijin social larg pentru politica lor. Regele Franței, Filip al IV-lea cel Frumos a convocat în
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
autoritatea centrală. Astfel, dincolo de denumirile și atribuțiile exacte ale instituțiilor administrative teritoriale, loialitățile persoanelor din cadrul acesteia au rămas împărțite între exigențele directivelor de la centru și solidaritățile locale. Instituțiile reprezentative ale stărilor sociale privilegiate erau adunări locale, adunări provinciale, adunări ale stărilor la scara unui întreg regat. Erau convocate de monarhi când aveau nevoie de sprijin social larg pentru politica lor. Regele Franței, Filip al IV-lea cel Frumos a convocat în 1302 Adunarea Stărilor Generale, în perioada conflictului cu papa Bonifaciu
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
erau adunări locale, adunări provinciale, adunări ale stărilor la scara unui întreg regat. Erau convocate de monarhi când aveau nevoie de sprijin social larg pentru politica lor. Regele Franței, Filip al IV-lea cel Frumos a convocat în 1302 Adunarea Stărilor Generale, în perioada conflictului cu papa Bonifaciu al VIII-lea. Adunările de stări aveau nume și structuri diferite în diversele state. În Anglia, Parlamentul era structurat în două camere: Camera Lorzilor și Camera Comunelor, Seimul din Polonia era împărțit în
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
Erau convocate de monarhi când aveau nevoie de sprijin social larg pentru politica lor. Regele Franței, Filip al IV-lea cel Frumos a convocat în 1302 Adunarea Stărilor Generale, în perioada conflictului cu papa Bonifaciu al VIII-lea. Adunările de stări aveau nume și structuri diferite în diversele state. În Anglia, Parlamentul era structurat în două camere: Camera Lorzilor și Camera Comunelor, Seimul din Polonia era împărțit în camera Senatului și Camera Deputaților, care se reunea în plen, iar în Franța
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
structurat în două camere: Camera Lorzilor și Camera Comunelor, Seimul din Polonia era împărțit în camera Senatului și Camera Deputaților, care se reunea în plen, iar în Franța, Adunarea Statelor Generale era compusă din adunări diferite ale reprezentanților clerului, nobilimii, stării a treia, iar în Imperiul Romano-German era Reichstag-ul-dietă imperială, alcătuit din consiliul celor spate principi electori, un consiliu al principilor teritoriali și un consiliu al orașelor. În Regatul Aragonului, din secolul al XIII-lea funcționau Cortes-urile separate pentru Aragonul
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
Cortes-ul era alcătuit din patru "brazos"-stări: clerul, nobilimea mare (ricos hombres), nobilimea mică (caballeros) și reprezentanții orașelor. Adunările au încercat adesea să limiteze autoritatea regală, impunând coparticiparea la marile decizii politice și economice, fixând prin acte speciale privilegiile stărilor. Adunările de stări căutau să condiționeze perceperea noilor impozite de acordul lor prealabil, și în unele momente când puterea monarhului era slabă, au încercat să impună obligativitatea acordului lor în desemnarea principalilor dregători regali. La rândul lor, regii au căutat
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
alcătuit din patru "brazos"-stări: clerul, nobilimea mare (ricos hombres), nobilimea mică (caballeros) și reprezentanții orașelor. Adunările au încercat adesea să limiteze autoritatea regală, impunând coparticiparea la marile decizii politice și economice, fixând prin acte speciale privilegiile stărilor. Adunările de stări căutau să condiționeze perceperea noilor impozite de acordul lor prealabil, și în unele momente când puterea monarhului era slabă, au încercat să impună obligativitatea acordului lor în desemnarea principalilor dregători regali. La rândul lor, regii au căutat să controleze componența
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
impozite de acordul lor prealabil, și în unele momente când puterea monarhului era slabă, au încercat să impună obligativitatea acordului lor în desemnarea principalilor dregători regali. La rândul lor, regii au căutat să controleze componența și data convocării adunărilor de stări, și să obțină din partea lor acorduri globale, care să poată fi folosite și în perioadele dintre sesiuni. Adunările de stări aveau nevoie de o convocare specială din partea regelui sau se întruneau periodic. În Polonia de după stingerea dinastiei Iagiello, Seimul a
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
lor în desemnarea principalilor dregători regali. La rândul lor, regii au căutat să controleze componența și data convocării adunărilor de stări, și să obțină din partea lor acorduri globale, care să poată fi folosite și în perioadele dintre sesiuni. Adunările de stări aveau nevoie de o convocare specială din partea regelui sau se întruneau periodic. În Polonia de după stingerea dinastiei Iagiello, Seimul a obținut largi concesii din partea noului rege, Henric de Valois, ulterior rege al Franței, respectiv convocarea automată a Seimului la 2
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]