25,309 matches
-
credincioși. În prezent, are patru filiale, una cu biserică (Ițcani - cu Biserica "Sf. Elisabeta a Ungariei" din 1902) și trei fără biserică (Ipotești, Lisaura și Mihoveni). În biserică se oficiază liturghii în limbile română, germană și polonă. În biserică sunt amplasate cinci plăci memoriale din marmură neagră, una în limba latină și patru în limba română, în semn de recunoștință pentru activitatea unor parohi ai acestei biserici. Cele cinci plăci sunt dedicate următorilor preoți-parohi: În partea dreaptă a bisericii, la mică
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
la mică distanță de ziduri, se află o cruce de fontă pe un postament de piatră, pe care se află următoarea inscripție în limbile poloneză și germană: ""PAMIATKA MISSJI 1883 ANDENKEN MISSION"" ("În amintirea misiunii din 1883"). Ea a fost amplasată în semn de amintire a exercițiilor spirituale din 1883. În anul 2007, Decanatul Catolic din Bucovina, prin Parohia Romano-Catolică Suceava, s-a adresat Primăriei municipiului Suceava cu intenția de a amenaja o piațetă și a amplasa Statuia Papei Ioan Paul
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
1883"). Ea a fost amplasată în semn de amintire a exercițiilor spirituale din 1883. În anul 2007, Decanatul Catolic din Bucovina, prin Parohia Romano-Catolică Suceava, s-a adresat Primăriei municipiului Suceava cu intenția de a amenaja o piațetă și a amplasa Statuia Papei Ioan Paul al II-lea în zona bisericii. Statuia a fost realizată cu ocazia împlinirii a 10 ani de la vizita istorică a Papei Ioan Paul al II-lea în România în mai 1999. În ziua de duminică, 17
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
aici. Un vis al său se împlinește astăzi intrând în Bucovina, în Suceava, îndreptându-se spre Cacica, acolo unde este Maica Domnului, cea care ne unește pe toți: catolici, ortodocși, români, polonezi, ucraineni, credincioși de toate confesiunile"". Statuia a fost amplasată în fața bisericii romano-catolice pe un soclu de beton care a fost îmbrăcat în marmură. Ea are o înălțime de 1,65 metri și este confecționată din fibră de sticlă. Cu acest prilej, piațeta din fața bisericii a primit denumirea de Piațeta
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
manuscris cu 19 pagini. În inventar se specifică faptul că turnul clopotniță ctitorit de Alexandru Lăpușneanu nu mai avea acoperiș, în locul lui fiind construită o clopotniță de lemn cu stâlpi, având înălțimea de patru stânjeni și trei șuhuri. Aceasta era amplasată în curtea bisericii, lângă dugheana lui Dumitraș Brandabur, și avea trei clopote, de mărimi diferite: 150 de ocale, 60 ocale și 12 ocale. În anul 1809, a avut loc un incendiu care a afectat Biserica "Sf. Dumitru". Atunci au ars
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
orașul Salcea, unde se află și Aeroportul Internațional „Ștefan cel Mare” Suceava. Pentru a asigura o mai bună pregătire a amatorilor de parașutism, a fost construit și dat în folosință în anul 1983 un turn de parașutism care a fost amplasat în zona Complexului Sportiv „Ștrand”, baza sportivă și de agrement de pe malul râului Suceava, în apropiere de șoseaua de legătură între centrul orașului și cartierul Ițcani. La acel moment, în România existau doar două obiective similare: turnul din cadrul Complexului Sportiv
Turnul de parașutism din Suceava () [Corola-website/Science/316657_a_317986]
-
și a afișat simbolul unei inimi roz pe tricoul ei, spunând „My name is Lady Gâgă, and this is my Haus” (ro. „Numele meu este Lady Gâgă, iar aceasta este Casa mea”). Videoclipul a fost proiecat pe un ecran gigantic amplasat în fața scenei. În timp ce se apropie de final, o numărătoare inversă de la zece la unu a fost afișată, cu fața lui Gâgă în timp ce poartă o pereche de ochelari video iar flăcări cuprind ecranul. Gâgă a apărut în mijlocul scenei, înconjurată de dansatorii
The Fame Ball Tour () [Corola-website/Science/316675_a_318004]
-
fi vreme de 30 de ani „casa" lui Sporting. Aceasta, însă, nu a dus la încetarea existenței stadionului, Benfica mutându-se din Amoreiras a primit încuviințarea de a folosi stadionul. Acest stadion a fost alintat „biroul de lemn" și era amplasat în partea de sud a actualului Estádio José Alvalade. În deceniul 3, Sporting câștigă primul său Campeonato de Portugal (1922/23): o competiție recompensată cu titlul național deși contestat deoarece se practica sistemul eliminatoriu. Meciul decisiv s-a disputat la
Sporting Clube de Portugal () [Corola-website/Science/316710_a_318039]
-
, denumit uneori Monumental de Núñez și cunoscut mai ales sub numele El Monumental ("Monumentalul"), este un stadion din Buenos Aires, Argentina. Stadionul, amplasat în cartierul Belgrano din nordul capitalei, reprezintă locul de desfășurare a meciurilor de acasa a clubului de fotbal River Plate și este numit după fostul președinte Antonio Vespucio Liberti. "El Monumental" este considerat a fi stadionul național al Argentinei, o
Stadionul Monumental Antonio Vespucio Liberti () [Corola-website/Science/316722_a_318051]
-
Nicolae Stoicescu - "„Repertoriul bibliografic al localităților și monumentelor medievale din Moldova”" din 1974. Meșterii care au construit biserica sunt Ioniță și Gheorghe Șalvariu. Alte mărturii cu privire la vechimea bisericii sunt un clopot donat de localnicii din Colacu în anul 1810 și amplasat în clopotniță, pe el aflându-se următoarea inscripție: "„Acest clopot s-au făcut în numele ierarhului Nicolae din satul Fundu Moldovei de ctitori protoiereu Gavril Ciupercovici Bucovina și s-au cumpărat, Ioniță Șuiu, Ioniță Nicula, Gheorghe Șelvari - 1810”". Catapeteasma a fost
Biserica de lemn din Colacu () [Corola-website/Science/316753_a_318082]
-
kg, dar acesta a fost topit în primăvara anului 1918 de autoritățile militare austriece pentru a folosi bronzul la fabricarea de tunuri. a fost restaurată în mai multe rânduri. Ansamblul bisericesc a fost restaurat între anii 1972-1974, cu acest prilej amplasându-se pe acoperiș o învelitoare din draniță cu solzi tăiați în două flori (1974). O nouă serie de lucrări s-au făcut în 1997, când s-a înlocuit acoperișul cu unul din draniță cu solzi tăiați în trei flori, iar
Biserica de lemn din Colacu () [Corola-website/Science/316753_a_318082]
-
în „coadă de rândunică” și ridicată pe un soclu de piatră de râu. Pe acoperiș se află trei turle, dispuse toate de-a lungul axului mare al bisericii pe cele trei părți componente ale construcției: pronaos, naos și altar. Turla amplasată deasupra naosului este cea mai mare, celelalte două fiind de fapt turle false. Pereții au fost căptușiți cu scânduri, iar turlele au fost protejate cu șindrilă. Dimensiunile bisericii sunt următoarele: lungimea de 17 metri, lățimea de 9.50 metri (inclusiv
Biserica de lemn din Colacu () [Corola-website/Science/316753_a_318082]
-
14 martie 1945 „Despre măsurile de ajutorare a școlilor din R.S.S.M.”, Sovietul Comisarilor Poporului din R.S.S.M. prin Hotărârea sa nr. 532 din 12 iunie 1945 a deschis în orașul Bălți un Institut învățătoresc. La momentul înființării sale, Institutul învățătoresc era amplasat într-un singur bloc de studii al clădirii fostului Liceu de fete „Domnița Ileana” (actualul bloc de studii nr.1 de pe strada Pușkin), având un contigent de numai 120 de persoane . La institut activau două facultăți: Istorie și Filologie, Științe
Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți () [Corola-website/Science/316788_a_318117]
-
înfipt în partea superioară a versantului nord-vestic al dealului. Turnul avea o latură de 5 m, închizând o suprafață de circa 25 m² și se ridică în prezent la o înălțime de circa 6 m. Nu se cunoaște unde era amplasată intrarea. Săpăturile din incinta cetății au scos la iveală urme ale unui pavaj de incintă și ale unei plăci de mortar uniforme. În incinta fortificației nu s-au găsit urme de construcții. Pe latura de nord-est și parțial pe cea
Cetatea Scheia () [Corola-website/Science/316794_a_318123]
-
acestui edificiu a dispărut însă în cursul unui vechi șantier de supraînălțare a pereților bisericii. Acoperișul cu pante repezi, precum și fleșa înaltă a turnului-clopotniță impunător (14 m), sunt învelite în șiță. Accesul în sfântul lăcaș se face prin două uși, amplasate pe laturile de sud și de vest. La interior se constată existența a două etape distincte de pictură. Peste cea realizată în anul 1782 de Iosif Zugravul, realizatorul ansamblurilor murale arădene de la Șoimuș-Buceava și Mădrigești, s-a suprapus în 1810
Biserica de lemn din Ciungani () [Corola-website/Science/316800_a_318129]
-
populația totală transnistriană). După declararea independenței Republicii Moldova autoritățile moldovene nu au putut crea condiții pentru organizarea votării în raioanele din stînga Nistrului, controlate de autoritățile separatiste. Procesul de votare s-a desfășurat de fiecare dată în secții speciale de votare, amplasate în localitățile limitrofe regiunii transnistrene—o soluție paliativă aplicată deopotrivă în cazul alegerilor din 2009. În acest sens, Comisia Electorală Centrală a constituit circumscripția electorală nr. 37 pentru raioanele din stânga Nistrului, urmând ca procesul de votare să se desfășoare în
Alegeri parlamentare în Republica Moldova, aprilie 2009 () [Corola-website/Science/315026_a_316355]
-
clar că orașul numai poate fi salvat. Ayutthaya a rămas un mare complex de ruine de temple și de palate străvechi. Podul Pridi-Damrong deschide calea către partea istorică a orașului. Din vechile ziduri de apărare s-au păstrat numai fragmentele amplasate în apropiere de fortul Phom Phet. Templul Wat Suwan Dararam a fost construit în preajma anului 1700, apoi extins și ornat în timpul conducerii dinastiei Chakri. Deosebit de impresionantă este sala ordinațiilor numită bot, imaginată sub forma unui vas care îi poartă pe
Ayutthaya () [Corola-website/Science/315152_a_316481]
-
Insulele au fost descoperite la 25 octombrie 1616 de către căpitanul olandez Dirk Hartog pe navă să Eendracht cînd se întorcea de la Cap la Batavia (Jakarta de astăzi). Atunci cînd descoperi insula, îi lasă că suvenir o farfurie pe care a amplasat-o pe un arbore, farfuria lui Hartog. În 1697 căpitanul olandez Willem de Vlamingh a întreprins o escală pe insula cea mai mare-Dirk Hartog și descoperi farfuria. El a schimbat-o cu una de a sa și a luat-o
Dorre, Bernier și Dirk Hartog () [Corola-website/Science/315190_a_316519]
-
iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Băile Burnas face parte din raionul Tatarbunar al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 26 locuitori, preponderent ucraineni. Băile Burnas este o stațiune amplasată pe malul sud-estic al limanului Burnas, la Marea Neagră. Ea este înconjurată de o pădure de stejari și de pini. Localitatea este amplasată pe o bară de nisip care separă lacul Burnas de Marea Neagră. În timp, suprafața pădurii de conifere s-
Băile Burnas, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318507_a_319836]
-
regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 26 locuitori, preponderent ucraineni. Băile Burnas este o stațiune amplasată pe malul sud-estic al limanului Burnas, la Marea Neagră. Ea este înconjurată de o pădure de stejari și de pini. Localitatea este amplasată pe o bară de nisip care separă lacul Burnas de Marea Neagră. În timp, suprafața pădurii de conifere s-a micșorat, în locul defrișat fiind construite case de vacanță. Astăzi stațiunea poate găzdui, în același timp, 2.000 de turiști. Localitatea dispune
Băile Burnas, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318507_a_319836]
-
a sistemului muscular-scheletic. Aici există în prezent mai multe sate de vacanță ("Riviera", "Moldova", "Niva", "Volna"), Pensiunea "Luci", o discotecă, un cinematograf, o piață și un pichet de grăniceri. În partea de est se află un far cu lumină roșie amplasat într-un turn de 13 m. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Băile Burnas era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%). Aici este locul de reproducere a mai multor specii de păsări migratoare: pelicani, lebede
Băile Burnas, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318507_a_319836]
-
care CFR s-a constituit parte civilă în cauză . Mihai Necolaiciuc a fost arestat de Agenții Departamentului american pentru Imigrări la data de 17 iunie 2009. Locuia în West Palm Beach din februarie 2007 și era proprietarul a trei apartamente (amplasate in zone exclusiviste), evaluate la circa 1,2 milioane de dolari. Până în 2009, americanii au refuzat să-l aresteze și să-l extrădeze, în ciuda insistențelor autorităților române, Interpol Washington refuzând să răspundă oricărei solicitări venite din România în ceea ce-l
Mihai Necolaiciuc () [Corola-website/Science/318513_a_319842]
-
și o alta, generalistă, la Ploiești, ambele necesitând o investiție cumulată de două milioane de euro. Compania concurează pe piața de profil cu Romar, Medlife, Centrul Medical Unirea și Medsana. Divizia de laborator a companiei, Synevo, deține în România opt laboratoare, amplasate în București și în județele Constanța, Cluj, Satu-Mare, Suceava, din care două independente, iar restul în spitale. Portofoliul de analize cuprinde peste 270 de investigații de laborator din următoarele domenii: alergologie, biochimie, biologie moleculară (reacția de polimerizare în lanț sau
Medicover () [Corola-website/Science/318551_a_319880]
-
miting aerian desfășurat la Brașov. Avionul pilotat de el s-a prăbușit în fața a circa 10.000 de spectatori, s-a lovit de sol, iar pilotul a fost ucis pe loc. În Cimitirul Bellu militar, pe mormântul său, a fost amplasat un monument sculptat de Iosif Fekete. În prezent, o stradă din București poartă numele Căpitan Aviator Hubert Dumitru.
Dumitru Hubert () [Corola-website/Science/318578_a_319907]
-
nekrasoviți, sârbi, valahi, bulgari și alții). Acest regiment a trecut de partea rușilor la Hotin în 1769, în timpul războiului ruso-turc din 1768 - 1774). În timpul războiului, efectivele regimentului au fost completate cu soldați de origine ucraineană. După război, regimentul a fost amplasat pe malurile Bugului Sudic, unde a îndeplinit misiuni de pază a noii frontiere dintre Imperiul Rus și Imperiul Otoman. Centrul administrativ a fost stanița Sokolki, (orașul contemporan Voznesensk din Ucraina). În timpul războiului ruso-turc din 1787-1792, cazacii de pe Bug au mobilizat
Cazaci de pe Bug () [Corola-website/Science/318595_a_319924]