25,311 matches
-
la rândul său, puterea. Legătura dintre raporturile dintre sexe și raporturile dintre generații este foarte strânsă. Plecând de la această evidență, Attias-Donfut a formulat ipoteza potrivit căreia mișcarea de egalitate a sexelor implică o apropiere a generațiilor. Pentru a testa această ipoteză, sociologii francezi au inclus În ancheta „Trei generații”, cu titlu de indicatori, stilurile de educație (prezentate anterior) instrumentate În Întrebări despre atitudinile diferențiale cu privire la educația fiilor și a fiicelor și la Împărțirea sarcinilor Într-un cuplu. Rezultatele au arătat că
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cu privire la părinți. Societatea germană se confruntă, potrivit sociologilor francezi și germani, cu schimbări sociale mai radicale și, În același timp, cu raporturi mai conflictuale Între generații decât cele constatate În societatea franceză. Plecând de la această constatare, analiștii sociali au emis ipoteza că aceste două fenomene sunt corelate. Conflictele dintre generații adâncesc barierele de comunicare și accelerează schimbarea socială, care se desfășoară mai brutal, mai brusc. Din contră, atunci când relațiile dintre generații sunt mai facile, mai ușoare, permițând dialogul Între părinți și
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
6,5%. Astfel, În perioada anilor 1936-1950 discrepanța dintre rezultatele sondajelor Gallup și rezultatul final al voturilor era, În medie, de 3,6%; În anii 1952-1970 de 1,7%, iar În anii 1972-1984 de 1,2%. „Succesul sondajelor Gallup sprijină ipoteza relației consistente atitudine/comportament, ipoteză ce justifică efectuarea sondajelor de opinie publică nu numai preelectorale, dar și pe probleme de preferințe culturale, de consum etc.” (Chelcea, 2002). În deceniul trei al secolului XX, numit „deceniul cercetării opiniei publice”, În SUA
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
anilor 1936-1950 discrepanța dintre rezultatele sondajelor Gallup și rezultatul final al voturilor era, În medie, de 3,6%; În anii 1952-1970 de 1,7%, iar În anii 1972-1984 de 1,2%. „Succesul sondajelor Gallup sprijină ipoteza relației consistente atitudine/comportament, ipoteză ce justifică efectuarea sondajelor de opinie publică nu numai preelectorale, dar și pe probleme de preferințe culturale, de consum etc.” (Chelcea, 2002). În deceniul trei al secolului XX, numit „deceniul cercetării opiniei publice”, În SUA apar mai multe instituții de
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
natură” (p. 17) și, aiurea, că, „sub o formă mai mult sau mai puțin limpede, ideea de lege științifică se Împlântă În gândul nostru” (p. 11). Ideea de lege este redată adeseori prin alți termeni ca: principiu, teorie concept, postulat, ipoteză sau formă, ceea ce explică pentru ce termenul lege se Întâlnește mai rar. Așa, tot d1 Picard ne zice că „Într-un chip obștesc se cere de la o teorie ca să fie simplă”, apoi, Înlocuind cuvântul teorie prin lege, urmează mai departe
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
pildă, cauza vârtoșeniei aliajelor mai mare decât aceea a metalelor care le alcătuiesc; cea a cristalizării mineralelor În forme geometrice determinate; acea a acțiunii curentelor electrice asupra câtorva metale; cea a combinațiilor chimice care, chiar dacă se admite ponderea atomică drept ipoteză explicativă a afinității lor, rămân totuși multe În ceea ce privește proporțiile În care aceste combinații se Înfăptuiesc. În științele repețirii, de pretutindeni necunoscutul Înconjoară pe cunoscut. Dacă dl Painlevé Întemeiază mecanica pe principiul cauzalității, la care recurge În fiece moment pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
deie câte o foaie pântru lemne” (p. 238). Lumea de „acum” este una În care interacțiunile merg mai mult pe logica banului decât pe schimb sau dar. O bună parte dintre constatările rezultate din interviuri au simpla valoare a unor ipoteze de lucru care se cer testate prin extensii cantitative sau prin alte studii calitative. Cele 28 de interviuri aduc În prim-plan 28 de „lumi sociale”. Câteva dintre „legile lor” par să fie similare, dar mai ales la nivel discursiv
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ideii că insinuarea răului nu are limite În timp și spațiu. Într-o altă secțiune a lucrării, ne sunt aduse În atenție o serie de practici cotidiene care au marcat perioada comunistă. Adrian Neculau revine cu investigarea contextului, plecând de la ipoteza că gândirea stereotipă și practicile ritualice pot controla reprezentările și acțiunile individului (studiul cozii, ca reverberație a penuriei, fiind referențialul investigativ principal). Tatiana Slama-Cazacu tematizează instituția colocatarilor, invenție comunistă - a deposedării și desființării intimității - pe care aproape că o uitasem
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Nu numai sociologia generală și sociologia culturii pot să-și pună Întrebări sau să propună probleme de studiu În cercetarea culturii și a modelelor culturale, ci și alte ramuri ale sociologiei: sociologia familiei, sociologia educației etc. De aici putem extinde ipoteza potrivit căreia modelul cultural ne propune conotații, interpretări asupra configurației generale a modelelor de comportament. Exteriorizarea comportamentului este rezultatul acțiunii conștiente și În mod dominant voluntare a unor funcții ale culturii ca produse În acțiune. Funcțiile culturii nu Își ating
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și cercetări. În fine, capitolul 5 („Cercetarea pihosociologică a competențelor sociale și profesionale”) include rezultatele celor două cercetări realizate de autoare. În prima cercetare, cea despre competența socială, după prezentarea problemei În literatura de specialitate, se formulează corect cele patru ipoteze, ce au fost verificate prin aplicarea mai multor chestionare: chestionar experimental de evaluare a Încrederii sociale; chestionar pentru studiul competențelor sociale cu șase subscale: asertivitate, gratificație, comunicare nonverbală, comunicare verbală, empatie și cooperare, prezentare de sine; chestionar pentru evaluarea comportamentului
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
evaluare a Încrederii sociale; chestionar pentru studiul competențelor sociale cu șase subscale: asertivitate, gratificație, comunicare nonverbală, comunicare verbală, empatie și cooperare, prezentare de sine; chestionar pentru evaluarea comportamentului prosocial, toate aplicate pe un lot de 273 de studenți. Cercetarea confirmă ipotezele conform cărora o creștere a competențelor sociale ale unor persoane duce la creșterea Încrederii În propria capacitate de relaționare, iar aceasta conduce la o creștere a probabilității de inițiere a comportamentului prosocial, concluzie desfășurată pe analizele În raport de apartenență
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de inițiere a comportamentului prosocial, concluzie desfășurată pe analizele În raport de apartenență la genul social, mediul de rezidență, profesia tatălui. Cealaltă cercetare este analiza secundară privind competența profesională a unui lot de 312 de cadre militare. S-a confirmat ipoteza conform căreia ,,competența intelectuală de excelență este În relație pozitivă cu competența profesională și reprezintă o condiție necesară, dar nu și suficientă pentru dobândirea acesteia” (p. 284). În „Concluzii” sunt sintetizate principalele idei ale exegezei Întreprinse cu multă acuratețe și
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
După acest criteriu, el e mai degrabă o excepție în marea secolelor și a spațiilor de tradiție spirituală. Departe de a fi confirmat de masa umanității și de documentele istoriei, subiectul universal al modernilor apare pur și simplu ca o ipoteză de lucru asupra umanului, pe care o anumită ideologie a transformat-o în subiect obligatoriu și model al condiției noastre. Ceea ce, pentru acest tip de gîndire, reprezintă o excepție de neluat în seamă, în gîndirea și în societățile tradiționale constituie
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
lui metafizică dau universului dinamica pe care se poate sprijini cunoașterea umană pentru a tinde spre Limita supremă. Pentru Cusanus, cosmologia e un instrument de tematizare metafizică. El nu își propune să observe, studieze, explice lumea în sine recurgînd la ipoteza unei instanțe transcendente. Cosmologia lui nu are ca orizont și interes ultim cosmosul. Concepția lui pluralistă privind universul și persoana umană mobilizează, dimpotrivă, cunoașterea spre Unitatea de dincolo de lume. Fiecare persoană e menită, în această concepție, să depășească iluzia de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
precedentul. Pentru cei mai mulți dintre modernii care recurg la transcendență, ea înseamnă un capital de investit profitabil în mundan. Transcendența poate oferi soluții mai satisfăcătoare de explicare a lumii și a istoriei decît în cazul în care nu e luată ca ipoteză de lucru, poate fundamenta variante mai nobile de viață bună pentru individ, poate furniza material identitar puternic, poate deveni drapel de luptă pentru dreptate socială, ca în teologiile eliberării, sau de luptă pentru putere, ca în fundamentalismele insurgente. în orice
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
referitor la un Arhitect divin care, doar el, poate proiecta ordinea complexă a universului, nu și-a pierdut puterea de persuasiune, ba, mai mult, nici verosimilitatea științifică. La baza structurilor noastre de gîndire par să se mențină, de neînlăturat, întrebarea, ipoteza, nevoia privitoare la un reper transcendent. Presupusă ori respinsă, tema transcendenței persistă discret, îngropată mai adînc decît pătrunde conștiința curentă și decît acceptă comuna definiție de sine a omului modern. în modernitatea tîrzie, transcendența devine aproape inaparentă, ascunsă, se retrage
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
calitatea democrației, în timp ce expresia "efect negativ" înseamnă că populismul slăbește calitatea acesteia. Având în vedere faptul că multe dintre aceste efecte sunt simple aserțiuni sau sunt extrase din studii care întrebuințează diferite definiții ale populismului, ele vor fi tratate drept ipoteze în studiile de caz pe care le cuprinde această carte. Mai mult, acolo unde autorii au analizat aceste efecte, ei au fost încurajați să meargă mai departe și să includă orice alte efecte negative sau pozitive, care le-au ieșit
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
influențează magnitudinea impactului populismului; (ii) populiștii vor antrena, cu prioritate, efecte negative atunci când sunt la putere, și efecte pozitive când se află în opoziție, cu alte cuvinte forța populismului influențează magnitudinea impactului asupra democrației. Aceste supoziții ne conduc la următoarele ipoteze centrale: Ipoteza 1) Populismul la guvernare are efecte mai puternice decât populismul aflat în opoziție. Ipoteza 2) Populismul la guvernare are mai multe efecte negative asupra democrației decât cel aflat în opoziție. Ipoteza 3) Populismul are efecte mai puternice asupra
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
impactului populismului; (ii) populiștii vor antrena, cu prioritate, efecte negative atunci când sunt la putere, și efecte pozitive când se află în opoziție, cu alte cuvinte forța populismului influențează magnitudinea impactului asupra democrației. Aceste supoziții ne conduc la următoarele ipoteze centrale: Ipoteza 1) Populismul la guvernare are efecte mai puternice decât populismul aflat în opoziție. Ipoteza 2) Populismul la guvernare are mai multe efecte negative asupra democrației decât cel aflat în opoziție. Ipoteza 3) Populismul are efecte mai puternice asupra democrațiilor neconsolidate
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și efecte pozitive când se află în opoziție, cu alte cuvinte forța populismului influențează magnitudinea impactului asupra democrației. Aceste supoziții ne conduc la următoarele ipoteze centrale: Ipoteza 1) Populismul la guvernare are efecte mai puternice decât populismul aflat în opoziție. Ipoteza 2) Populismul la guvernare are mai multe efecte negative asupra democrației decât cel aflat în opoziție. Ipoteza 3) Populismul are efecte mai puternice asupra democrațiilor neconsolidate decât asupra celor consolidate. Plecând de la cele două variable centrale, am alcătuit un tablou
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
democrației. Aceste supoziții ne conduc la următoarele ipoteze centrale: Ipoteza 1) Populismul la guvernare are efecte mai puternice decât populismul aflat în opoziție. Ipoteza 2) Populismul la guvernare are mai multe efecte negative asupra democrației decât cel aflat în opoziție. Ipoteza 3) Populismul are efecte mai puternice asupra democrațiilor neconsolidate decât asupra celor consolidate. Plecând de la cele două variable centrale, am alcătuit un tablou care structurează selecția tuturor studiilor de caz prezente în această carte. Am ales câte două cazuri pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
primul-ministru Vladimír Mečiar (1992-1998), analizată în capitolul 9 de Kevin Deegan-Krause. După ce am explicat procedura de selecție a studiilor de caz, putem dezvolta un set detaliat de întrebări de cercetare cu privire la relația ambivalentă între populism și democrație liberală. Propunem următoarele ipoteze adiționale. Ipoteza 4) Populismul aflat în opoziție, în democrațiile consolidate va avea efecte pozitive modeste asupra calității democrației. Ipoteza 5) Populismul aflat în opoziție, în democrațiile neconsolidate va avea efecte pozitive moderate asupra calității democrației. Ipoteza 6) Populismul aflat la
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Mečiar (1992-1998), analizată în capitolul 9 de Kevin Deegan-Krause. După ce am explicat procedura de selecție a studiilor de caz, putem dezvolta un set detaliat de întrebări de cercetare cu privire la relația ambivalentă între populism și democrație liberală. Propunem următoarele ipoteze adiționale. Ipoteza 4) Populismul aflat în opoziție, în democrațiile consolidate va avea efecte pozitive modeste asupra calității democrației. Ipoteza 5) Populismul aflat în opoziție, în democrațiile neconsolidate va avea efecte pozitive moderate asupra calității democrației. Ipoteza 6) Populismul aflat la guvernare în
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de caz, putem dezvolta un set detaliat de întrebări de cercetare cu privire la relația ambivalentă între populism și democrație liberală. Propunem următoarele ipoteze adiționale. Ipoteza 4) Populismul aflat în opoziție, în democrațiile consolidate va avea efecte pozitive modeste asupra calității democrației. Ipoteza 5) Populismul aflat în opoziție, în democrațiile neconsolidate va avea efecte pozitive moderate asupra calității democrației. Ipoteza 6) Populismul aflat la guvernare în democrațiile consolidate va avea efecte negative moderate asupra calității democrației. Ipoteza 7) Populismul aflat la guvernare în
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
democrație liberală. Propunem următoarele ipoteze adiționale. Ipoteza 4) Populismul aflat în opoziție, în democrațiile consolidate va avea efecte pozitive modeste asupra calității democrației. Ipoteza 5) Populismul aflat în opoziție, în democrațiile neconsolidate va avea efecte pozitive moderate asupra calității democrației. Ipoteza 6) Populismul aflat la guvernare în democrațiile consolidate va avea efecte negative moderate asupra calității democrației. Ipoteza 7) Populismul aflat la guvernare în democrațiile neconsolidate va avea efecte negative semnificative asupra calității democrației. În mod evident, există alte circumstanțe care
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]