25,496 matches
-
majoritatea lucrărilor în manuscris, Dracinschi este considerat cel mai reprezentativ poet de această factură din Bucovina. 32. Ion Dragoslav (1875-1928), poet, prozator, publicist, animator cultural al Fălticenilor, este autor de schițe publicate în peste 15 volume: Icoane vechi și noi, Povestiri ș.a. 33. Valerian Dung-Opaiț (1881-1965), animator cultural, culege folclor de pe front pe care îl publică în volumul Vătăjelul sau urări ținute la nunțile țărănești din Bucovina. Este editor la revistele Arcașul, Sentinela română, Tricolorul. 34. Corneliu Gheorghian (1871-1940), jurist, consilier
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
de specialitate din domeniul învățământului. 75. Filimon Taniac (1870-1940), publicist, memorialist, cu studii de drept la Viena, fondează la Suceava Liga românilor. Publică: Gaudeamus - culegere de cântece academice, patriotice și sociale, 1924, Pentru Ardealul românesc. Amintiri din anul 1918, 1929, Povestiri din trecut și articole politice, 1930, Gimnaziul gr. Ort. Din Suceava în epoca de glorie 1860-1890, 1935, ș.a. 76. Iorgu G. Toma (1871-1935), publicist, traducător, secretar al Tribunalului Suceava, scrie versuri și traduceri, colaborând la presa literară bucovineană. Este autor
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
III, București, 1908; Schițe nouă, București, 1910; Reminiscențe, București, 1915; Abu-Hasan, București, 1915; Culegeri postume, Iași, 1920; Versuri, îngr. Barbu Lăzăreanu, București, 1922; Teatru, I-II, precuvântare Al. Davila, București, 1922; Momente, I-II, pref. E. Lovinescu, București, 1928; Nuvele, povestiri și povești, pref. E. Lovinescu, București, 1929; Opere, I-VII, îngr. Paul Zarifopol și Șerban Cioculescu, București, 1930-1942; Teatru, pref. D. Murărașu, Craiova, 1931; Pagini de proză necunoscută, îngr. și pref. George Baiculescu, București, 1936; Théâtre, tr. Edmond Bernard, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Se valorifică ideea că orice materialitate este potrivită pentru poveștile lumii, că narațiunea poate fi comunicată deopotrivă în limbajul scris sau vorbit, în imagini fixe sau mobile sau prin amestecul ordonat al tuturor acestor substanțe, prezente în mit, legendă, fabulă, povestire, nuvelă, tragedie, dramă, comedie, pantomimă, pictură, vitraliu, film, benzi desenate, știri sau conversație. Susținută de faptul că citim cuvinte, vedem imagini, descifrăm gesturi și avem sentimentul, că dincolo de ele, urmărim o poveste, lucrarea pleacă de la premisa că într-un fel
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
trebuie utilizate în sensul explicării schimbărilor la scară largă care se petrec uneori în intervale istorice ample. Istoria are responsabilitatea de a reliefa aceste schimbări, de a organiza trecutul în unități temporale întregi și de a explica schimbările odată cu desfășurarea povestirii. Louis O. Mink consideră că limbajul istoriei trebuie să se distanțeze de teoriile normative și că trebuie să surprindă elemente și relații concrete, pentru că numai prin generarea acestor aspecte sunt evidențiate combinații de influențe, motive, credințe și scopuri care explică
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
orice materialitate e potrivită pentru a-i încredința poveștile sale. Ca și cum povestea ar putea fi comunicată deopotrivă în limbajul vorbit sau scris, în imagini fixe sau mobile sau prin amestecul ordonat al tuturor acestor substanțe prezente în mit, legendă, fabulă, povestire, nuvelă, tragedie, dramă, comedie, pantomimă, pictură, vitraliu, film, benzi desenate, știri sau conversație. În asemenea forme, povestea apare în toate timpurile pentru că nu este și nici nu a fost undeva vreun popor lipsit de narațiune și pentru că fiecare comunitate umană
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
și într-o gamă largă de discipline. Catherine Kohler Riessman, Marisa Bortolussi și Peter Dixon dezvoltă metodologii proprii ale interviului narativ. Cercetarea în domeniul inteligenței artificiale manifestă, prin contribuțiile lui Selmer Bringsjord și David Ferrucci , un interes puternic pentru relația povestirii cu mediul informatic. Există studii de afaceri în care Gerald Zaltman folosește narațiunea ca resursă pentru branding și marketing. Ludologia, prin Janet Murray , recunoaște natura narativă a jocurilor. Antropologi ca Elinor Ochs și Lisa Capps explorează relația conversației cotidiene cu
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
a jocurilor. Antropologi ca Elinor Ochs și Lisa Capps explorează relația conversației cotidiene cu narativul. În toate domeniile cercetării se vorbește despre: „o revigorare a narațiunii”. Tot mai mulți cercetători, în discipline diferite, sunt interesați de procesele, rezultatele și funcțiile povestirii, frecvent interpretate de teoreticienii narațiunii ca mișcare spre interdisciplinaritate care, înțeleasă ca schimb mutual, amplifică importanța bazei de idei, a conceptelor și intereselor de cercetare comune naratologiei și altor arii, neintegrate încă naratologic sau neintegrând încă suficient naratologia și erodează
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
Unele abordări insistă pe incompatibilități, altele pe compatibilitățile celor două domenii . Dezacordul față de naratologia transmedială se află în corelație cu abordarea lingvistică reprezentată de Gerald Prince , Gerard Genette , Seymour Chatman și Porter Abbott care definesc narațiunea fie ca act al povestirii adresat de către un narator unui naratar, fie ca relatare verbală a unei secvențe de evenimente trecute. În aceste definiții, condiția de existență a unei narațiuni este ocurența actului verbal de spunere a poveștii de către un agent numit narator. Conținutul semantic
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
ordonat al tuturor acestor substanțe. Se fac o serie de constatări referitoare la starea cercetării în câmpul naratologiei. În mai toate domeniile se vorbește despre o revigorare a narațiunii. Tot mai mulți cercetători sunt interesați de procesele, rezultatele și funcțiile povestirii. Există o mișcare spre interdisciplinaritate care amplifică importanța conceptelor și intereselor de cercetare comune naratologiei și altor arii. Există considerații formaliste, dialogice, fenomenologice, aristotelice, tropologice sau deconstructiviste asupra narațiunii. Există, prin adoptarea recentă a pluralului, naratologii: structuralistă, postclasică, socionaratologie sau
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
și a lui Ioan Ghirvu, mic proprietar, iar după 1948, muncitor și tehnician. Licențiată a Facultății de Filosofie, secția psihologie-pedagogie, a Universității din București (1967), a lucrat ca profesoară, apoi ca redactor la revista „Cutezătorii”. Debutează cu un grupaj de povestiri în „Luceafărul” (1966), colaborând ulterior și la „România literară”, „Viața românească” ș.a. Volumul Liliacul cânta în surdină. Ars amandi (1968), care cuprinde două microromane, adoptă formula confesivă pentru a trata superficial, dar dezinvolt și cu prospețime, teme ca iubirea sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287269_a_288598]
-
din volumul de debut, construite antitetic, simplist, sunt oameni săraci, cinstiți și oropsiți, victime ale oprimării celor avuți (primari, boieri, plutonieri grosolani, perceptori cinici sau preoți hrăpăreți). Mai interesante sunt câteva povești și legende dobrogene. Încadrate în viața cotidiană prin povestiri în ramă, după modelul sadovenian, și reluate în mai multe dintre cărțile prozatorului, acestea familiarizează cititorii cu viața, obiceiurile și priveliștile Dobrogei. Legenda lacului Techirghiol, narațiunile din Iusuf (1959), basme orientale, cu situații uneori previzibile sau melodramatice, au în centru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288434_a_289763]
-
Băiatu), în revista „Scrisul bănățean” (1958). Editorial, debutează cu volumul de proză scurtă După-amiaza bătrânului domn (1970). Colaborează, îndeosebi cu proză, la „Steaua”, „Tribuna”, „Orizont”, „Vatra”, „Transilvania”, „Luceafărul”, „Viața românească”. Din 1999, este director al revistei „Arhipelag”. Proza scurtă (nuvele, povestiri, schițe) din cuprinsul volumului După-amiaza bătrânului domn are, ca tematică și procedee, caracterul unor exerciții pregătitoare pentru câteva dintre romanele ulterioare. Nuvela care dă titlul culegerii devine primul capitol al romanului Crepuscul (1971; Premiul Uniunii Scriitorilor), carte densă, bine articulată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286239_a_287568]
-
și cu articole sau cu proză. Octavian Goga publică Însemnările unui trecător, Ciocoismul vine la noi, dar și Poezii noi; Ion Minulescu - Cântecul scutierilor, Citiți-le la drum, Mode, Cafeneaua boemilor, Sărutarea; G. Coșbuc își va publica poemele la rubrica „Povestiri orientale”, semnând și articolul Sărbători fără de rost; D. Anghel - Un vis simbolic, Sămănătorul, Amintiri despre Ioan Adam, Reflecțiile unui poet, iar G. Topîrceanu - În noapte. Sunt prezenți în paginile revistei și Mihai Codreanu, Dumitru Rareș, Horia Furtună ș.a. Este recuperat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288184_a_289513]
-
introductive la volume de Mihail Sadoveanu, Octavian Goga, George Coșbuc, Vasile Alecsandri, prefațează cărți de poezie și proză ale unor autori contemporani; alcătuiește antologia de proză De la I. Creangă la V. Voiculescu (2003), însoțind-o de studiul critic Ceva despre povestiri. D. semnează și două volume conținând prelucrări: Viețile și suferințele sfinților (1997), Povestiri din istoria neamului românesc (1997). A colaborat cu recenzii și articole critice la „Cronica”, „Timpul”, „Ateneu”, „Contrapunct”, „Contrafort”, „Luceafărul”. Debutează editorial cu volumul de proză scurtă Fuga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286864_a_288193]
-
cărți de poezie și proză ale unor autori contemporani; alcătuiește antologia de proză De la I. Creangă la V. Voiculescu (2003), însoțind-o de studiul critic Ceva despre povestiri. D. semnează și două volume conținând prelucrări: Viețile și suferințele sfinților (1997), Povestiri din istoria neamului românesc (1997). A colaborat cu recenzii și articole critice la „Cronica”, „Timpul”, „Ateneu”, „Contrapunct”, „Contrafort”, „Luceafărul”. Debutează editorial cu volumul de proză scurtă Fuga Marelui Regizor (1992), carte gândită ca preambul al unor romane aflate în proiect
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286864_a_288193]
-
analize laborioase, nu atât ierarhizarea valorică a textelor abordate, cât relevarea strategiilor narative și a mecanismelor de semnificare. În Mihail Sadoveanu. Modelul istorisirii de dragoste (2002), D. își concentrează atenția asupra unui singur aspect al creației lui Sadoveanu, și anume povestirea de dragoste. Autorul își propune să surprindă cristalizarea, în timp, a unei structuri, a unui model narativ, a unei maniere artistice, precum și a unui tip de personaj care, odată ajunse la împlinire, pot fi decelabile în întreaga operă. În acest
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286864_a_288193]
-
și de o situare comparatistă, studiul încercând să jaloneze drumul romanului, „deplasarea” dinspre eros către complexitatea condiției umane. SCRIERI: Fuga Marelui Regizor, Iași, 1992; Milionar la marginea Imperiului, Iași, 1998; Lumi narative, Iași, 1998; Viețile și suferințele sfinților, Iași, 1997; Povestiri din istoria neamului românesc, Iași, 1997; Mihail Sadoveanu. Modelul istorisirii de dragoste, Iași, 2002; Devenirea romanului. Începuturi, Iași, 2003. Antologii: De la I. Creangă la V. Voiculescu, pref. edit., Iași, 1997. Referințe bibliografice: Emil Iordache, Instantanee critice, CL, 1998, 4; Georgeta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286864_a_288193]
-
ziar propriu. Moare la doar 39 de ani, în spitalul St. Louis din Paris. Nichifor Crainic, sprijinit de Octavian Goga, întreprinde demersurile necesare pentru ca trupul lui D. să fie adus și reînhumat la Chișinău, potrivit dorinței scriitorului. Debutează cu o povestire, În căutarea veșnicului adevăr (1909, în limba rusă), publicată în revista „Svetoci” din Sankt Petersburg. În scurt timp, devine cunoscut și apreciat în cercurile literare petersburgheze, consacrarea aducându-i-o nuvela Mon plaisir (1911), scriere manifest anticlericală. Anul 1913 se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286827_a_288156]
-
și probleme strict contemporane sunt frapante. Dar „la noi trecutul se repetă des”. Tensiunea dintre duritatea rivalităților și rafinata aparență a vieții publice și mondene este una din sursele interesului neslăbit al lectorului. O subtilă artă a organizării narațiunii domină povestirea: relatarea naratorului omniscient alternează cu mici monologuri interioare ale personajelor, cititorului fiindu-i oferite simultan cel puțin două unghiuri de vedere: din exteriorul și din interiorul unei psihologii. Capitolele dinamice, relatând inițiative publice sau scene din interior, se încheie cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
contemporanilor. Opțiunea declarată a Danei Dumitriu pentru ceea ce ea însăși a numit „realism psihologic” [...] plasează textele prozatoarei pe dimensiunile noii direcții de evoluție a romanului, dinamitând modalitățile discursului narativ tradițional: povestea trecutului, cu ambiguitățile și fețele sale ascunse, cedează locul povestirii prezentului care singur poate oferi necesarele certitudini. IOAN HOLBAN SCRIERI: Migrații, București, 1971; Masa zarafului, București, 1972; „Ambasadorii” sau Despre realismul psihologic, București, 1976; Duminica mironosițelor, București, 1977; Întoarcerea lui Pascal, București, 1979; Sărbătorile răbdării, București, 1980; Prințul Ghica, I-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
Al. Ciura pledează pentru strângerea rândurilor scriitorilor și accentuează intenția reflectării suferințelor românilor transilvăneni, atât ale celor trimiși pe front, cât și ale celor rămași acasă. Capitolul care ilustrează cel mai bine ideile din program este proza, cu deosebire schița, povestirea și nuvela. Contribuția cea mai importantă o aduce Ion Agârbiceanu, al cărui nume este întâlnit aproape în fiecare număr (Acasă, Griji multe, Două scrisori, Vinerea Patimilor ș.a.). Lui i se adaugă Al. Ciura (Scrisoarea din urmă), Mihail Gașpar (Pastel, Singur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288613_a_289942]
-
publică și postume) și al lui Al. T. Stamadiad. Întrucâtva mai substanțial apare sectorul de proză, unde alături de Constanța Hodoș (nuvela Jurământul, un fragment din romanul Din carnetul unui medic ș.a.), Ion Gorun, Al. Cazaban ș.a. figurează Gala Galaction cu povestirea Hârcă pentru hârcă, reprodusă din „Viața românească”. Este meritorie intenția redacției de a promova dramaturgia originală, dar chiar publicând piesele Constanței Hodoș, dezideratul nu este satisfăcut. Aceeași scriitoare e prezența cea mai consecventă în paginile ziarului, cu recenzii, cronici literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286642_a_287971]
-
unde Nicolae Balotă este invitat ca profesor, stabilindu-se la Paris, în 1981; din 2001 își schimbă reședința la Nisa. Debutează editorial cu volumul de nuvele Mașina de fugit în lume (1969). A colaborat cu articole, cronici literare, schițe și povestiri la „Astra”, „Luceafărul”, „România literară”, „Apostrof”, „Familia”, „Steaua” ș.a. Mașina de fugit în lume cuprinde șapte nuvele, ordonate în sensul unui roman de formare (probabil, cu implicații autobiografice), care urmărește trecerea de la vârsta copilăriei la cea a adolescenței. Întâmplările și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285587_a_286916]
-
de revelații și întâmplări minore din biografia unui eu feminin deopotrivă intelectual și stihial. Volumul Bal la regina Portugaliei (1979) conține două romane, unul de mai mică întindere, Străbunica Hedviga, și cel care dă titlul volumului. Ambele, construite pe principiul povestirii în povestire și al ocolurilor narative, se circumscriu modelului romanului total al anilor ’70, combinând analiza psihologică, epicul obiectiv, fresca socială și cronica de familie. Străbunica Hedviga, mic roman de familie, e dominat de figura masivă a străbunicii, personaj înzestrat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285587_a_286916]