24,561 matches
-
-l incomodeze cu "atențiile" ei, i-a promis insistent că-i va poza, că va deretica prin casă. Lui Henri îi displăcea când vedea în ea prostituata care se străduia să-l recâștige. După serii de certuri, el, hotărât să rupă relația, i-a oferit bani și cadouri, ea l-a rugat s-o lase să rămână. Relațiile s-au încheiat, ea a plecat să hoinărească prin Paris și să-și câștige, cum știa și cum putea, existența. O prietenă i-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
la Mincinosul: "Le-am (aparteurile) făcut cât am putut de scurte și rareori mi le-am permis, fără să las doi actori împreună, vorbind încet, în timp ce alții spun ceea ce aceia nu trebuie să asculte. Această duplicitate specială de acțiune nu rupe câtuși de puțin unitatea acțiunii principale, dar deranjează puțin atenția auditoriului, care nu știe spre care să și-o îndrepte și care se vede obligat să împartă în două ceea ce obișnuia să acorde uneia singure." Aparteul nu poate fi lung
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
părere să se păstreze, dacă este posibil, unitatea de timp în sânul fiecărui act. Subiectul l-ați ales (...); în trei acte de timp, repartizați-i mersul, și încercați dacă se poate ca-n fiecare din cele trei să nu-i rupeți vreodată duratei unei zile cursul." Neregularitatea unui Shakespeare în aceeași epocă este cu mult mai radicală, lui nepăsându-i deloc de continuitatea temporală. Om de platou, el nu și-a dat osteneala să teoretizeze, dar ne-a dezvăluit întâmplător, într-
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ceea ce nu are nimic uimitor din partea unui om care nu iubește drama. "...defectul geniului spaniol este de a nu fi știut să stabilească borne nici imaginației, nici sentimentului. (...) În complicația intrigii, în încurcătura incidentelor, în ciudățenia neprevăzută a evenimentului, care rupe mai degrabă decât deznoadă legăturile încurcate ale acțiunii; într-un amestec bizar de bufonerie și eroism, de galanterie și devoțiune, în caractere ieșite din comun, în sentimente romanești, în expresii emfatice, într-un miraculos absurd și pueril, în asta constă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
arată fața reală a omului și niciodată caricaturizarea lui, nu stârnește nicidecum râsul. Nu veți auzi niciun tată exclamând pe un ton glumeț dureros: Dar ce naiba căuta el pe galera aceea? Și niciunul nu va intra în camera fiului său rupt de oboseală, adormit și sforăind pe un pat nenorocit: jelania acestui tată nu va fi întreruptă nicicum prin vorbele copilului care, cu ochii în continuare închiși și cu mâinile așezate ca și cum ar ține frâiele a doi cai năvalnici, îi îndeamnă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
exista. Imaginați-vă, pe marginea teatrului, un zid mare ce ne desparte de parter; jucați ca și cum cortina nu s-ar ridica." Teoreticienii clasicismului, mai ales d'Aubignac 28, își manifestau deja dorința de a crea pe scenă o acțiune autonomă, ruptă de universul spectatorului. Abstract în secolul al XVII-lea, deși concretizat prin cadrul de scenă, acest perete ce separă sala de scenă se materializează în secolul al XVIII-lea, când scena este echipată cu o cortină care permite închiderea ei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
trei cel mult, s-ar ajunge, prin gesuri exemplare, câteva cuvinte și mușcări pure, la exprimarea conflictului pur, în veridicitatea lui esențială, chiar starea existențială, autosfâșierea și sfâșierile perpetue", scrie el în Note și contra-note (Notes et contre-notes). Dornic să rupă cu teatrul psihologic, Artaud este sedus de aspectul metafizic al teatrului oriental. Orientalii nu au pierdut, după părerea lui, sensul acestei terori misterioase care este unul din elementele cele mai eficace ale teatrului, iar reprezentațiile lor exploatează neîncetat halucinația și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sale poeme, curat suprarealiste. A exercitat chiar el un rol de prim-plan în sânul mișcării. Mai multe texte, semnate de Suprarealiști pe la 1925, în care este de recunoscut chemarea spre Orient contra raționalismului occidental, îi poartă amprenta. Dacă o rupe destul de repede cu grupul, o face din rațiuni politice, căci refuză aservirea artei unor scopuri non estetice. 27 Artaud a mai putut corecta șpalturile pentru Teatrul și dublul său la întoarcerea din Mexic, dar în 1938, când apare lucrarea, este
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
putea afecta relațiile directe cu Înaltă Poartă - și de aceea lui Brâncoveanu i se hotărăște moartea: De averi ce tot strângea / Sultanul se Îngrijea / Și de moarte-l hotăra, Căci vizirul Îl pară.". Ofensați de curajul voievodului român, turcii Îi rup hainele și Îi jupoaie pielea pe care o batjocoresc (,,Pielea cu paie-o Împlea,/Prin noroi o tăvălea/Și deun paltin o lega"/). La replică lor la fel de batjocoritoare și vulgara: ,,Cască ochii a te uita/de-ți cunoști tu pielea
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
susul pârâului. Pe cursul lui vine la vale, rostogolindu-se, o undă tulbure și înspumată. Așa a umplut albia dezgolită de secetă, a cotit pe meandră în jurul câmpului cu semănătură și a apucat-o vâjâind la vale. Oare n-o să rupă gardul de lut al câmpului, să-l înece și să-i facă lanul de grâu una cu mâlul luncii? Dar nu! Îngrăditura e puternică și apa o înconjoară cuminte și se tot duce la vale, lăsând câmpul tot însetat și
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
tot în jurul meu, mam răsucit încercând să zăresc pe cineva însă nimic. Doar copaci ce se întindeau la nesfârșit. Am înghițit în sec strângându-mi brațul cu putere pentru a opri usturimea. Un alt crănțănit ca de oase și am rupt-o la fugă, picioarele mi se încurcau și împleticeau, vântul tăios îmi îngheța nasul și urechile făcându-mă să mă vâr cât mai adânc în geacă. Am făcut efortul de a nu mă opri, poteca rămăsese mult în urmă și
Sfera by Roşca Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93588]
-
Știi ce înseamnă asta? Îl priveam nedumerită. Mă așteptam la un discurs lung despre maturitate, dar în schimb el a stins luminile și mi-a apucat brațul cu o forță uluitoare. Pentru un moment am crezut că mi-l va rupe, dar în schimb, el mi-a ridicat ușor mâneca bluzei și am văzut-o! Nu îmi venea să cred! Știam, așa cum v- am și spus că aveam un semn de naștere ciudat, însă acum, era de un albastru strălucitor care
Sfera by Roşca Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93588]
-
De aceea picătura de apă tinde să se facă ghem. Picătura de apa este strânsă ca într-un ambalaj în pelicula sa superficiala. Așadar, suprafața apei este întotdeauna acoperită cu o peliculă foarte subțire alcătuită din molecule. Pentru a o rupe este necesară aplicarea de forță și încă una destul de mare. Pe această peliculă aleargă insectele de apă, se agață larvele de țânțari și se târăsc melcii cu cochiliile lor masive. Fizicienii au calculat ce halteră ar trebui atârnată de o
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
destul de mare. Pe această peliculă aleargă insectele de apă, se agață larvele de țânțari și se târăsc melcii cu cochiliile lor masive. Fizicienii au calculat ce halteră ar trebui atârnată de o coloană de apa de 3cm pentru a o rupe. Ar trebui o halteră uriașa de peste o sută de tone! Aceasta numai în cazul când apa ar fi perfect pură. În natura nu există, însă, o astfel de apă. Substanțele străine rup verigile din lanțul solid al moleculelor de apă
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
coloană de apa de 3cm pentru a o rupe. Ar trebui o halteră uriașa de peste o sută de tone! Aceasta numai în cazul când apa ar fi perfect pură. În natura nu există, însă, o astfel de apă. Substanțele străine rup verigile din lanțul solid al moleculelor de apă, iar forțele de coeziune dintre ele se micșoreaza mult. Tot forțele de coeziune ridică apa în sus în tuburile capilare și fisuri fine. Pe acest principiu se bazeaza hrănirea plantelor și circulația
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
insecte. Gonitorii (Gerris) trăiesc numai la suprafața apei, fără a se scufunda în apă și fără a ieși pe uscat. Ei pot să alunece pe luciul apei, cu lăbuțele larg desfăcute. Pelicula superficială cedează sub greutatea lor, dar nu se rupe. De pelicula apei se pot agăța și larve de țânțari, gândaci de apă.
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
pe când era copil și a murit Încă tânăr. Nu se punea deci problema unei restaurări formale, deja depășite, așa Încât epoca ramsidă Își poate manifesta liber și din plin concepțiile sale religioase și nu numai. Unul dintre punctele În care se rupe cel mai tare legătura cu epoca amarniană este figura pe care o va dobândi faraonul. Tipic În această privință este Ramses al II-lea, un personaj care devine rapid fabulos fiind printre cei care ajung În „Sesostris” din legenda greacă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Acest rege-zeu a Înțeles vremurile În care a trăit și nu s-a dăruit numai cultului oficial, ci și pietății oamenilor de rând, născuți din experiența imperială și care fuseseră excluși la Tell el Amarna. Această regalitate nu trebuie să rupă legăturile cu templul, pentru că știe să se valorifice În alt plan. În orice caz, a reușit să-l controleze, chiar etalându-și angajamentul În ceea ce privește cultul tradițional. Teba nu este mai mare, deși se mărește prin construcțiile colosale cu hipostiluri și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dominase viața privată a grecilor până În epoca lui. Dacă prin acest stil se opunea regimului polisului, al cărui sacrificiu sângeros Îl refuza, pitagorismul năzuia totuși să „reeduce” cetatea, participând câteodată activ chiar la guvernare. Dimpotrivă, orficii rămâneau marginali și pribegi, rupți de viața politică, de la care se sustrăseseră deliberat. Dacă orficii și pitagoreicii au În comun noțiunea de nemurire a sufletului, refuzul modelelor tradiționale și un stil de viață de tendință ezoterică, aflat În antagonism cu caracterul public al cetății, ei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îi este dedicat un poem de către Asadș de Ù¿s În secolul al IX-lea: Huart, 1926 și Massé, 1951), care, la sfârșitul timpurilor, trezindu-se dintr-un somn Îndelungat Îl va ucide pe monstrul Ai Dah³ka, balaurul malefic ce rupsese lanțurile cu care Îl legase eroul Thra¶taonaxe "Thrae>taona". Deși Îl onorează, tradiția zoroastriană Îi atribuie deschis un sentiment ostil față de religia profetului, exprimat, desigur, În termeni anacronici (cf. Nyberg, 1993). Au avut contribuții importante la studierea motivelor mitologice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
palmă, observau felul În care se solidifica ceara topită În apă, studiau cântecul sau zborul păsărilor, cercetau mișcările flăcărilor, Întocmeau horoscoape. Existau și practici mai simple, cu caracter familiar, cum ar fi cea care amintește de obiceiul nostru de a rupe petalele unei flori: o femeie trasa la Întâmplare În cenușa din cămin câteva linii pe care mai apoi le număra; dacă era un număr par, prevestirea era favorabilă. Nu trebuie să ne surprindă că toate aceste practici private au supraviețuit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a distruge zeii și ordinea cosmică guvernată de aceștia. Despre acest lucru, care va Începe cu o perioadă de depravare morală a oamenilor, se vorbește pe larg În Völospá: Frații se vor lupta și se vor ucide, 45 rudele vor rupe legăturile de sânge, se vor săvârși fapte rele și adultere Îngrozitoare; va fi o epoca a spadelor și a scuturilor, se vor sfărâma scuturile, o epocă a vânturilor și a lupilor, Înainte de sfârșitul lumii: nimeni nu va dori să-și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
redactori în scrierea relatărilor patriarhale. Cu mare probabilitate, ultima redactare a acestor povestiri este postexilică, când Israel nu mai avea o țară sa. Conform teologiei clasice a Deuteronomului, Israel și-a pierdut țara pentru că nu a împlinit legea și a „rupt” alianța cu Dumnezeul său (cf. Dt 28). Cauza exilului este infidelitatea lui Israel (cf. 2Rg 17). Mai rămâne vreo speranță pentru Israel? Da, răspund povestirile patriarhale (în redactarea lor finală), pentru că promisiunea țării este legată de o alianță mai „veche
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Chișinău, 1977; Jack London, Călcâiul de fier, Chișinău, 1982 (în colaborare cu A. Rumu); A. S. Pușkin, Micile tragedii, Chișinău, 1984; A. P. Cehov, Casa cu mezanin, Chișinău, 1985; Evgheni Evtușenko, Versuri, Chișinău, 1986 (în colaborare cu Gh. Vodă); M. Ghercik, Vântul rupe păienjenișul, Chișinău, 1987; M. Tansk, Versuri, Chișinău, 1987; A. Tvardovski, Poezii și poeme, Chișinău, 1990; N. V. Gogol, Opere, I, îngr. Emil Iordache, Iași, 1999 (în colaborare cu Alexandru Cosmescu și Igor Crețu). Repere bibliografice: Mihai Cimpoi, Alte disocieri, Chișinău, 1971
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285963_a_287292]
-
deschidere către lume și către ceilalți. Convertindu-se în biografie și destin, hotărârea poate genera saga unui erou sau martir. Orice hotărâre deschide un spațiu epic. În schimb, dezbaterea nesfârșită în preliminariile unui gest care nu va avea loc niciodată rupe legătura cu altul. Cel nehotărât trăiește de la bun început - și sfârșește - în singurătatea neacționării sale. Pentru că nu se obiectivează, pentru că este sfâșiere fără rezultat, nehotărârea nu poate fi povestită decât de cel ce o suportă. Dar pentru că nu comportă fapte
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]