24,998 matches
-
Ha, ha, ha, ha, Ei, nu chiar așa... Ha, ha, ha, ha. Vă mulțumesc. 28 ianuarie Dau peste o însemnare de-acum șase-șapte ani: Căciula rusească și Insula Șerpilor. Adică ne-au luat Insula, dar ne-au dat căciula cu urechi turanice. Lucrurile s-au mai schimbat. În sensul că Insula e tot a lor, dar spăimoasa căciulă a cam dispărut. Și nu numai la nivel de trotuar sau de tramvai, ci și la soldați (și ofițeri). Erau, după '90, niște
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fîlfîita arătare, ieșită chiar atunci din cețuri beowulfe și menită a ne induce transa ședinței de hipnoză. Nu mai văzuserăm așa ceva. Nu ne aducem aminte să mai fi văzut așa ceva. Se perindaseră o viață aici, în fața ochilor noștri curioși, în urechile ahtiate, sute de personaje cu baghetă: așa ceva însă ne depășea imaginația, ne anula memoria. Doi metri (cel puțin), efilat ca dansatorul lui Lautrec, partenerul tuciuriu al roșcatei La Goulue de la Moulin Rouge, sau, poate mai degrabă un posedat Paganini, de ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în scenă. Afară, luna plină, geroasă, era-n dialog incestuos cu lampionul de sub marea friză. I-am invitat în mașină și, ca-n Teodoreni, l-am întrebat pe nabab: Încotro, boierule? Din spate, bastonul mi-a trecut ușor pe lîngă ureche și și-a oprit argintul în parbriz: La Georgel, birjar! A, știam. Urma ca a doua zi trompetistul Georgel, starostele tarafului care sfida cu superbie discotecile, să-și inaugureze propriul restaurant: "La Georgel", firește. Am parcat în fața arătoasei clădiri ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spre livezile de pe deal. Mă apropii de ei, cam la o lovitură de copită și-i alung. Nimic. Doar mînzul se sperie, trece pe sub burta iepei și se ascunde după ceilalți. Dintr-odată, ridică toți capetele și privesc neclintiți, cu urechile ciulite: din jos, dinspre bălți, vine zgomot de osii. Cîteva secunde, apoi boturile se afundă iarăși în iarbă. Ce liniște! Îmi aprind o țigară și mă descalț. Pe spinarea celui alb, pătat, s-a așezat un cioroi. Ciugulește. Bătrînul cal
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gazdă dacă invitatul său, acest înțelept stăpîn al lumii (filmului), ar fi tentat cumva să-și investească prestigiul în politică, Minghella a avut un rictus de o politicos-aristocratică respingere... 30 martie Nu numai alarmele de pe mașinile parveniților noștri ne agresează urechile. Mai sînt și vocile peste care dăm, vrînd-nevrînd, butonînd radiouri sau televizoare. Dacă ar fi să pot decide managerial într-un caz, cel al Andrelei, i-aș interzice să deschidă gura. Da, să apară în lăcrămoasa ei emisiune (cu lume
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la fel de colegial: Eu știu că-s de pe Loara. Și e suficient. Nimic din politețea ce-l fascina, acum o sută cincizeci de ani, pe Heine (Călătorie în Harz, parcă...) nu a pălit. Dimpotrivă. Oriunde intri, imediatul "Bonjour, monsieur" îți surprinde urechea. Mult prea estică (și care, vai, cîndva, la noi, nu era atît de estică!). La întoarcere, sînt convins, voi intra în Hală și voi clama, interbelic, din ușă: "Bonjour, doamnelor și domnilor!" Reacția mi-o asum de pe-acum (chiar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ca știrile noastre t.v.? Altele: Starea civilă,din 4 iuniu: născuți 18, căsătorii nici una, morți 15, adică: Nicolae Plesnilă (29 ani), Filofteia Apostolescu (4 ani), Iosefina Grünberg (60 ani) etc. Cabinete. Doctor Vianu: Boale sifilitice,de ochi și de urechi (nu-i prea clar...); Z. Otto: medic chirurg ("Boalele secrete la bărbați și femei sînt tratate cu succes sigur după metoda mea proprie"); Dentist Beauvais Marron ("Casă de primul rang pentru scoateri, plumbuiri și îngrijiri de dinți. Dinți falși americani
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
1961, pînă ieri. (Pentru că și ieri, deși tirul încărcat cu lucrări aștepta în curtea atelierului din Armeană, gata să pornească spre Palat, deci și ieri mai descopeream, cu stupoare, că Păsării Paradisului de fapt o pempantă damă-pasăre îi lipsea din ureche cercelul otrăvitor. I l-am pus.) Vernisajul de diseară se va consuma în Sala Voievozilor, spațiu oarecum inhibant prin prezența, sus, a medalioanelor auguste, dar detașat cu ajutorul spoturilor ce-și trimit fascicolele luminoase doar pe tablourile de o ritoasă modernitate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de a desprinde țara de malversațiile unui criptocomunism mult prea stătut. Monodia profesionalismului diplomatic interpretată la două voci, care cîndva erau una și aceeași, azi oarecum diferite prin deriva... diplomatică a celui mai vîrstnic ar putea să mai impresioneze doar urechea, oricum afonă, a unui inevitabil Cristoiu, flatat de compania tandemului invitat și gesticulînd și vorbindu-le prin același fermoar defect ... diplomaților de carieră, pînă la a-i plasa într-un număr de oră veselă. Urmărit, mde, cu zîmbetul subțire al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la evadări libertine, gestica nordicului (fără nume memorabil) ne fascinează și chiar ne incită propriile ambiții. Iată, îmi spun în dimineața nesperată, încă o excepție, încă cineva care nu vocalizează în vid. Numai că, pentru a înțelege asta, se cere ureche fină. Navigatorul o are. Altfel, filarmonistul ce sînt n-ar rămîne, o oră, computerizat, lîngă el. 29 noiembrie Scenă comic stupefiantă, cu Castro îndreptîndu-se fudul spre asistența în delir, călcînd însă două trepte-odată și prăbușindu-se cu nasul de podea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
adăugate ideea transmiterii ereditare a puterii și obiceiul asocierii la tron, inspirate din modelul bizantin pe care Dagron îl comentează în legătură cu instituția porfirogenezei (Empereur et prêtre 45-55). Titlul de autocrator (la Alexandru cel Bun, la domnii Țării Românești, românizat de Ureche cu referire la Ștefan cel Mare, "singur țiitor (însuși țiitoriu) preste toată Țara Moldovei", dar și în Învățăturile lui Neagoe Basarab (187, 189), ... acoperă nu numai eminența marelui basileu în raport cu asociatul său la tron, ci totodată o afirmare de independență
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cu o putere și un prestigiu care nu se epuiza în atotputernicia și arbitrariul Porții. ... Domnia, ca instituție, rămânea la nivelul construit ideologic și juridic de biserică și de basileu. (Valentin Al. Georgescu 128) Deși Miron Costin, ca și Grigore Ureche, formulează critici vehemente la adresa conducătorilor statului, din interiorul unui regim nobiliar mai puternic decât cel din perioada centralizatoare a secolului XVI, scrie ca un ortodox conservator: Domnul, ori bun, ori rău, la toate primejdiile feritu trebuiește, că oricum este, de la
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și ideea apartenenței la vechea spiță a neamului lui Traian apărea în istoriografia externă nu doar în baza unor redescoperiri istorice (referințe la cuceririle romane), ci și a tradiției locale − mențiune care va apărea mai târziu și în letopisețul lui Ureche. Conștiința latinității menținea însă etnia așa-numiților vlahi nord-dunăreni, a românilor, în atenția cercurilor de influență ale imperiului bizantin și a politicii lui generale (Brezeanu, Identități și solidarități medievale 106-37). Or, secolul XIV lăsase deja în urmă schismele, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
istoriei în mit și la supradimensionarea legendară a personajului central, strămoșul. Ce Sțitia coprinde loc mult, nu numai al nostru, ce închide și Ardealul și Țara Muntenească și câmpii preste Nistru, de coprinde o parte mare și din Țara Leșească... (Ureche 8) Aceasta ar fi patria primordială din mitologia medievalității românești. O teratologie proiectată la început timid într-o lumină sacră, pentru că arhetipul nu are dimensiunile uriașe din cosmogoniile grecești sau orientale, ci limitele geografice ale unui teritoriu real. Totuși, întâiul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
lumină sacră, pentru că arhetipul nu are dimensiunile uriașe din cosmogoniile grecești sau orientale, ci limitele geografice ale unui teritoriu real. Totuși, întâiul descălecător, Traian, prezent mai târziu la Miron Costin (precum și în Letopisețul anonim al Moldovei), nu figurează la Grigore Ureche, în prima mare scriere istoriografică a "țării". Latinitatea răzbate doar prin manifestările lingvistice, consecință a trecerii oștilor "Râmului" peste pământul sciților, unde au iernat în numeroase rânduri. Mărturie pentru aceasta stau urmele materiale, "movili mari și mici și șanțuri pre
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
a "țării". Latinitatea răzbate doar prin manifestările lingvistice, consecință a trecerii oștilor "Râmului" peste pământul sciților, unde au iernat în numeroase rânduri. Mărturie pentru aceasta stau urmele materiale, "movili mari și mici și șanțuri pre Nistru, pre Prut, prin codri..." (Ureche 10). La primii cărturari, tema originii romane încă nu îl fixează istoric pe "civilizator", ci rămâne mai aproape de informația comună, cu caracter general și mai curând topografic. Geografia primordială este mai relevantă deocamdată decât identitatea etnică a strămoșului. Memoria colectivă
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cel puțin să arăt în cuvinte simple de unde se trage neamul moldovenilor, să dezvălui aceasta lumii și câtă vreme mai sunt vii moldovenii robiți sub cruda tiranie... (218, 245). Pentru a acredita această proveniență nobilă și a-l susține pe Ureche − "noi de la Râm ne tragem" (9) −, cronicarul recurge atât la surse istorice regionale (din care extrage însă argumente nu foarte clare și puține informații), cât și la memoria colectivă (oricât de vagă). Pe de altă parte, absența din imaginarul istoriografic
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
nedepășind "stilul inscripțional". O excepție ar putea fi considerată legenda fraților eponimi, păstrată în Cronica moldo-rusă (Cronicile slavo-române 158-59). Această "descoperire a propriei Antichități" (Mazilu, Recitind literatura română veche I 131) va fi abandonată chiar prin exercițiul istoriografic al lui Ureche, care utilizează critic mai multe izvoare și formulează, destul de sigur pe afirmațiile sale, prima teză a "descălecatului" roman (deși nenumindu-l pe Traian). De fapt, canonul letopisețului nu permitea introducerea în corpusul istoriografic, care se voia obiectiv și corect, a
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de a opune presiunilor externe un arhetip și o identitate națională apărată și prin prestigiul originii latine. Asumarea descendenței, în scrierile polone ale lui Miron Costin, consonante cu fragmentul din Analele slavone cuprinse în Letopisețul Cantacuzinesc și cu cronica lui Ureche, configurează în palierul culturii scrise perimetrul sacru al mitului etnogenezei, dat de "descălecatul" lui Traian (numit sau nu), cu totul diferit de vaga întemeiere datorată fraților eponimi. Acest din urmă motiv narativ al originii așeza imaginarul popular românesc în rândul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
lui Paisie Ligaridis (Mazilu 134). În lumina timpului, în istoriografia internă se așează un mileniu tăcut între cele două descălecate: primul, civilizator, al doilea, de reîntemeiere pe structuri ritualice, în spațiul astfel sacralizat al Moldovei și al Munteniei. Letopisețul lui Ureche păstrează și el amintirea unei societăți pastorale, surprinse în trecerea sa cinegetică (nu întâmplător) înspre noile teritorii. Ne aflăm mai aproape de cultura paleolitică și de reprezentările cultice animaliere, de credințele și de "profesiunile" care transformă în timp "ideologia" vânătorii într-
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în trecerea sa cinegetică (nu întâmplător) înspre noile teritorii. Ne aflăm mai aproape de cultura paleolitică și de reprezentările cultice animaliere, de credințele și de "profesiunile" care transformă în timp "ideologia" vânătorii într-una predominant pastorală. Această mărturie din cronica lui Ureche - ritualul întemeierii statale) - include și ea narațiunea vânătorii arhetipale și descrie înființarea unei vetre de civilizație într-un nou teritoriu: ... că umblându păstorii de la Ardeal, ce să chiiamă Maramoroș, în munți cu dobitoacele, au dat de o hiară ce să
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
care au gonit hiara aceia au crăpat, pre carea o au chiemat-o Molda, iară apei de pre numele cățelii Moldei, i-au zis Molda, sau cumu-i zic unii, Moldova. Ajijderea și țării, dipre numele apei i-au pus numele Moldova. (Ureche 8) Iată așadar nucleul mitului descălecatului asumat de o comunitate arhaică, reflex al imaginarului popular, acolo unde acest tip de (re)întemeiere totemică este coroborat cu vechea etnogeneză daco-romană. Față de completarea lui Ureche din capitolul "Dinceputul domniilor vă leatul 6867
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
numele apei i-au pus numele Moldova. (Ureche 8) Iată așadar nucleul mitului descălecatului asumat de o comunitate arhaică, reflex al imaginarului popular, acolo unde acest tip de (re)întemeiere totemică este coroborat cu vechea etnogeneză daco-romană. Față de completarea lui Ureche din capitolul "Dinceputul domniilor vă leatul 6867": Într-acei păstori ce au nemeritu locul acesta, fost-au și Dragoș, carile au venit de la Maramoroș, carile să vediia și mai de cinste și mai de folos decâtu toți, pre carile cu toții
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
supremă a modelului voievodal, în care credința și cultura au fost potențate mitic de valoarea jertfei. Ca revers al sfârșitului tragic sub semnul martiriului (moartea lui Mihai Viteazul în Letopisețul Cantacuzinesc sau a lui Ion-vodă la Cahul, în letopisețul lui Ureche), imaginarul a fixat și o altă tipologie domnească, aflată sub incidența anti-modelelor creștine, situate așadar în relație cu imaginarul păcatului și al implicitei puniții divine: voievodul necredincios, ucigașul păgân, veneticul, ambițiosul supus Porții, vicleanul, uneltitorul, imoralul etc. Principiul etic funcționează
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
încercarea de a atenua dificultățile traiului pus sub semnul permanent al păcatului și al penitențelor. Urmărind acest chip în cronici și în letopisețe, se poate remarca o prezență sporadică în spațiul Moldovei, mai ales la cei dintâi mari cronicari (la Ureche, spre exemplu, există un singur portret feminin, al doamnei Ruxandra, soția lui Alexandru Lăpușneanu); mai târziu, Divanul lui Cantemir propune o reflecție doar aparent modernă asupra dihotomiei trup−suflet, implicit feminin−masculin, realizând de aici, de fapt, o mutație specific
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]