282,134 matches
-
să apară azotemie asociată administrării diureticului tiazidic . Hipovolemie intravasculară : La pacienții cu hipovolemie și/ sau depleție de sodiu în urma unei terapii diuretice intensive , restricție de sare din dietă , diaree sau vărsături , poate să apară hipotensiune arterială simptomatică , în special după administrarea primei doze . Asemenea situații trebuie corectate înainte de administrarea Kinzalkomb . Alte situații asociate cu stimularea sistemului renină- angiotensină- aldosteron : La pacienții la care tonusul vascular și funcția renală depind predominant de activitatea sistemului renină- angiotensină- aldosteron ( de exemplu , pacienți cu insuficiență
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
intravasculară : La pacienții cu hipovolemie și/ sau depleție de sodiu în urma unei terapii diuretice intensive , restricție de sare din dietă , diaree sau vărsături , poate să apară hipotensiune arterială simptomatică , în special după administrarea primei doze . Asemenea situații trebuie corectate înainte de administrarea Kinzalkomb . Alte situații asociate cu stimularea sistemului renină- angiotensină- aldosteron : La pacienții la care tonusul vascular și funcția renală depind predominant de activitatea sistemului renină- angiotensină- aldosteron ( de exemplu , pacienți cu insuficiență cardiacă congestivă severă sau cu o afecțiune renală
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
precauție specială la pacienții suferind de stenoză aortică , stenoză mitrală sau de cardiomiopatie hipertrofică obstructivă . Efecte metabolice și endocrine : Tratamentul diuretic cu tiazide s- a asociat cu o creștere a valorilor concentrațiilor plasmatice de colesterol și trigliceride ; însă , în cazul administrării dozei de 12, 5 mg conținută în Kinzalkomb , s- au raportat efecte minime sau nu s- au raportat efecte . La unii pacienți tratați cu tiazide poate să apară hiperuricemie sau se poate precipita accesul de gută . Dezechilibre electrolitice : Trebuie efectuate
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
alergie sau de astm bronșic , dar este mai probabil să apară la cei cu astfel de antecedente . În cazul utilizării diureticelor tiazidice s- a raportat exacerbarea sau activarea lupusului eritematos sistemic . Au fost raportate cazuri de reacții de fotosensibilitate la administrarea diureticelor tiazidice ( a se vedea pct . 4. 8 ) . În cazul în care apare o reacție de fotosensibilitate în cursul tratamentului se recomandă oprirea acestuia . 4. 5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune Au fost efectuate studii privind
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
8 ) . În cazul în care apare o reacție de fotosensibilitate în cursul tratamentului se recomandă oprirea acestuia . 4. 5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune Au fost efectuate studii privind interacțiunea numai la adulți . Litiu : În cazul administrării concomitente de litiu și inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei s- au raportat creșteri reversible ale concentrațiilor plasmatice de litiu și ale toxicității acestuia . De asemenea , în cazul utilizării antagoniștilor receptorului angiotensinei II ( inclusiv Kinzalcomb ) , s- au raportat rareori
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
pot determina reducerea efectelor diuretice , natriuretice și a efectelor antihipertensive ale diureticelor tiazidice și a efectelor antihipertensive ale antagoniștilor receptorilor angiotensinei II . La unii pacienți cu funcția renală compromisă ( de exemplu pacienți deshidratați sau pacienți vârstnici cu funcția renală compromisă ) , administrarea concomitentă de antagoniști ai angiotensinei II cu medicamente care inhibă ciclooxigenaza , poate determina o deteriorare ulterioară a funcției renale , inclusiv un risc de insuficiență renală acută , care este de obicei reversibilă . De aceea , combinația trebuie administrată cu atenție , în special
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
Curarizante antidepolarizante ( de ex . tubocurarină ) : Medicamente utilizate în tratamentul gutei ( de exemplu probenecid , sulfinpirazonă și alopurinol ) : poate fi necesară ajustarea medicației uricozurice , deoarece hidroclorotiazida poate crește concentrația plasmatică a acidului uric . Poate fi necesară creșterea dozei de probenecid sau sulfinpirazonă . Administrarea în asociere cu tiazide poate crește incidența reacțiilor de hipersensibilitate la alopurinol . Săruri de calciu : diureticele tiazidice pot determina creșterea concentrației plasmatice a calciului datorită excreției scăzute a acestuia . Dacă trebuie prescrise suplimente de calciu , trebuie monitorizată concentrația plasmatică a
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
clasă de medicamente . Cu excepția cazurilor în care continuarea terapiei cu antagoniști ai receptorilor angiotensinei II este considerată esențială , pacientele care intenționează să rămână gravide trebuie trecute pe tratamente antihipertensive alternative , care au un profil de siguranță bine stabilit în cazul administrării lor în timpul sarcinii . În momentul în care sarcina este diagnosticată , tratamentul cu antagoniști ai receptorilor angiotensinei II trebuie oprit imediat și , dacă este necesar , trebuie început tratamentul alternativ . Expunerea la tratamentul cu antagoniști ai receptorilor angiotensinei II în perioada trimestrului
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
electrolitice și chiar alte reacții decât cele care au apărut la adulți . S- au raportat cazuri de trombocitopenie neonatală și de icter fetal și neonatal , în cazul unui tratament cu tiazide la mamă . Alăptarea ( vezi pct . 4. 3 ) : Este contraindicată administrarea Kinzalkomb în timpul alăptării , deoarece nu se știe dacă telmisartanul se excretă în laptele uman . Tiazidele apar în laptele uman și pot determina inhibarea secreției lactate . 4. 7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje Nu
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
pacientul intenționează să conducă vehicule sau să folosească utilaje trebuie să aibă în vedere posibilitatea apariției ocazionale de amețeli sau somnolență în timpul tratamentului antihipertensiv . 4. 8 Reacții adverse Asocierea în doză fixă Incidența generală a evenimentelor adverse raportate în cazul administrării Kinzalkomb a fost comparabilă cu cea raportată în caz de administrare numai a telmisartanului , în studii randomizate controlate , în care Reacțiile adverse raportate în toate studiile clinice și care apar mai frecvent ( p≤0, 05 ) în cazul administrării de telmisartan
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
aibă în vedere posibilitatea apariției ocazionale de amețeli sau somnolență în timpul tratamentului antihipertensiv . 4. 8 Reacții adverse Asocierea în doză fixă Incidența generală a evenimentelor adverse raportate în cazul administrării Kinzalkomb a fost comparabilă cu cea raportată în caz de administrare numai a telmisartanului , în studii randomizate controlate , în care Reacțiile adverse raportate în toate studiile clinice și care apar mai frecvent ( p≤0, 05 ) în cazul administrării de telmisartan plus hidroclorotiazidă , decât în cazul administrării placebo , sunt prezentate mai jos
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
în cazul administrării Kinzalkomb a fost comparabilă cu cea raportată în caz de administrare numai a telmisartanului , în studii randomizate controlate , în care Reacțiile adverse raportate în toate studiile clinice și care apar mai frecvent ( p≤0, 05 ) în cazul administrării de telmisartan plus hidroclorotiazidă , decât în cazul administrării placebo , sunt prezentate mai jos , funcție de clasificarea pe aparate , sisteme și organe . În timpul tratamentului cu Kinzalkomb , pot să apară reacțiile adverse cunoscute în cazul fiecărui component administrat singur , dar care nu au
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
cea raportată în caz de administrare numai a telmisartanului , în studii randomizate controlate , în care Reacțiile adverse raportate în toate studiile clinice și care apar mai frecvent ( p≤0, 05 ) în cazul administrării de telmisartan plus hidroclorotiazidă , decât în cazul administrării placebo , sunt prezentate mai jos , funcție de clasificarea pe aparate , sisteme și organe . În timpul tratamentului cu Kinzalkomb , pot să apară reacțiile adverse cunoscute în cazul fiecărui component administrat singur , dar care nu au fost observate în studiile clinice . Reacțiile adverse au
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
subcutanat Tulburări musculo- scheletice și ale țesutului conjunctiv Mai puțin frecvente : Durere de spate , spasme musculare , mialgie Artralgie , crampe musculare , durere la nivelul extremității Tulburări ale aparatului genital și sânului Mai puțin frecvente : Tulburări generale și la nivelul locului de administrare Mai puțin frecvente : Investigații diagnostice Mai puțin frecvente : Creștere a concentrației sanguine de acid uric Creștere a concentrației sanguine de creatinină și creatinfosfokinază și creștere a concentrației sanguine a enzimelor hepatice Informații suplimentare în legătură cu componentele individuale Reacțiile adverse raportate anterior
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
în legătură cu componentele individuale Reacțiile adverse raportate anterior în legătură cu una dintre componentele individuale sunt reacții adverse potențiale și în cazul Kinzalkomb , chiar dacă nu s- au fost observat în studiile clinice cu acest medicament . Incidența generală a evenimentelor adverse raportate în cazul administrării telmisartanului ( 41, 4 % ) a fost de obicei comparabilă cu placebo ( 43, 9 % ) , în studii controlate cu placebo . Lista de mai jos a reacțiilor adverse de mai jos a fost întocmită pe baza studiilor clinice , care au inclus 5788 pacienți hipertensivi
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
provocată de medicament , erupție cutanată toxică Tulburări musculo- scheletice și ale țesutului conjunctiv Cu frecvență necunoscută : Tulburări renale și ale căilor urinare Cu frecvență necunoscută : Disfuncție renală , insuficiență renală ( inclusiv insuficiență renală acută ) Tulburări generale și la nivelul locului de administrare Cu frecvență necunoscută : Astenie , medicament lipsit de eficacitate Investigații diagnostice Cu frecvență necunoscută : Hidroclorotiazidă : Hidroclorotiazida poate determina sau exacerba hipovolemie , care poate duce la dezechilibru electrolitic ( vezi pct . 4. 4 ) . Reacțiile adverse cu frecvență necunoscută raportate în cazul utilizării numai
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat Cu frecvență necunoscută : Tulburări musculo- scheletice și ale țesutului conjunctiv Cu frecvență necunoscută : Tulburări renale și ale căilor urinare Cu frecvență necunoscută : Nefrită interstițială , insuficiență renală , glicozurie Tulburări generale și la nivelul locului de administrare Cu frecvență necunoscută : Investigații diagnostice Cu frecvență necunoscută : 4. 9 Supradozaj Datele disponibile despre supradozajul cu telmisartan la om sunt limitate . Simptome : Cele mai importante manifestări ale supradozajului cu telmisartan au fost hipotensiune arterială și tahicardie ; de asemenea , au fost
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
Pacienții trebuie să fie monitorizați atent , iar tratamentul trebuie să fie simptomatic și suportiv . Tratamentul depinde de timpul scurs după ingerare și de severitatea simptomelor . Măsurile recomandate includ provocarea vărsăturilor și/ sau lavajul gastric . În tratamentul supradozajului poate fi utilă administrarea cărbunelui activat . Concentrațiile plasmatice ale electroliților plasmatici și creatininemia trebuie monitorizate frecvent . Dacă apare hipotensiune arterială , pacientul trebuie așezat în clinostatism și i se vor administra rapid soluții hidroelectrolitice pentru refacerea volumului circulant . 5 . 5. 1 Proprietăți farmacodinamice Kinzalkomb este
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
reacțiilor adverse mediate de bradikinină . O doză de 80 mg telmisartan , administrată la voluntari sănătoși , inhibă aproape complet creșterea tensiunii arteriale determinată de angiotensina II . Efectul inhibitor se menține peste 24 ore și este încă măsurabil până la 48 ore . După administrarea primei doze de telmisartan , activitatea antihipertensivă devine evidentă treptat în decursul a 3 ore . Reducerea maximă a tensiunii arteriale se realizează în general în 4- 8 săptămâni după începerea tratamentului și se menține pe parcursul terapiei de lungă durată . Efectul antihipertensiv
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
devine evidentă treptat în decursul a 3 ore . Reducerea maximă a tensiunii arteriale se realizează în general în 4- 8 săptămâni după începerea tratamentului și se menține pe parcursul terapiei de lungă durată . Efectul antihipertensiv persistă constant peste 24 ore după administrare și include cele 4 ore dinaintea administrării dozei următoare , așa cum arată măsurătorile tensiunii arteriale efectuate în ambulator . Aceasta se confirmă și prin măsurătorile efectuate în momentul efectului maxim și imediat înainte de administrarea dozei următoare ( prin raportul dintre concentrația plasmatică înaintea
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
ore . Reducerea maximă a tensiunii arteriale se realizează în general în 4- 8 săptămâni după începerea tratamentului și se menține pe parcursul terapiei de lungă durată . Efectul antihipertensiv persistă constant peste 24 ore după administrare și include cele 4 ore dinaintea administrării dozei următoare , așa cum arată măsurătorile tensiunii arteriale efectuate în ambulator . Aceasta se confirmă și prin măsurătorile efectuate în momentul efectului maxim și imediat înainte de administrarea dozei următoare ( prin raportul dintre concentrația plasmatică înaintea administrării dozei următoare și concentrația plasmatică maximă
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
Efectul antihipertensiv persistă constant peste 24 ore după administrare și include cele 4 ore dinaintea administrării dozei următoare , așa cum arată măsurătorile tensiunii arteriale efectuate în ambulator . Aceasta se confirmă și prin măsurătorile efectuate în momentul efectului maxim și imediat înainte de administrarea dozei următoare ( prin raportul dintre concentrația plasmatică înaintea administrării dozei următoare și concentrația plasmatică maximă care se menține constant peste 80 % pentru doze de 40 și 80 mg telmisartan , în studiile clinice controlate cu placebo ) . La pacienții cu hipertensiune arterială
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
și include cele 4 ore dinaintea administrării dozei următoare , așa cum arată măsurătorile tensiunii arteriale efectuate în ambulator . Aceasta se confirmă și prin măsurătorile efectuate în momentul efectului maxim și imediat înainte de administrarea dozei următoare ( prin raportul dintre concentrația plasmatică înaintea administrării dozei următoare și concentrația plasmatică maximă care se menține constant peste 80 % pentru doze de 40 și 80 mg telmisartan , în studiile clinice controlate cu placebo ) . La pacienții cu hipertensiune arterială , telmisartanul reduce atât presiunea sistolică cât și pe cea
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
excreția de sodiu și clor , în cantități aproximativ egale . Acțiunea diuretică a hidroclorotiazidei determină reducerea volumului plasmatic , crește activitatea reninei plasmatice , crește secreția de aldosteron , crescând în consecință pierderea urinară de potasiu și bicarbonat și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea în asociere cu telmisartanul tinde să inverseze pierderea de potasiu asociată cu aceste diuretice , probabil prin blocarea sistemului renină- angiotensină - aldosteron . În cazul hidroclorotiazidei , debutul diurezei are loc în 2 ore , iar efectul maxim are loc la circa 4 ore
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
efectul maxim are loc la circa 4 ore , acțiunea persistând aproximativ 6- 12 ore . Nu se cunosc până în prezent efectele asocierii în doză fixă de telmisartan/ hidroclorotiazidă ( HCTZ ) asupra mortalității și morbidității cardiovasculare . 5. 2 Proprietăți farmacocinetice La subiecți sănătoși , administrarea concomitentă de hidroclorotiazidă și telmisartan nu pare să afecteze farmacocinetica niciuneia dintre substanțe .. Absorbție : Telmisartan : După administrare orală concentrațiile maxime de telmisartan se ating în 0, 5 - 1, 5 ore după administrare . Biodisponibilitatea absolută pentru telmisartan administrat în doze de
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]