25,771 matches
-
Autorul concluzionează - pe bună dreptate că „Lui (bișnițarului) i-a priit revoluția”. Încă un pamflet usturător la adresa Europei în „Bătrâna doamna Europa” care „A cucerit lumea veche și a descoperit lumea nouă, a ucis mii și mii de indigeni, a ars culturi și civilizații și a făurit noi civilizații în numele creștinismului. Bătrâna Doamnă a născut mari artiști și scriitori neîntrecuți, a uns regi puternici și papi asasini, iar veacul XX a scos în lume monștri fără seamăn, care se numesc Lenin
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cedată, bunicul i a urcat în autobuz silindu-i să treacă în partea rămasă României după Dictatul din 30 august 1940, în timp ce, ceilalți membri ai numeroasei familii rămase în Transilvania cedată au luat drumul lagărelor de exterminare fiind gazați, ori arși de vii în cuptoarele de la Auschwitz, camerele de gazare nu au ales între oameni obișnuiți și genii (pag.23). Revenită cu familia la Homorod afirmă că prea puțini evrei din Transilvania cedată au venit în România, face următoarea afirmație:” Pe
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
dintre “toți cei ce trebuiau să se întoarcă s-au întors doar trei. Sora mamei și cei doi frați tot ai ei”. Ceilalți paisprezece adulți împreună cu cei șase copii nu au mai venit (pag.202). Fuseseră toți uciși, gazați ori arși de vii. La loc de cinste menționează acțiunea curajoasă a diplomatului suedez Raoul Wallemberg și a celui italian Georgio Perlasca, care au salvat mii de vieți evreiești din mâinile hoardelor nyilasiste în perioada 1943-1944, după îndepărtarea lui Horty și ocuparea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mi am păstrat verticalitatea coloanei vertebrale... Puterea de a trece cu bine printre obstacole ce mi au stat în calea vieții mi-am obținut-o din dragostea ce m-a însoțit întotdeauna în exercitarea profesiei de educator, pentru care am ars ca o torță în orice situație am fost pus. Am fost și am rămas omul modest așa cum am fost format de acasă, într-o familie modestă de țărani cu credință în Dumnezeu și cu sănătoase principii morale de trai, pe
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și caldă. Nimeni nu bănuia că a doua zi în zori se vor desfășura evenimente tragice în viața poporului nostru. N.K.V.D.-iștii ne distrugeau neamul. După ce îi băteau și-i schingiuiau pe sărmanii oameni, își băteau joc de ei, îi ardeau. Probabil mulți oameni nevinovați au trecut prin această fabrică a morții” (pag.89). Dezvăluind ororile din gulagul sovietic, arată că: „Viața în închisorile gulagului era nemaipomenit de grea: foame, frig, umezeală, mucegai, duhoare, păduchi, înjosiri, bătăi și chiar omoruri... când
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
doza pe măsuță și îl fixă pe interlocutor cu o privire de gheață. - Nu mi s-a mai întâmplat până acum să mă conversez cu vreunul dintre personajele mele. Asta insinuați că sunteți, nu? - Nu insinuez nimic, domnule, nu-mi arde de insinuări în astfel de condiții. Desfăcu la rândul său doza, căută din priviri un pahar, apoi o duse la gură. Un firișor de lichid i se prelinse pe bărbie și îl șterse cu mâneca. Sughiță dar nu se sinchisi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Acesta era cuvântul care descria cel mai bine ceea ce auzea. Respingător. Stătea lângă el, pe bordură, cu jobenul în mâna stângă (ți l-aș îndesa pe gât, Magicianule!), arăta jalnic în treningul galben - ce oroare! -, însă ochii îl pironeau neobosiți, ardeau, îi incendiau retina, ochii explodau, săreau din orbite și se prelingeau către bărbie, îi închise din reflex. Când îi redeschise, Magicianul nu mai era. Oftă... - În loc să te lamentezi și să îți imaginezi că i-o tragi Luciei pe la spate, te-
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
melodie blues, complet nepotrivită cu întreaga atmosferă, însă Scriitorul se obișnuise, deja, cu tot felul de anomalii), Vecinul curios (plin de arsuri de diferite grade, fără haine și fără pantofi în picioare, răspândind în jurul său un miros terifiant de carne arsă; în mâna stângă avea un ibric, iar în dreapta duce o ceașcă din care sorbea, la diferite intervale de timp), Detectivul, moșulețul acela enervant care - hocus-pocus! - apăruse și dispăruse ca și cum nu ar fi existat vreodată și... Lucia. O Lucie încercănată, plânsă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
altă viață, într-o altă iluzie? Găsește tu răspunsul. După atâta vreme trebuie să poți găsi, în sfârșit, un răspuns. Du-te acasă și găsește răspunsul. Dă cu laptopul de pământ. Sau dă-i foc. Stropește-l cu benzină și arde-l. Du-te în debara. Apucă geamantanul, deschide-l, stropește banii cu benzină, dăle foc. Purificare prin ardere. Spune-i cum vrei. Dar numai în felul acesta (cu toate că nimic nu este sigur, totuși, surprizele dau buzna peste tine exact atunci când
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
a situației. Noiembrie începuse a umbla de câteva zile pe străzile orașului ca un om al locurilor, cu intenția vădită de a veni în sprijinul edililor, cernând din sita înalturilor un strat subțire de zăpadă pentru a acoperi rănile pământului ars în cuptorul verii și răvășit de intemperiile toamnei. Și, ca un prim semn, iarna încărcă pomii cu bulgări de nea, mirificele fructe vestitoare ale anotimpului alb. Terminând concediul postnatal, Ina se întoarse la serviciu. Totul i se părea neschimbat, în afară de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mă voi interna în spital; acasă nu are cine să-mi dea măcar un pahar cu apă. Soțul meu nu mai este soțul meu, nu știu cui aparține, mie însă nu. Și culmea, cu toate că știu, văd și simt cum mă devoră boala, arde în mine dorința de a trăi, nu atât pentru mine cât mai ales pentru îngerașul meu. Ina lăsă o clipă scrisoarea deoparte, reflectând: Curios, de ce îmi vorbește de un singur copil? se întrebă ea. S-o fi întâmplat oare ceva
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mai vin să te văd. Eu mai sper că Dumnezeu nu poate să ia la el o ființă așa de bună ca tine. Un zâmbet palid, ce adunase toate vorbele Inei într-un buchet, nemeritat, se prefiră pe buzele Olgăi arse de boală. - Nu, nu pleca! N-am vorbit îndeajuns. - Ți-am spus motivul pentru care mă grăbesc. Și tu Olga ai nevoie de odihnă. - Mai stai o clipă, o clipă doar, numai o clipă, te implor... N-am reușit să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
selectează din uriașul izvor de informații, cu o cumpănită migală.” - Lucian Vasiliu; „Cartea Dvs deschide minții noi ferestre de gândire și căutare, vă înalță și vă ține, fără îndoială, la loc de cinste pentru totdeauna. Ea alimentează făclia culturală ce arde permanent de sute de ani în acest colțișor al țării.” - Mihai Pop, fost profesor de limbă engleză la Liceul nr.2 din Rădăuți. Și lista aprecierilor ar mai putea continua pe multe pagini...și le veți întâlni lecturând această cartemonument
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
Noi și lumea! Noi și muntele! Noi și focul! Focul aprins în ultima seară, când inimile ne erau cu un dram mai grele, când noi eram mai uniți ca niciodată, poate din cauza ultimei zvâcniri a copilăriei sau poate nu? Focul arde, luminează în noapte și în noi, chitara cântă, o voce caldă încălzește noaptea montană: Tron în Apuseni/Tron în Apuseni,/Țara Crișurilor,/Țara moților,/Țara românilor. În jurul meu sunt cei care simt asemenea roșul, puterea magică a acelei seri, o
ANTOLOGIE:poezie by Oana Sîrbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_688]
-
cu șofer, care mă urmase prin tot orașul. Șoferul mi-a aruncat o privire plină de simpatie și a făcut o remarcă Înțelegătoare cu privire la dificultatea de a conduce o mașină cu cutie de viteze manuală, dar mie nu prea-mi ardea de conversație. — Mergem Înapoi la sediul Elias-Clark, am zis eu cu un lung suspin, iar șoferul a pornit-o spre sud, pe Park Avenue. Dat fiind că făceam zilnic ruta cu pricina - uneori chiar de două ori pe zi - știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cameră În plus din apartamentul lor și mi-au făcut apropouri voalate că va trebui să mă obișnuiesc cu desele și gălăgioasele lor partide de amor; o artistă de vreo treizeci și ceva de ani, care avea patru pisici și ardea de dorința de a mai achiziționa câteva; un dormitor la capătul unui hol interminabil și Întunecos, fără ferestre și fără dulapuri În perete; un homosexual de vreo douăzeci de ani, aflat Într-o autoproclamată „perioadă de curvăsăreală“. Fiecare dintre camerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
redacției franceze a revistei Runway Înainte ca Elias să o transfere la redacția americană a respectivei reviste, cea mai mare realizare a ei. Și-a mutat cele două fiice și soțul de la acea vreme, o stea a muzicii rock (care ardea și el de nerăbdare să devină mai cunoscut În Americaă Într-un apartament luxos de la intersecția lui Fifth Avenue cu 76 Street, și astfel a Început o nouă eră În viața revistei Runway - anii Priestly, iar când m-am angajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu prea seamănă a realitate, Înțelegi ce vreau să spun? — Nici o problemă, oricând Îți vine cheful să iei din nou legătura cu realitatea, știi unde mă găsești, a zis Lily și și-a scos din poșetă abonamentul de metrou. Dacă arzi de dorul ghetoului, dacă vrei cu ardoare să rămâi ancorată În realitatea Harlemului, luxoasa mea garsonieră de șaptezeci și șase de metri pătrați Îți stă la dispoziție. Am achitat consumația și ne-am Îmbrățișat, după care ea s-a străduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Zău, cred că e o idee splendidă. N-am vrut să par neinteresată, dar plouă cu găleata, sunt afară și Îmi curge cafea clocotită pe brațul stâng... Bip-bip. A sunat linia cealaltă și, cu toate că era cât pe ce să mă ard la gât cu capătul aprins al țigării În Încercarea de a Îndepărta telefonul de ureche, am reușit până la urmă să văd că era numărul lui Emily. — La naiba, Lil, mă caută Miranda. Trebuie s-o iau din loc. Dar felicitări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de modă, prea Încântați să o vadă - și s‑o audă! - pe Miranda Priestly În carne și oase. Simțeam șase perechi de ochi ațintiți asupra picioarelor mele, care, deși relaxate cu abia câteva clipe În urmă, Începuseră acum să‑mi ardă și să mă mănânce sub dogoarea analizei intense a cinci asistenți de modă și a unei guru În domeniu. Încordarea provocată de călătoria inopinată cu ea În lift (era prima datăă și privirile neclintite ale tuturor acestor oameni m‑au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Eric. Nu mă pot hotărî dacă e superbă sau oribilă, dar e destul de festivă și e Chanel, așa că o să se potrivească. Am Îmbrățișat‑o. — Promite‑mi doar că dacă Miranda mă omoară pentru că spun ceva care nu trebuie spus, o să arzi rochia asta și o să mă Îngropi În pantalonii mei maro de trening. Promite‑mi! Ea a Înhățat rimelul și a Început să mă machieze. — Arăți grozav, Andy, zău că da. N‑am crezut niciodată că o să te văd Într‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de cremă (de față, de corp, de Întreținere, cu factor de protecție 15, unele strălucitoare, altele de culoare mai Închisă, cu parfum, fără parfum, anti‑alergice, cu alfa‑hidroxid, antibacteriene și - În caz că soarele acela dăunător de octombrie din Paris mă arde - cu aloe veraă. Într‑un buzunăraș al valizei se aflau pagini A4 cu niște fețe imprimate pe ele, mari cât pagina. Pe fiecare față era trasat un machiaj impresionant. Alison chiar machiase chipurile de pe hârtie cu produsele din valiză. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la prezentare cu Miranda, care decisese cu șase minute mai devreme că avea nevoie de ajutorul meu. El ignorase politicos faptul că la intrarea lui zăceam terminată pe patul care nici nu fusese desfăcut și stinsese câteva din luminile care arseseră toată noaptea. Aveam la dispoziție douăzeci de minute să fac un duș, să consult dosarul cu schițe, să mă Îmbrac și să mă machiez singură, dat fiind că femeia care Îmi făcea machiajul nu fusese programată la o oră atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
țigară Firește, În clipa În care am aprins bricheta, celularul meu a țipat din nou. — Ahn‑dre‑ah! Ahn‑dre‑ah! Unde ești? Unde dracului ești În clipa asta? Am aruncat țigara neaprinsă și m‑am repezit Înapoi, cu stomacul arzându‑mi atât de violent, Încât mi‑am dat seama că aveam să vomit - chestiunea era doar unde și când. — Sunt În fundul Încăperii, Miranda, am zis eu, m‑am strecurat pe ușă și m‑am sprijinit cu spatele de perete. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
au deschis cărțile. 11. Eu mă uitam mereu, din pricina cuvintelor pline de trufie, pe care le rostea cornul acela: m-am uitat pînă cînd fiara a fost ucisă, și trupul ei a fost nimicit și aruncat în foc, ca să fie ars. 12. Și celelalte fiare au fost dezbrăcate de puterea lor, dar li s-a îngăduit o lungire a vieții pînă la o vreme și un ceas anumit. 13. M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, și iată că pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]