24,869 matches
-
era Bonaventura, un tradiționalist care a apărat teologia lui Augustin și filosofia lui Platon. A preluat doar puțin din filosofia lui Aristotel împreună cu mai multe elemente neoplatonice. Urmându-l pe Anselm, Bonaventura credea că rațiunea poate descoperi adevărul doar când filosofia este luminată de credința religioasă. Alți scriitori franciscani importanți au fost Duns Scotus, Peter Auriol și William Ockham. În contrast, ordinul dominican, fondat de Sf. Dominic în 1215, a pus mai mult accent pe folosirea rațiunii și a folosit pe
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
maură. Marii reprezentanți ai gândirii dominicane din acea perioadă au fost Albertus Magnus și (în special) Toma de Aquino, care a făcut o sinteză abilă între raționalismul grec și doctrina creștină, ce a ajuns să definească, în cele din urmă, filosofia catolică. Aquino a pus mai mult accent pe rațiune și argumentare și a fost unul dintre primii care au folosit noua traducere a lucrării epistemologice și metafizice a lui Aristotel. Aceasta a fost o detașare semnificativă de gândirea neoplatonică și
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
folosit noua traducere a lucrării epistemologice și metafizice a lui Aristotel. Aceasta a fost o detașare semnificativă de gândirea neoplatonică și augustiniană care a dominat în mare măsură scolastica timpurie. Aquino a arătat cum este posibil să preiei mult din filosofia lui Aristotel fără să cazi în „erorile” comentatorului Averroes. La începutul secolului 20, istoricul și filosoful Martin Grabmann a fost primul cărturar care scris lucrări despre elementele dezvoltării neîntrerupte a scolasticii și a văzut în Toma de Awuino un răspuns
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
în germană ale lui Grabmann sunt numeroase, doar Toma de Aquino (1928) este disponibil în engleză. Oricum, gândirea lui Grabmann a fost utilă pentru toată înțelegerea modernă a scolasticii și a rolului esențial a lui Aquino. Toate ramurile principale ale filosofiei de azi au fost parte a filosofiei medievale. De asemenea, filosofia medievală era răspândită pe cele mai multe teritorii unde au locuit filosofii păgâni ai Antichității, în special Aristotel. În orice caz, disciplina numită acum filosofia religiei a avut, se pare, o
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
doar Toma de Aquino (1928) este disponibil în engleză. Oricum, gândirea lui Grabmann a fost utilă pentru toată înțelegerea modernă a scolasticii și a rolului esențial a lui Aquino. Toate ramurile principale ale filosofiei de azi au fost parte a filosofiei medievale. De asemenea, filosofia medievală era răspândită pe cele mai multe teritorii unde au locuit filosofii păgâni ai Antichității, în special Aristotel. În orice caz, disciplina numită acum filosofia religiei a avut, se pare, o dezvoltare unică în epoca medievală și multe
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
1928) este disponibil în engleză. Oricum, gândirea lui Grabmann a fost utilă pentru toată înțelegerea modernă a scolasticii și a rolului esențial a lui Aquino. Toate ramurile principale ale filosofiei de azi au fost parte a filosofiei medievale. De asemenea, filosofia medievală era răspândită pe cele mai multe teritorii unde au locuit filosofii păgâni ai Antichității, în special Aristotel. În orice caz, disciplina numită acum filosofia religiei a avut, se pare, o dezvoltare unică în epoca medievală și multe dintre chestiunile care definesc
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
lui Aquino. Toate ramurile principale ale filosofiei de azi au fost parte a filosofiei medievale. De asemenea, filosofia medievală era răspândită pe cele mai multe teritorii unde au locuit filosofii păgâni ai Antichității, în special Aristotel. În orice caz, disciplina numită acum filosofia religiei a avut, se pare, o dezvoltare unică în epoca medievală și multe dintre chestiunile care definesc subiectul filosofiei religiei au primit configurație în Evul Mediu, în formele pe care le recunoaștem azi. Filosofia medievală are caracter teologic. Printre subiectele
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
era răspândită pe cele mai multe teritorii unde au locuit filosofii păgâni ai Antichității, în special Aristotel. În orice caz, disciplina numită acum filosofia religiei a avut, se pare, o dezvoltare unică în epoca medievală și multe dintre chestiunile care definesc subiectul filosofiei religiei au primit configurație în Evul Mediu, în formele pe care le recunoaștem azi. Filosofia medievală are caracter teologic. Printre subiectele discutate în această perioadă sunt: După 'redescoperirea' Metafizicii lui Aristotel la mijlocul secolului 12, mulți scolastici au scris comentarii despre
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
În orice caz, disciplina numită acum filosofia religiei a avut, se pare, o dezvoltare unică în epoca medievală și multe dintre chestiunile care definesc subiectul filosofiei religiei au primit configurație în Evul Mediu, în formele pe care le recunoaștem azi. Filosofia medievală are caracter teologic. Printre subiectele discutate în această perioadă sunt: După 'redescoperirea' Metafizicii lui Aristotel la mijlocul secolului 12, mulți scolastici au scris comentarii despre această lucrare (în special de Aquino și Scotus). Problema universalelor a fost una dintre principalele
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
sunt: După 'redescoperirea' Metafizicii lui Aristotel la mijlocul secolului 12, mulți scolastici au scris comentarii despre această lucrare (în special de Aquino și Scotus). Problema universalelor a fost una dintre principalele probleme care au captivat acea perioadă. Alte subiect sunt: În filosofia naturală și filosofia științei, filosofie medievali au fost infuențați în special de Aristotel. În orice caz, începând cu secolul 14, folosirea din ce în ce mai mult a raționării matematice în filosofia naturală a pregătit calea dezvoltării științei în perioada modernă timpurie. Cele mai multe tehnici
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
Metafizicii lui Aristotel la mijlocul secolului 12, mulți scolastici au scris comentarii despre această lucrare (în special de Aquino și Scotus). Problema universalelor a fost una dintre principalele probleme care au captivat acea perioadă. Alte subiect sunt: În filosofia naturală și filosofia științei, filosofie medievali au fost infuențați în special de Aristotel. În orice caz, începând cu secolul 14, folosirea din ce în ce mai mult a raționării matematice în filosofia naturală a pregătit calea dezvoltării științei în perioada modernă timpurie. Cele mai multe tehnici de raționament matematic
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
Aristotel la mijlocul secolului 12, mulți scolastici au scris comentarii despre această lucrare (în special de Aquino și Scotus). Problema universalelor a fost una dintre principalele probleme care au captivat acea perioadă. Alte subiect sunt: În filosofia naturală și filosofia științei, filosofie medievali au fost infuențați în special de Aristotel. În orice caz, începând cu secolul 14, folosirea din ce în ce mai mult a raționării matematice în filosofia naturală a pregătit calea dezvoltării științei în perioada modernă timpurie. Cele mai multe tehnici de raționament matematic ale lui
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
dintre principalele probleme care au captivat acea perioadă. Alte subiect sunt: În filosofia naturală și filosofia științei, filosofie medievali au fost infuențați în special de Aristotel. În orice caz, începând cu secolul 14, folosirea din ce în ce mai mult a raționării matematice în filosofia naturală a pregătit calea dezvoltării științei în perioada modernă timpurie. Cele mai multe tehnici de raționament matematic ale lui William Heytesbury și William Ockham sunt grăitori pentru această tendință. Alți contribuitori la filosofia naturală au fost Albert de Saxonia, John Buridan și
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
secolul 14, folosirea din ce în ce mai mult a raționării matematice în filosofia naturală a pregătit calea dezvoltării științei în perioada modernă timpurie. Cele mai multe tehnici de raționament matematic ale lui William Heytesbury și William Ockham sunt grăitori pentru această tendință. Alți contribuitori la filosofia naturală au fost Albert de Saxonia, John Buridan și Nicholas de Autrecourt. Teza continuității este ipoteză potrivit căreia nu a existat o discontinuitate radicală între dezvoltarea intelectuală din Evului Mediu și progresele din Renaștere și perioada modernă timpurie. Marele istoric
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
cercetare logică și au fost dezvoltate noi noțiuni logice și semantice. Alți mari contribuitori la logica medivală sunt Albert de Saxonia, Jean Buridan, John Wycliff, Paul de Veneția, Petru al Spaniei, Richard Kilvington, Walter Burley, William Heytesbury și William Ockham. Filosofia medievală a minții are la bază lucrarea lui Aristotel, "Despre suflet", o altă operă descoperită în Occidentul latin, în secolul 12. A fost văzută ca ramură a filosofiei naturii. Unele dintre temele discutate în cadrul filosofiei minții sunt: Scriitori pe acest
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
Petru al Spaniei, Richard Kilvington, Walter Burley, William Heytesbury și William Ockham. Filosofia medievală a minții are la bază lucrarea lui Aristotel, "Despre suflet", o altă operă descoperită în Occidentul latin, în secolul 12. A fost văzută ca ramură a filosofiei naturii. Unele dintre temele discutate în cadrul filosofiei minții sunt: Scriitori pe acest subiect sunt Sfântul Augustin, Duns Scotus, Nicholas de Autrecourt, Toma de Aquino și William Ockham. Printre scriitorii pe acest subiect se numără Anselm, Augustin, Pierre Abelard, Scotus, Petru
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
William Heytesbury și William Ockham. Filosofia medievală a minții are la bază lucrarea lui Aristotel, "Despre suflet", o altă operă descoperită în Occidentul latin, în secolul 12. A fost văzută ca ramură a filosofiei naturii. Unele dintre temele discutate în cadrul filosofiei minții sunt: Scriitori pe acest subiect sunt Sfântul Augustin, Duns Scotus, Nicholas de Autrecourt, Toma de Aquino și William Ockham. Printre scriitorii pe acest subiect se numără Anselm, Augustin, Pierre Abelard, Scotus, Petru al Spaniei, de Aquino și Ockham. Despre
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
Curentele de gândire asociate filosofiei arabo-islamice au la bază problematica raporturilor dintre dogma revelată și demersul rațional rezultat în urma asimilării în cultura arabă a tradiției științifice și filosofice de origine greacă. Un amplu proces de traduceri susținut în perioada califatului abbasid (750-1258) a contribuit la
Curente ale gândirii filosofice arabo-islamice () [Corola-website/Science/335401_a_336730]
-
sufismul, spre deosebire de "falsafa", făcând apel cu precădere la cunoașterea întemeiată pe cale nemijlocită, la percepția intuitivă, a fost inspirat de către călugarii asceți creștini sau de către iraniei și indieni . Cu toate acestea, speculația sufită avea să fie influențată de tradiția științifică și filosofia greacă: învățați sufi precum Frații Purității au asimilat atât scrierile aristotelice, precum si cele ale neoplatonicilor și neopitagoreismul, elaborând astfel o serie de Epistole în vederea încercării de a edifica conținutul credinței musulmane. Preocuparea pentru misticism a fost considerată o dovadă a
Curente ale gândirii filosofice arabo-islamice () [Corola-website/Science/335401_a_336730]
-
sufi precum Frații Purității au asimilat atât scrierile aristotelice, precum si cele ale neoplatonicilor și neopitagoreismul, elaborând astfel o serie de Epistole în vederea încercării de a edifica conținutul credinței musulmane. Preocuparea pentru misticism a fost considerată o dovadă a faptului că filosofia islamică se impune printr-o perspectivă mai degrabă holistică, câtă vreme este afirmată imposibilitatea dobândirii cunoașterii adevărate dacă aceasta nu este motivată de dorința cunoașterii lui Dumnezeu. Iar dacă filosofia era o preocupare a elitei în timp ce pentru oamenii de rand
Curente ale gândirii filosofice arabo-islamice () [Corola-website/Science/335401_a_336730]
-
pentru misticism a fost considerată o dovadă a faptului că filosofia islamică se impune printr-o perspectivă mai degrabă holistică, câtă vreme este afirmată imposibilitatea dobândirii cunoașterii adevărate dacă aceasta nu este motivată de dorința cunoașterii lui Dumnezeu. Iar dacă filosofia era o preocupare a elitei în timp ce pentru oamenii de rand era suficient sensul literal, profeția apare ca necesară pentru ambele categorii. Ulterior, dialectica ("kalăm") și-a asumat rolul de a asigura o punte de legatură între gândirea filosofică și cea
Curente ale gândirii filosofice arabo-islamice () [Corola-website/Science/335401_a_336730]
-
cu perioada lui Fakhr Ad-Din Ar-Razi (n.1149-m.1209), lucrările de "kalăm" erau încadrate unor structuri logice care aveau ca scop susținera și explicarea revelațiilor Coranului, abordând o serie de probleme înțelese exclusiv în termenii Revelației. Această apropiere dintre filosofie și "kalăm" a fost susținută fervent de mu‘taziliții care, prin doctirna lor eliberată de rigoarea tradiționalistă, au reconsiderat dogma islamică în baza principiilor raționale postulate de filosofia greacă. Pe de altă parte, dincolo de a se situa în contradicție, filosofia
Curente ale gândirii filosofice arabo-islamice () [Corola-website/Science/335401_a_336730]
-
o serie de probleme înțelese exclusiv în termenii Revelației. Această apropiere dintre filosofie și "kalăm" a fost susținută fervent de mu‘taziliții care, prin doctirna lor eliberată de rigoarea tradiționalistă, au reconsiderat dogma islamică în baza principiilor raționale postulate de filosofia greacă. Pe de altă parte, dincolo de a se situa în contradicție, filosofia și teologia islamică par a se reuni într-un ansamblu cu mult mai cuprinzător: ""S-a spus adesea că nici filosofia, nici teologia islamică nu pot fi înțelese
Curente ale gândirii filosofice arabo-islamice () [Corola-website/Science/335401_a_336730]
-
filosofie și "kalăm" a fost susținută fervent de mu‘taziliții care, prin doctirna lor eliberată de rigoarea tradiționalistă, au reconsiderat dogma islamică în baza principiilor raționale postulate de filosofia greacă. Pe de altă parte, dincolo de a se situa în contradicție, filosofia și teologia islamică par a se reuni într-un ansamblu cu mult mai cuprinzător: ""S-a spus adesea că nici filosofia, nici teologia islamică nu pot fi înțelese fără a descifra substratul aristotelic/neoplatonic, de fapt un complex de idei
Curente ale gândirii filosofice arabo-islamice () [Corola-website/Science/335401_a_336730]
-
islamică în baza principiilor raționale postulate de filosofia greacă. Pe de altă parte, dincolo de a se situa în contradicție, filosofia și teologia islamică par a se reuni într-un ansamblu cu mult mai cuprinzător: ""S-a spus adesea că nici filosofia, nici teologia islamică nu pot fi înțelese fără a descifra substratul aristotelic/neoplatonic, de fapt un complex de idei în care se amestecau trăsături aristotelice, platonice, plotiniene, stoice, epicureice, pitagoreice, hermetice, zoroastriene, maniheene, rămășițe ale vechilor religii semite, revelații iudeo-creștine
Curente ale gândirii filosofice arabo-islamice () [Corola-website/Science/335401_a_336730]