26,912 matches
-
de pete: (a) pete albe de până la 5 mm pe linia medio-ventrală, despre care se presupune că apar prin moarte celulară (WMVS); (b) pete galbene, de tip agouti, dispuse în regiunile mamare, genitale, axilare și inghinale, pe gât, precum și în mijlocul frunții, despre care se presupune că apar ca urmare a procesului de nediferențiere (MDS); (c) pete pigmentare și pete albe distribuite aleatoriu pe piele, despre care se presupune că provin din mutațiile somatice (RS). Toate cele trei clase sunt descrise și
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
la lansarea și realizarea cererilor și obiectivelor politice. În condițiile noi, simpatizantul opiniei publice era partidul „Müsavat” („Egalitatea”), înființat la 1911, care de la bun început se baza la dreptul de autodeterminare al națiunilor. Spre sfârșitul lui octombrie 1917, „Müsavat”, în fruntea cu M.Emin Rasulzade (1884-1955), și-a ținut primul Congres, definind tactica și strategia partidului și programul nou, care conținea punctele următoare: "1.Reformarea politică a Imperiului Rus la o republică federativă democratică compusă de autonomii naționalo-teritoriale". "2.Libertatea de
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
ultima decizia a organelor de justiție." "7.Educația generală și superioară, gratuită, publică și obligată." Chiar în timpul ședinței ajunge informația despre căderea guvernului lui A.Kerenski și lovitura de stat a bolșevicilor de la Petrograd. La 2 noiembrie 1917, bolșevicii în fruntea cu armeanul S.Șaumian, reușesc să declare Sovietul din Baku, puterea supremă din oraș, însă zona de influența a noului guvern se limita la periferiile capitalei Azerbaidjanului. Restul Caucazului de Sud era condus de Comisariatul Transcaucazian, înființat la 11 noiembrie
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
nu reacționa la noutățile sosite din regiune. Mai târziu, Sejm-ul și-a dat seama anormalitatea situației sale și la 22 aprilie 1918, s-a transformat în Republică Federativă Transcaucazia independentă, iar peste patru zile s-a format noul guvern în frunte cu georgianul A.Țhenkeli. În componența acestui guvern au intrat 5 miniștri azeri: F.H.Xoyski (justiție), X.Malik-Aslanov (transport), N.Yusifbayli (învățământ), M.H.Hacînski (comerț și industrie), I.Heydarov (control de stat). Însă declarația independenței nu a schimbat nici situația
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
Șura"), căreia președintele a fost ales Mammad Emin Rasulzade. A fost semnat la 4 iunie 1918 între Imperiul Otoman și un tratat de pace și prietenie, care îi garanta sprijinul necesar noului stat. Iar la 16 iunie guvernul azer în frunte cu avocatul Fatali han Xoyski (1875-1920), s-a mutat de la Tiflis la Ganca, al doilea mare oraș din țară, fiindcă Baku era ocupat. Este interesant faptul că în momentul respectiv nici Armenia nu avea capitală proprie și ca un gest
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
iulie 1918), a zdrobit Armata Roșie, ce a determinat trădarea bolșevicilor de către „Dașnakțutiun” și o lovitură de putere la Baku (1 august 1918). Dictatura Centrocaspi, compusă din ofițerii ruși și simpatizanții „Gărzii albe”, a invitat în oraș trupele englezești în frunte cu generalul Densterwill, iar cei 26 comisari bolșevici, care cu o navă încercau să ajungă la Astrahanul roșu, au fost arestați la Marea Caspică și au fost împușcați împreună cu Șaumian la nisipurile deșertului Agdjakum din actualul Turkmenistan. Însă soarta războiului
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
război civil între Kubilai și fratele său mai mare Arigbuga. Contrar tradiției mongole, Kubilai s-a autoproclamat mare han mongol, singurul său aliat fiind fratele său Ilhanat (1256-1335), care domnea în Persia. Relația lui Kubilai cu verii săi aflați în fruntea statului Hoarda de Aur era încordată. Totuși, mongolii sub Kubilai au reușit să-și mențină dominația în imperiu. Kubilai a mutat în 1264 capitala de la Karakorum („Muntele Negru”) la Pekin, preluând administrația chineză și chiar o parte din cultura chineză
Kublai () [Corola-website/Science/303992_a_305321]
-
acrobată). Ambele gimnaste au evoluat la cel mai ridicat nivel. Ambele au primit nota 10 la sol, Yelena Shushunova a primit al doilea 10 la sărituri iar Daniela a primit 10 la paralele inegale. Înaintea rotației finale Daniela era în fruntea clasamentului, dar nota de 9.950 la sărituri a plasat-o în final pe locul secund, după Yelena Shushunova, la o diferență de doar 0.025. Punctarea a fost foarte controversată și este recunoscută ca fiind cea mai mică diferență
Daniela Silivaș () [Corola-website/Science/303998_a_305327]
-
trăit în jurul râului Eufrat. Apa era vitală și totodată necesară unei bune guvernări și organizații. Economic vorbind, sumerienii au creat orașe mici (state), fiecare având propria să formă de guvernământ, conduse de câte un prinț sau rege care stătea în fruntea societății. Alături de rege stătea și marele-preot. Religia acestor triburi era politeista cu o mare influență animista. Arheologii au explicat că toată societatea era construită pe o cultură și religie animista. Oamenii credeau în ZI (spirite) cărora le slujeau organizând tot
Sumer () [Corola-website/Science/303985_a_305314]
-
tânăr și copil trebuia să-și venereze zeul cum putea el mai bine. Fiecare oraș a avut propriul său zeu suprem. Temple închinate zeilor sunt întâlnite în toate orașele sumerienilor. Fiecare oraș avea un templu cu un mare preot în frunte și o zeitate supremă. Existau și alte temple pentru celelalte zeități dar templul principal caracteriza zeitatea supremă din acel oraș. Unele dintre aceste orașe au adoptat mai tarziu așa numitul „cult al regelui” Sumerienii au început să construiască orașe precum
Sumer () [Corola-website/Science/303985_a_305314]
-
cu Orașul Erou Stalingrad. În 1961, orașul a fost rebotezat ("Orașul Volga"), ca parte a programului lui Nikita Hrușciov de destalinizare. Această schimbare a fost foarte controversată, dat fiind renumele internațional câștigat de oraș în timpul războiului. În 1985, când în fruntea statului sovietic era Constantin Cernenko, au existat propuneri pentru revenirea la numele Stalingrad. Deși populația a sprijinit tot timpul o asemenea revenire, guvernul Rusiei nu a luat încă nici o hotărâre în acest sens. Volgogradul este în zilele noastre un important
Volgograd () [Corola-website/Science/304027_a_305356]
-
română. Abia după eliberare, în 1944, un grup muncitoresc înființează asociația Prietenii teatrului cu intenția de a recrea teatrul românesc orădean sub vechea denumire Teatrul de Vest. Ministerul Artelor susține eforturile Asociației, iar în 19 Decembrie 1945, actorii angajați, în frunte cu artistului Ștefan Iordănescu, viitorul director, sosesc în Oradea. Inaugurarea noii stagiuni va avea loc în seara zilei de 4 ianuarie 1946, când se va pune în scenă melodrama, celebră în epocă, a celor doi autori D’Ennery și Cormon
Teatrul de Stat din Oradea () [Corola-website/Science/304028_a_305357]
-
cele din urmă la Orel în octombrie, la aproximativ 400 km sud de Moscova. După această înfrângere, forțele albilor din sudul Rusiei s-au retras neîntrerupt, până când au ajuns în Crimeea în martie 1920. Câtă vreme s-a aflat în fruntea armatei sale, Denikin s-a străduit să reinstaureze legea și libertățile cetățenești în zonele pe care le controla. În aceste zone el a încercat să aplice o îndelung așteptată reformă agricolă, dar nu a avut timpul necesar să-și desăvârșească
Anton Ivanovici Denikin () [Corola-website/Science/304038_a_305367]
-
în centre demografice și economice importante. Locul de adunare a stărilor s-a stabilizat într-o oarecare măsură la Alba Iulia numai de pe la sfârșitul secolului al XVI-lea. Până în 1613 în acest sens Târgu Mureș a ocupat un loc de frunte, fiind al patrulea în ordinea așezărilor gazdă. Orașul a fost locul de întrunire frecventă a stărilor în cele mai tulburi două perioade din istoria Principatului Transilvaniei, adică în epoca de formare a noului stat și în intervalul de criză 1658-1661
Istoria Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/304039_a_305368]
-
care a avut ca misiune ocuparea regiunilor mai sudice, în special zona Trei Scaune. Manifestațiile principale au fost ținut cu cinci zile mai târziu, la data de 15 septembrie când locuitorii din oraș au așteptat sosirea trupelor din Szekszárd la fruntea cu Vilmos Nagy. Miklós Horthy a fost prezent la manifestațiile principale din 16 septembrie 1940. Perioada 1944-1948, atât în spațiul est europeană cât și pe plan local a fost etapa acaparării puteriii de către partidele comuniste. După sfârșitul războiului a început
Istoria Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/304039_a_305368]
-
europeană cât și pe plan local a fost etapa acaparării puteriii de către partidele comuniste. După sfârșitul războiului a început reorganizarea administrativă, culturală și socială a orașului. În această perioada a fost înființat Teatrul Secuiesc la inițiativa unei grup intelectual în fruntea cu Miklós Tompa. Primul teatru permanent a început activitatea la data de 10 martie 1946 cu prezentarea opera "Mosoly országa" lui Franz Lehár cu ajutorul actorilor orădeni de renume György Lóránt și Irén Kovács în Palatul Culturii. În 1948, după reforma
Istoria Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/304039_a_305368]
-
standardul de viață a aproape toate categoriile de populație. Din acest motiv, reforma a dus la apariția unei puternice opoziții politice. Democratizarea vieții politice a deschis căile manifestării acestor nemulțumiri, candidații antireformiști câștigând un număr în creștere de voturi, în fruntea acestora aflându-se cei ai Partidului Comunist și ai aliaților săi. Alegătorii ruși, care votau pentru partidele de opoziție și care respingeau reformele economice, tânjeau după stabilitatea și confortul personal din epoca sovietică. Era vorba de grupurile sociale care se
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
din Rusia în schimbul ajutorului dat pentru efortul de realegere al președintelui. În primăvara anului 1996, când cota de popularitate a președintelui se afla la o cotă extrem de scăzută, Elțin și Ciubais au recrutat o echipă din șase finanțiști ruși de frunte și oligarhi din presă, care au finanțat campania electorală a patronului lor cu 500 de milioane de dolari, cu toate că, din punct de vedere legal, limita era de numai 3 milioane de dolari. Aceiași oameni i-au asigurat lui Elțin spațiu
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
de voturi. Numirea lui Primakov a readus stabilitatea politică în țară, el fiind văzut de toate părtîle ca un candidat care putea închide prăpastia deschisă între diferitele grupuri de interese. Și populația l-a primit cu entuziasm pe Primakov în fruntea guvernului. El promisese că va achita pensiile și salariile restante mai înainte de orice și a numit în funcții guvernamentale lideri ai principalelor facțiuni parlamentare. Comuniștii și sindicatele au organizat o grevă generală pe 7 octombrie și au cerut demisia președintelui
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
început să scadă odată cu angajările masive în întreprinderile naționale. Totuși, echilibrul politic și social în Rusia au rămas fragil până în zilele noastre. Economia este foarte sensibila la orice fluctuație a prețului petrolului. Evgheni Primakov nu a rămas multă vreme în fruntea guvernului. Elțin începuse să se teamă că primul său ministru câștiga tot mai multă popularitate și putere și l-a demis în mai 1999, după numai nouă luni de la numire. Elțin l-a numit pe Serghei Stepașin, care fusese șeful
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
popularitate și putere și l-a demis în mai 1999, după numai nouă luni de la numire. Elțin l-a numit pe Serghei Stepașin, care fusese șeful FSB-ului (Agenția Federală de Securitate, succesoarea KGB-ului) și ministru de externe, în fruntea guvernului. Duma a aprobat numirea cu o majoritate confortabilă. Stepașin a stat în funcție chiar mai puțin decât Primakov. În august 1999, Elțin a demis pe neașteptate tot guvernul și l-a propus pe Vladimir Putin pentru funcția de prim
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
și Europa (de fapt, n-a fost ocupată niciodată, decât prin tratate). Era deservită de o zonă șcheiană din vale, numită Cătun, de care era legată prin Drumul Cavalerilor. Costantin Lacea spunea prin 1910 că „și astăzi populația românească, în frunte cu costenii (locuitori de pe strada Coastei și cea a Costiței), conduși de "Junii Curcani", ies a doua zi de Rusalii sus la Cetatea de pe Tâmpa, pe la Crucea din Cutun și petrec acolo. Bătrânii povestesc că în tinerețele lor se făcea
Cetatea Brassovia () [Corola-website/Science/304052_a_305381]
-
Groza, liderul Frontului Plugarilor, (un aliat al comuniștilor) a devenit prim-ministru. Deși, pentru a obține recunoșterea Aliaților occidentali, formula guvernamentală a fost lărgită prin admiterea unor miniștri dintre membrii partidelor istorice, comuniștii dețineau controlul asupra ministerelor cheie. Ajungerea în fruntea guvernului a lui Groza a fost un rezultat al șantajului sovietic legat de cedarea controlului către autoritățile române asupra Transilvaniei. În contrapartidă guvernul Groza a adoptat unele măsuri în favoarea minorității maghiare, între care înființarea Universității Bolyai din Cluj, la 1
Republica Populară Română () [Corola-website/Science/304086_a_305415]
-
trecute și au pretins că partidul epurase deja elementele staliniste chiar din timpul vieții lui Stalin. În octombrie 1956, conducătorii comuniști polonezi refuzaseră să cedeze în fața amenințărilor militare sovietice de intervenție militară în afacerile interne și refuzaseră să instaleze în fruntea partidului un birou politic mai obedient. Câteva săptămâni mai târziu, Partidul Comunist din Ungaria s-a dezintegrat practic în timpul unei mari revoluții populare, lipsită de succes. Sfidarea poloneză și răscoala populară maghiară i-a inspirat pe studenții și muncitorii români
Republica Populară Română () [Corola-website/Science/304086_a_305415]
-
PMR-ului, între 1949-1952 au avut loc peste 80.000 de arestări de țărani, dintre care 30.000 finalizate cu sentințe de închisoare. Gheorghiu-Dej a murit în 1965 în circumstanțe cel puțin neclare. După o scurtă luptă pentru putere, în fruntea partidului a venit un activist de rangul doi, Nicolae Ceaușescu. Dacă politica lui Gheorghiu-Dej era considerată conservator-stalinistă prin comparație cu noua linie politică hrușciovistă, Ceaușescu a părut inițial un reformist prin comparație cu neostalinismul lui Leonid Brejnev. În 1965, numele
Republica Populară Română () [Corola-website/Science/304086_a_305415]