KorAP: Find »[drukola/base=ipoteză & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...974 975 976 ...1013 >

25,311 matches

Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768

efecte pozitive modeste asupra calității democrației. Ipoteza 5) Populismul aflat în opoziție, în democrațiile neconsolidate va avea efecte pozitive moderate asupra calității democrației. Ipoteza 6) Populismul aflat la guvernare în democrațiile consolidate va avea efecte negative moderate asupra calității democrației. Ipoteza 7) Populismul aflat la guvernare în democrațiile neconsolidate va avea efecte negative semnificative asupra calității democrației. În mod evident, există alte circumstanțe care pot influența natura efectelor populismului asupra democrației liberale. Însă, nu intenționăm, în acest capitol introductiv, să extindem

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
7) Populismul aflat la guvernare în democrațiile neconsolidate va avea efecte negative semnificative asupra calității democrației. În mod evident, există alte circumstanțe care pot influența natura efectelor populismului asupra democrației liberale. Însă, nu intenționăm, în acest capitol introductiv, să extindem ipotezele, deoarece, în acest stadiu, acest lucru ar genera mai degrabă confuzie. Cu alte cuvinte, suntem conștienți de faptul că există și alți factori care pot determina dacă populismul funcționează ca o amenințare sau ca un remediu al democrației. Studiile viitoare

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
alte cuvinte, suntem conștienți de faptul că există și alți factori care pot determina dacă populismul funcționează ca o amenințare sau ca un remediu al democrației. Studiile viitoare se pot sluji de acest cadru interpretativ pentru a propune și alte ipoteze. Concluzii În acest capitol introductiv, am prezentat concepția noastră cu privire la relația între populism și democrație, care constituie cadrul conceptual și teoretic al acestui volum. Întâi, am propus o serie de definiții pentru populism, democrație și democrație liberală. În al doilea

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
populismul poate să fie, în același timp, un remediu și o amenințare. În al treilea rând, am sugerat o serie de efecte (pozitive și negative) posibile ale populismui asupra calității democrației. În al patrulea rând, am lansat o serie de ipoteze cu privire la condițiile care influențează intensitatea efectelor și tipul acestora. Am cerut contributorilor acestui volum să accepte definiția populismului, pe care am propus-o, cât și relațiile ambivalente între populism și democrație liberală. Acest lucru a contribuit la constituirea unei lucrări

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-o, cât și relațiile ambivalente între populism și democrație liberală. Acest lucru a contribuit la constituirea unei lucrări consistente și coerente, făcând totodată posibilă o comparație a diverselor studii de caz. De asemenea, am încurajat foarte mult abordările critice la adresa ipotezelor noastre privind efectele populismului și factorii acestora (secțiunile 1.4 și 1.5), lăsând totodată un spațiu generos pentru formularea unor ipoteze alternative. În ultimul capitol, vom examina validitatea cadrului teoretic prezentat aici și vom discuta diversele critici și inovații

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
totodată posibilă o comparație a diverselor studii de caz. De asemenea, am încurajat foarte mult abordările critice la adresa ipotezelor noastre privind efectele populismului și factorii acestora (secțiunile 1.4 și 1.5), lăsând totodată un spațiu generos pentru formularea unor ipoteze alternative. În ultimul capitol, vom examina validitatea cadrului teoretic prezentat aici și vom discuta diversele critici și inovații aduse de fiecare capitol. Vom încheia volumul cu o serie de sugestii pentru cercetări viitoare ale relației între populism și democrație. Pe

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
Din moment ce exitul nu este posibil, ei pot să-și manifeste îngrijorările doar votând partidele populiste. Hooghe et al. (2009) demonstrează că alegătorii care au o încredere scăzută în politică sunt mult mai înclinați să susțină VB-ul, fapt care întărește ipoteza că acest tip de electorat își utilizează votul pentru a trimite un mesaj partidelor consacrate. De asemenea, 44% dintre votanții cu un nivel scăzut de încredere în politică, susțin că nu ar vota niciodată dacă votul nu ar fi obligatoriu

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
dintre cei cu încredere moderată și 10% dintre cei cu un grad ridicat de încredere. Iată de ce, o serie de comentatori au conchis că votul obligatoriu alimentează succesul VB, deoarece votanții dezamăgiți nu se pot abține de la acest act. Această ipoteză pare să fie susținută de simulări care demonstrează că abolirea votului obligatoriu va conduce la o subreprezentare a electoratului slab educat (Billiet 2002; De Winter și Ackert, 1998), care este mult mai dispus să susțină VB-ul. Cu toate acestea

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
asupra calității democrației liberale să fie redusă, căci așa cum s-a afirmat în introducerea acestui volum, partidele populiste au o influență mai mică în democrațiile consolidate decât în cele neconsolidate și o influență redusă atunci când se află în opoziție (vezi ipotezele 1 și 3). Analizele consecințelor ascensiunii VB, confirmă aceste așteptări. Acestea demonstrează că influența partidului asupra calității democrației este, în general, pozitivă - fiind o confirmare a ipotezei 2 formulată în introducere -, dar relativ redusă. VB canalizezează sentimentele de nemulțumire și

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
în cele neconsolidate și o influență redusă atunci când se află în opoziție (vezi ipotezele 1 și 3). Analizele consecințelor ascensiunii VB, confirmă aceste așteptări. Acestea demonstrează că influența partidului asupra calității democrației este, în general, pozitivă - fiind o confirmare a ipotezei 2 formulată în introducere -, dar relativ redusă. VB canalizezează sentimentele de nemulțumire și neîncredere și le face vizibile partidelor consacrate. În încercarea de a diminua aceste sentimente și de a-i recâștiga pe alegătorii dezamăgiți, partidele belgiene și-au reformat

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
Partidului Reformei se datorează mai degrabă filonului populist decât celui conservator. Și asta în ciuda faptului că Partidul Reformei a transmis succesorului său, Partidul Conservator, o moștenire mai apropiată de conservatorism decât de populism. În plus, pentru a rămâne în linia ipotezelor propuse în introducerea acestui volum, mă voi concentra pe modalitatea în care populismul Partidului Reformator s-a combinat cu unele teme conservatoare, în efortul de a altera democrația canadiană și de a polariza sistemul de partide. Pe alocuri, amestecul de

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
4, contra-majoritaristă, dar în același timp legitimată democratic. Un asemenea corp politic ar putea contracara acțiunea intruzivă a statului în societatea civilă și ar putea dispune reduceri ale dimensiunii și impactului statului. 3.4. Populismul Partidului Reformei și democrația: testarea ipotezelor Partidul Reformei a reprezentat o opțiune clară pentru acei votanți care, în calitate de locuitori ai vestului aveau sentimentul alienării, care doreau să vadă o mai pronunțată perspectivă tradiționalist-creștină asupra chestiunilor politice, care nu agreau statul social modern sau care erau, în

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
o generație, canadienii au experimentat un populism de piață hayekian (Sawer & Laycock, 2009), al cărui scop este acela de a arăta că acest sistem al drepturilor individuale și sociale reprezintă o amenințare la adresa formei canadiene specifice de democrație liberală. Potrivit ipotezei 4 a editorilor, acest lucru ar însemna că impactul asupra democrației produs de Partidul Reformei a fost unul modest. Dar, cel puțin la nivelul politicii federale și în acord cu orizontul de așteptări pe care îl produce această ipoteză, populismul

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
Potrivit ipotezei 4 a editorilor, acest lucru ar însemna că impactul asupra democrației produs de Partidul Reformei a fost unul modest. Dar, cel puțin la nivelul politicii federale și în acord cu orizontul de așteptări pe care îl produce această ipoteză, populismul de dinaintea Partidului Reformei nu a produs așa mari efecte negative, pe cât o presupune cadrul teoretic al editorilor (efectul 2, secțiunea 1.4.2) care afirmă că: "populismul poate face uz de noțiunea de regulă a majorității și de practicile

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
care a accelerat declinul legitimității instituțiilor reprezentative și a dus o adevărată campanie pentru "îngustarea spațiului democratic" în anumite modalități care au fost însușite de actualul guvern Canadian. Amenințările legate de retorica Partidului Reformei și de guvernarea Partidului Conservator sprijină ipoteza 1, propusă de editorii volumului, care afirmă că "populismul la guvernare are efecte mai puternice asupra democrației decât populismul aflat în opoziție". Cu toate acestea, existența actuală a Partidului Conservator și a unui guvern care își are rădăcinile în Partidul

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
În sfârșit, chiar dacă acest capitol nu s-a ocupat în mod explicit de asta, dovezile prezentate aici sugerează că efectele mai puternice pe care le produce populismul aflat la guvernare sunt, în egală măsură negative și pentru democrația canadiană, în ciuda ipotezei 2. Lista cu efectele pe care le-a imprimat Partidul Reformei asupra democrației canadiene cuprinde puține consecințe negative, așa cum au descoperit și ceilalți autori cuprinși în volum, în studiile lor de caz. Totuși, este vorba de un impact impresionant, dacă

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
2003), astfel încât este puțin probabil ca provocarea republicană, chiar dacă partidul ar fi fost mai puțin inabil, brutal și extremist, ar fi putut deschide un spațiu politic pentru teme etno-naționaliste conservatoare. În general, rolul jucat de SPR-RSČ confirmă, în linii mari, ipoteza care anticipa că forțele populiste slabe într-o democrație nouă neconsolidată vor juca preponderent un rol de remediu, mai degrabă decît de amenințare la adresa democrației. Cu toate acestea, izolarea politică SPR-RSČ și lipsa de credibilitate politică și intelectuală, nu a

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
a alienării și marginalizării unor grupuri din societate cehă postcomunistă și nici a corupției care a erodat tranziția postcomunistă (Reed 1996). 4.3.3 Populismul periferic al Republicanilor: cauze și contexte În general, exemplul SPR-RSČ se află în consonanță cu ipotezele avansate în primul capitol cu privire la contextele generale care determină impactul populismului asupra democrației. Cu toate acestea, rămân anumite elemente care merită semnalate. De exemplu, naționalismul, anticomunismul și ideologia statului social afișate de partid, au făcut ca această formațiune să îmbrățișeze

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
volumului. Campania prezidențială, din 2006, a lui Andrés Manuel López Obrador (AMLO) a prezentat elemente de retorică populistă, iar acest tip de campanie l-a trimis în opoziție. Acest capitol se concentrează, în primul rând, asupra acestei experiențe și analizează ipoteza 5 a editorilor volumului și anume: "în democrațiile neconsolidate, populismul, aflat în opoziție va avea efecte pozitive moderate asupra calității democrației ". Cu foarte puțin înainte de campania din 2006 - între 2000 și 2005, López Obrador a guvernat capitala țării - Ciudad de

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
poate ca López Obrador să nu fi estimat corect suportul popular de care se bucurau acțiunile sale de contestare, precum s-a înșelat și în privința sprijinului electoral de care credea că se bucură înainte de alegeri. O altă teorie pleacă de la ipoteza potrivit căreia acțiunile lui López Obrador de după alegeri reflectă un calcul rațional. Distincția clară între discursurile sale destinate mass-mediei și cel rostite în piețele publice, demonstrează că acesta s-a folosit strategic de retorica populistă, fără legătură cu opiniile sale

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
mai mare măsură, însă, nepăsarea față de legile existente - manifestată în surdină atunci când acesta era primar, amplificată în opoziție - a fost prezentă atât în timpul mandatului de primar, cât și după, în timpul campaniei din 2006. Acest argument contrazice, într-o oarecare măsură, ipoteza 1, propusă de editori, care afirmă că populismul la guvernare are efecte mai puternice asupra democrației decât populismul aflat în opoziție, dar și ipoteza 5, care spune că populismul în opoziție, chiar și în democrațiile neconsolidate are efecte pozitive limitate

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
de primar, cât și după, în timpul campaniei din 2006. Acest argument contrazice, într-o oarecare măsură, ipoteza 1, propusă de editori, care afirmă că populismul la guvernare are efecte mai puternice asupra democrației decât populismul aflat în opoziție, dar și ipoteza 5, care spune că populismul în opoziție, chiar și în democrațiile neconsolidate are efecte pozitive limitate. De altfel, acest capitol semnalează relevanța a trei factori suplimentari care stabilesc gradul în care discursul populist poate reprezenta o amenințare la adresea calității

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
mai periculos atunci când funcționează fără constrângeri interne, când partidul nu este capabil să-și controleze liderii populiști. Acești trei factori arată că populismul este mai predispus să funcționeze ca un remediu atunci când este controlat, fie din afara, fie din interior. Între ipotezele editorului acestui volum există un calcul tacit care măsoară puterea relativă a actorilor populiști și a celor non-populiști. Se anticipează că populismul la guvernare va avea efecte mai puternice asupra democrației decât populismul în opoziție, deoarce populismul la guvernare dispune

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
luat parte la guvernarea federală (între anii 2000 și 2007). În privința Carintiei, FPÖ a participat la guvernarea provinciei și înainte de 1999, însă doar în acel an a preluat conducerea. Conform schemei de analiză stabilită în Capitolul I (vezi mai ales ipoteza 3), se poate presupune că populiștii de dreapta, deși puternici, au doar un efect moderat asupra calității democrației într-o democrație flexibilă și liberală ca cea din Austria. În mod special, ipoteza enunțată și în introducere că partidele populiste de

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
analiză stabilită în Capitolul I (vezi mai ales ipoteza 3), se poate presupune că populiștii de dreapta, deși puternici, au doar un efect moderat asupra calității democrației într-o democrație flexibilă și liberală ca cea din Austria. În mod special, ipoteza enunțată și în introducere că partidele populiste de dreapta ar întări participarea politică, dar ar slăbi dezbaterea publică va fi studiată pentru cazul Austriei. Studiul va fi în primul rând empiric, nu normativ, bazat pe efectele pozitive și negative ale

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]