27,087 matches
-
spre simbolistica modernă. În noile cadre rustice descoperim aceeași eleganță, senzualitate, obsesie a amănuntului ca altădată. Satul înseamnă pentru Ionel Spânu un loc al veșnicei reîntoarceri, un mit al redescoperirii de sine și , nu în ultimul rând, o oază de liniște în civilizația noastră stresantă. A surprins unele secvențe din peisajul locurilor natale, la dimensiuni epopeice, un spațiu pe care-l sacralizează luxuriația vegetală. Uneori linia și culoarea amintesc de Grigorescu, alteori de Andreescu, dar și neoimpresioniști prin textură și prin
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
FURTUNĂ, Enric (pseudonim al lui Henric Peckelman; 31.V.1881, Botoșani - 30.VI.1965, Săo Paulo, Brazilia), poet și autor dramatic. De-a lungul întregii sale existențe, F. pare că nu-și află liniștea și rădăcinile. Plecat la șaisprezece ani din orașul natal, el se va atașa o perioadă de capitala Moldovei, completându-și studiile la Liceul Național (1897-1900), unde leagă o prețioasă prietenie cu Mihail Sadoveanu. Urmează tradiția familiei (tatăl său era dentist
FURTUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287118_a_288447]
-
Mihail Dragomirescu, din 1928 (redactată împreună cu D. Mazilu). În 1938 a publicat versiunea românească a comediei Louison de Alfred de Musset. A semnat și Ion M. Ganea, I. Râmniceanu și Mihai Longhin. G. a fost un poet al năzuinței către liniștea spirituală (Luminișuri), al amintirii și nostalgiei copilăriei, în formula de „cântec senin și curat”, inaugurată de St. O. Iosif (Doinește Făt-Frumos, Dimineața pe câmp). În Ritmuri franceze (1937) alcătuiește aproape o antologie a poeziei franceze, traducând pe un fir istoric
GANE-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287161_a_288490]
-
de cântec, că altcineva cântă prin gura lor...”. Pe o vreme de ninsoare și „întuneric de nu-ți vezi mâna”, un bolnav în delir din Ursita zice că el va muri în lac la Tăureni. Nici un detaliu psihologic. Însă cadrul, liniștea, obiectele, toate punctează sincretic deznodământul. Înregistrarea graduală de elemente concrete, în manieră cinematografică, ține loc de orice comentariu. În Zborul la cuib - alt răposat; lângă mormântul pregătit pentru el „șed groparii și mâncă pită și slănină”, într-o totală nepăsare
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
care încă mai răsună, / Furiș ascult în noaptea sunătoare. // Izvoare vii din vase stau să salte / Împotrivite, aspre, solitare, / Prin rumeni aburi, luna se arată / În peșteri și firizi, nerăbdătoare. Furiș ascult în noaptea sunătoare / O noapte care întârzie, / Când liniștea mă împresoară / Ca luna, ca o stea, ca o pustie.” O altă ipostază a lui D., cea de stilistician-semiotician, nu face decât să aducă o mărturie în plus că cele două componente ale scrisului său nu se pot despărți. Dialectica
DASCALU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
1995) sentimentul sfârșitului (de lume și de „secol”) pare că se asociază unei oboseli dulci, o „lumină moartă” se lasă deasupra orașului; în peisaje vizionare, încremenite, străluminate dinăuntru de strania lumină a morții, amenințarea angoasantă, presimțirea vidului alternează cu o liniște și o armonie nefirești: „O singură femeie/ fierbe duminica într-un cazan de aramă/ hăinuțele celor o mie de copii orbi/ Le clătește apoi seara/ în albia dulce a râului/ le stoarce și le întinde/ la uscat pe sârmă/ în
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
e profesor, conferențiar al Ateneului Român, redactor la „România liberă”, prim-redactor la „Epoca”, „Lupta”, director la „Lupta literară”, colaborator la „Revista literară”, „Familia”, „Drepturile omului”, „Românul”, „Literatură și știință”, „Vieața”, redactor la „Revista nouă”. Îi apar volumele Sultănica (1885), Liniște (1887), Trubadurul (1887), Paraziții (1892), Între vis și viață (1893). Gazetarul aduce pretutindeni verva sa critică, pamfletară și o pasionată pledoarie democratică. Ideile lui D. căpătau energie și putere de seducție prin impetuoasa desfășurare a unei logici dominant afective, elocința
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
existență tragică, halucinantă. Cu sensibilitatea lui maladivă, el este incapabil să dea un sens lumii în care se zbate și se întoarce în delir spre amintiri, cufundându-se într-o trăire voluptuos onirică. Cu mai accentuate note morbide, eroul din Liniște apare tulburat nu numai de drama lui sentimentală, ci și de conștiința fatalității, de neputința în fața firii. Alte nuvele (Paraziții, Iancu Moroi, Milogul) alternează perspectiva melodramatică și privirea lucid critică, sarcastică. Într-o galerie de portrete figurând ființe ratate, sunt
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
Viforul, piesă construită după alte reguli decât Apus de soare, personajul nu mai este un erou. Aici D. optează pentru modelul dramei shakespeariene, al cărei spirit îl elogiase adesea. În preajma unui domn dezaxat, sanguinar, fiecare încearcă zadarnic să-și găsească liniștea. Prevestirile, amenințările se transformă cu repeziciune în fapte, tulburând ordinea firească a vieții. Ștefăniță însuși, ticluitor și înfăptuitor al unor răzbunări sângeroase, este ros de neliniște, încordat uneori paroxistic, în pofida aerului calm, sfruntător. Astfel, sursa dramaticului se află, de data
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
pe care el le introduce mai întâi în proza noastră. Darul său vizual, adeseori remarcat, este incontestabil. Comparațiile și metaforele sale traduc o viziune totdeauna fragedă. TUDOR VIANU SCRIERI: Poiana Lungă - Amintiri, București, 1878; Sultănica, București, 1885; ed. București, 1908; Liniște, București, 1887; Trubadurul, București, 1887; Petre Ispirescu, București, 1887; Carmen Sylva. Neagoe Basarab și Meșterul Manole. Carmen Sylva și românii, București, 1892; Paraziții, București, 1892; ed. București, 1905; Între vis și viață, București, 1893; ed. București, 1903; Cestiunea națională, București
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
București, 1892; ed. București, 1905; Între vis și viață, București, 1893; ed. București, 1903; Cestiunea națională, București, 1894; Hagi-Tudose, București, 1903; Apus de soare, București, 1909; ed. 2, București, 1912; Stăpânea odată ..., București, 1909; Viforul, București, 1910; Luceafărul, București, 1910; Liniște. Trubadurul, Stăpânea odată ..., București 1911; Irinel, București, 1912; Din estetica poeziei populare, București, 1913; Hagi-Tudose, București, 1913; Norocul dracului, București, 1916; Războiul și datoria noastră, București, 1916; A doua conștiință, București, 1923; Opere, I-II, îngr. și pref. Aurel Martin
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
recurgând la intertextualitate pentru a construi în propriile texte „satelit” o viziune poetică personală. Ca și la ilustrul precursor, misiunea poetului este de a se dedica unei existențe solitare, departe de zgomotul mundan, cu scopul de a-și clarifica, în liniștea confruntării directe cu sinele, crezul artistic. Într-o vreme în care intertextualitatea ia de obicei forma parodiei superficiale, D. este original prin sinceritatea devoțiunii cu rol purificator în propriul discurs. El știe să regizeze însă și explozii imagistice prin notații
DORIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]
-
Papadima, cu pseudonimele D. Pala și P. Opal), „Probleme - oameni - comentarii”, „Viața studențească”, „Cronici și fapte”, „Curier literar”, „Viața culturală”, „Literatură și artă”, „Revista presei” (Mircea Vulcănescu). Colaborează cu articole Constantin Noica (Despre simțirea românească), Anton Golopenția (Datoria jertfei de liniște), Mircea Vulcănescu, Ovidiu Papadima, Nichifor Crainic, Nicolae Andrieș, Horia Sima (La Russie sous les Juifs), Eugen Radian. Poezie semnează Aron Cotruș (Strămoșesc pământ, Către plugari). Mai colaborează Petre Onescu, Șt. Corbu, G.N. Mugur, Radu Costăchescu, Mihai Novac ș.a. Sociologul H.H.
DREAPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286868_a_288197]
-
citadine, cu toate că ele nu sunt decât punctări expresive ale ideii poetice. Se pot reține câteva motive sentimentale, semnificative pentru înțelegerea unui destin uman. Mica antologie Neodihna cuvintelor (1986) este opera creatorului ajuns la vârsta senectuții, când simte cu spaimă și liniște, în același timp, apropierea sfârșitului. Părinții și prietenii de odinioară revin, nostalgic, în mintea și sufletul poetului. Drama existențială a creatorului însuși conferă poemelor un aer de gravă meditație. Sacerdot fidel al pământului și al istoriei, exponent al unei generații
DRUMUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286885_a_288214]
-
mare dorințe Între coapse. Așternuturile erau umede și eu meditam: ce-o mai fi prin lume?”. Există un loc În care romanciera se Întîlnește cu multe dintre colegele sale - notația amar-cinică, punctul unde zvîrcolirile eului se domolesc În drumul spre liniștea de dincoace de lume (reintegrarea În kosmos a balaurului din basme În clipele premergătoare morții). Nu În ultimul rînd, romanul Lorettei Nobécourt poate fi privit la un moment dat, schimbînd ce e de schimbat (adică multe), ca o povestire filosofică
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un angajament accesoriu al formei Într-o Istorie care nu-i aparține.” Barthes continuă afirmînd că astfel scriitura Își regăsește rolul instrumental jucat În arta clasică, dar că acest instrument revenit la origine „este felul de a exista al unei liniști”. „Scriitura albă” nu depășește astfel literatura, ea nu este o manifestare a conștiinței literaturii, pentru că nu e Înzestrată cu voința de a lupta Împotriva Literaturii. E drept, ea nu mai impietează asupra expresiei gîndirii, dar fără nici un folos: transparența ei
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de poruncile lui și să-i oprească țara cu tot venitul” și, chiar în ajunul luptei de la Călugăreni, îi stă gândul la nuntă și la „daruri scumpe”. Până la urmă, incapabil să răspundă nevoilor vremii, cere să se retragă undeva în liniște, pentru ca - în pripă - să se răzgândească și să se reîntoarcă, nedorit, la domnie. Ironia cronicarului nu îl iartă. Urmările nefaste ale lipsei de măsură și de judecată corectă le constată cronicarul cu amărăciune și în finalul bătăliei de la Eger (1598
CRONICA DOMNIEI LUI MIHAI VITEAZUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286523_a_287852]
-
este desenul, nu culoarea, dovadă a aceleiași înzestrări clasice, înclinată spre realitatea obiectivă care se oferă observației și studiului, nu spre atmosfera lăuntrică, insinuată în dominanta cromatică (Faptul zilei). O sensibilitate mai ales auditivă susține semnele înserării, cu respirația și liniștea nocturnă a satului, în Noapte de vară. Iar zarva, veselia, joaca fără griji a copiilor compun în Iarna pe uliță un fundal sonor și plin de verva mișcării, pentru a contura tabloul unei vitalități senine, în care se concentrează specificul
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
viziunea parcelei sale, nu-l interesează ansamblul și această poziție îi produce o stare de confort. Își recunoaște locul, face ce i se cere, se identifica cu cei ce-i seamănă și cei ce-l dirijează, își conservă echilibrul și liniștea. Ce i se poate reproșa? Literatura inventariază mai multe tipuri de manipulare în vederea obținerii unei supuneri culturale, psihologice, fizice. Autoritatea poate avea atributul competenței sau al statutului administrativ, poate fi exercitată în numele unui angajament responsabil față de o sursă, poate fi
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
timp..., București, 2002. Repere bibliografice: Constantin Ciopraga, „Argintatul pește și alte poezii”, CRC, 1971, 20; Gh. Bulgăr, „41 de sonete”, RL, 1976, 3; Petru M. Moș, „41 de sonete”, AST, 1976, 10; Lit. rom. cont., I, 490-492; Gheorghe Pituț, Din liniștea rondelurilor, LCF, 1981, 15; Dan Ciachir, Un poet al datinei, SPM, 1981, 526-527; Dicț. scriit. rom., II, 554-555; Popa, Ist. lit., II, 467; Barbu Cioculescu, Pe urmele lui Charles d’Orléans, RL, 2003, 7. M.Dț.
IANCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287483_a_288812]
-
reguli și norme sociale, de legi. Nerespectarea sau încălcarea normelor și legilor, disfuncționalitățile în acest plan au fost considerate constant ca o fațetă ce caracterizează multe tulburări de personalitate. Se poate ajunge la acte delictuale, infracțiuni, conflicte cu autoritățile, perturbarea liniștii și ordinii în comunitate, comportament anomic, criminalitate, dar și simpla neîndeplinire adecvată a rolurilor maritale, parentale, profesionale, civice. Acest plan vizibil al comportamentului e relativ ușor înregistrabil. Însă nu toate tipurile de tulburări de personalitate prezintă, în egală măsură, probleme
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
deși recurente sunt inconstante și greu anticipabile, fapt ce cultivă manifestări similare în comportamentul copiilor. Disfuncționalitatea rolului profesional și adeseori prolificitatea cuplului agravează și mai mult dizarmonia vieții familiale. Intervențiile psihoterapeutice sunt relativ limitate dar trebuie să cultive comunicarea și liniștea cuplului corespunzător unor câștiguri sau achiziții materiale conjuncturale și să coalizeze mecanismele defensive individuale orientându-le împotriva părintelui cu atitudini recurente antisociale. MILLON (1981Ă și HEAD (1991Ă postulează faptul că un mediu social cu expresivitate emoțională deficitară și simultan hiperprotector
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
surori. / Deșir bob după bob, / e dulce savurosul rod,/ crescut pe o singură tulpină / dreaptă, susținută de / aripi de lumină” (Porumb). Confesive, respirând sinceritate, versurile dezvăluie o permanentă căutare de sine, neocolind presimțirea obsesivă a morții, primită cu resemnarea și liniștea înțeleptului care cunoaște rânduiala lucrurilor, ca în Agonia timpului: „Bătrân, / abia își trage suflarea, / opaițul pâlpâie, / se stinge lumânarea. // Sfârșitul afurisit / vine nedorit./ Toate stau la locul lor,/ numai un cocor / se reazimă pe un picior. Casa e casă / împrejmuită
IENCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287504_a_288833]
-
valorile lor coincid cu cele ale clienților, care „investesc pentru a se Îmbogăți”. O mică firmă din Vestul Mijlociu a pornit de la premisa „investitorului inteligent”, care câștiga mai mult decât cheltuia și care dorea să-și păstreze economiile, dar și liniștea. Firma, membră a bursei din New York, investește banii În bonuri, acțiuni, rente, asociații neimpozabile; doar o optime din operațiunile sale se desfășoară În cadrul bursei. Produsul livrat este de ordin psihologic: liniștea economisirii În locul Îmbogățirii. În timp ce marile firme financiare nu vor
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
și care dorea să-și păstreze economiile, dar și liniștea. Firma, membră a bursei din New York, investește banii În bonuri, acțiuni, rente, asociații neimpozabile; doar o optime din operațiunile sale se desfășoară În cadrul bursei. Produsul livrat este de ordin psihologic: liniștea economisirii În locul Îmbogățirii. În timp ce marile firme financiare nu vor nici măcar să accepte realitatea, popularitatea și beneficiile acestei companii continuă să crească. 4. Incongruența de proces, legată fie de ritmul, fie de logica acestuia, nu reprezintă o subtilitate; cei direct implicați
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]