25,496 matches
-
și întâmplări minore din biografia unui eu feminin deopotrivă intelectual și stihial. Volumul Bal la regina Portugaliei (1979) conține două romane, unul de mai mică întindere, Străbunica Hedviga, și cel care dă titlul volumului. Ambele, construite pe principiul povestirii în povestire și al ocolurilor narative, se circumscriu modelului romanului total al anilor ’70, combinând analiza psihologică, epicul obiectiv, fresca socială și cronica de familie. Străbunica Hedviga, mic roman de familie, e dominat de figura masivă a străbunicii, personaj înzestrat cu atributele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285587_a_286916]
-
două personaje, „ea” și „el”, și celor două timpuri ale romanului, prezentul (ajunul Revelionului) și trecutul (fragmente din biografiile celor doi eroi, alternând cu fragmente din viața unor personaje-satelit). Istoria în paralel a întâlnirii celor doi se compune din mici povestiri, scrise la persoana întâi, din perspectiva celor doi protagoniști, complicate prin includerea în ramă a unor alte povestiri. Este de-a dreptul captivantă relatarea aceluiași episod - clasica ciocnire dintre un el grăbit și cavaler și o ea încărcată de pachete
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285587_a_286916]
-
biografiile celor doi eroi, alternând cu fragmente din viața unor personaje-satelit). Istoria în paralel a întâlnirii celor doi se compune din mici povestiri, scrise la persoana întâi, din perspectiva celor doi protagoniști, complicate prin includerea în ramă a unor alte povestiri. Este de-a dreptul captivantă relatarea aceluiași episod - clasica ciocnire dintre un el grăbit și cavaler și o ea încărcată de pachete, la ieșirea dintr-un magazin - din două perspective opuse, cum sunt cea feminină și cea masculină. Romanul are
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285587_a_286916]
-
a dreptul captivantă relatarea aceluiași episod - clasica ciocnire dintre un el grăbit și cavaler și o ea încărcată de pachete, la ieșirea dintr-un magazin - din două perspective opuse, cum sunt cea feminină și cea masculină. Romanul are farmecul unei povestiri polițiste bine scrise, dar și al unui romance în cheie simbolică; reîntâlnirea din final a celor doi nu este un facil happy-end, ci regăsirea unei stări de grație care înseamnă puritate și frumusețe, recuperarea adevăratei zăpezi, a „zăpezii de-altădată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285587_a_286916]
-
expresie, iar acel loc anume se conturează la jumătatea drumului dintre real și imaginar, dintre aici și altundeva. Francofonia astfel concepută ar fi generatoarea unui între, a unui loc hrănit cu toate așteptările vane și cu toate proiecțiile magice, structurînd povestirile, încălecînd granițele, asumînd rolul unui cronotop transversal. Pierre Cadorai poartă în el o operă, un peisaj pe care încearcă să-l elibereze, iar acest peisaj va începe să existe prin ochii pictorului-personaj, prin intermediul crochiurilor sale îmbrăcate în cuvinte. Și în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
scriiturii, de la vocabular la filo sofia timpului, trecînd prin codurile de încheiere. Într-adevăr, citi torul occidental este cumva descumpănit în fața sfîrșitului romanului Syngué sabour, care, de fapt, nu e unul în sensul clasic al cuvîntului. Întregul univers magic al povestirilor persane e structurat pe finaluri multiple sau încastrate, sau doar sugerate, pentru ca libertatea de alegere a cititorului să nu fie alterată. Noi, occidentalii, avem nevoie de claritate, de precizie, de un punct de "cădere" într-un text nara tiv, în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
gen literar al lumii la care aderă, cum a fost cazul, spre exemplu, al Elenei Văcărescu / Hélène Vacaresco și a poeziei sale cu adînci influențe parnasiene, sau al lui Cioran, în adoptarea formelor scurte, aforistice, sau al lui Eliade, cu povestirile sale existențialiste gidiene etc. Dar astăzi, producția romanescă se înscrie tot mai mult în ceea ce se numește deja "tradiția francofonă" și putem vorbi despre o formulă hibridă, care conciliază universuri simbolice distincte, aspirînd la o sinteză ce garantează bogăția interacțiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de-a lungul spiralei temporale, în toate sensurile, punînd atenția și sagacitatea cititorului la grea încercare, părăsind uneori firul Ariadnei pentru a-l incita să găsească singur ieșirea din labirint. În Simfonia lupului și Culorile rîndunicii, Marius Daniel Popescu propune povestiri autobiografice insolite, deconstruindu-le de fapt în raport cu imaginea tradițională pe care ne-o facem des pre ele și redîndu-le sub formă de puzzle. Cumva în felul lui Julio Cortazar, sau al lui Jean Genet, el compune un soi de șotron textual
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pasăre căreia îi dai culorile timpului. Fapte și obiecte. În ele, prin ele, cu ele în aparență servite în stare brută, în realitate repartizate minuțios, ca notele pe o partitură se creează emoția, prin intermediul cuvintelor nenumărate ce populează frazele unei povestiri, pe care memoria o prelungește la infinit. Am putea spune că spațiul francofon este o "zonă liberă", dincolo de o spațialitate și de o temporalite geo-istorică concretă, o arie complexă în care scriitorul explorator trăiește o experiență majoră: descumpănirea în fața stranietății
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
plîngea de milă. Dar de cînd a înflorit exploziv, "genofag", nu doar subordonîndu-și vechile rivale, ci și împrumutîndu-le dezinvolt tehnicile și registrele specifice, trece din criză în criză. De la antiroman la nou roman, roman-document, roman oulipian, auto-ficțiune etc., de la respingerea povestirii la revenirea ei grabnică, de la eliminarea personajelor, sau reducerea lor la o inițială, la revalorizarea lor cu asupra de măsură, de la spulberarea iluziei romanești la varii formule de interacțiune directă cu cititorul, romanul cunoaște probleme succesive, de o gravitate care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lor țintește către îmbogățirea sau cel puțin modificarea acelui "freamăt mitologic", a acelei băi de imagini în care trăiesc contemporanii lor și care este oxigenul sufletului. (Tournier,1979) Gilbert Durand merge încă și mai departe, afirmînd că "Literatura, și îndeosebi povestirea romanescă, sunt un departament al mitului." (Durand, 1961) În fapt, orice scriere presupune o sumă nesfîrșită de voci suprapuse, voci tăcute, topite în țesătura cuvîntului, o multitudine de surse și de instanțe ; e nevoie de mai mulți pentru a scrie
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în ziua lansării pe piață, lăsînd mult în urmă aventurile lui Harry Potter. 1Q84 cu referire la binecunoscutul 1984 al lui Orwell, căci litera "q", în japoneză, se pronunță ca cifra "9" pune în scenă două lumi paralele, amestec de povestire fantastică, thriller și roman de dragoste, sinestezii narative cu care ne-a obișnuit autorul, sondînd cu aceeași voce inegalabil de suavă și puternică totodată latura obscură a societății nipone. Toate romanele lui Murakami au fost bine primite de public și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și ei importanța lor, la fel ca peisajele, sau aerul pe care l-am respirat. Fără a mai vorbi de amintirile dureroase ale experiențelor mele trecute, sau de cele agreabile... Toate aceste elemente foarte personale se strecoară de la sine în povestirile pe care le scriu. Dar pentru că au rămas atîta vreme cufundate în obscuritate, aceste elemente, în ciuda caracterului lor luminos, se întunecă pînă la a deveni, uneori, viziuni de coșmar. Culmea e că nu sunt un pesimist. Mai degrabă contrariul. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Dar pentru că au rămas atîta vreme cufundate în obscuritate, aceste elemente, în ciuda caracterului lor luminos, se întunecă pînă la a deveni, uneori, viziuni de coșmar. Culmea e că nu sunt un pesimist. Mai degrabă contrariul. Ceea ce doresc să arăt în povestirile mele e faptul că, pentru a spera, trebuie să traversezi un lung coșmar. Pentru a căuta lumina, trebuie să fii înconjurat de tenebre adînci. Pentru a cunoaște liniștea, trebuie să treci printr-o violență care îți scapă. Fragmente dintr-un
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mai ușoară povară, dovadă fiind și faptul că războiul cu Algeria a fost un subiect tabu pînă de curînd... Naratologic vorbind, romanul se clădește pe un du-te-vino permanent între secvențe derulate în Franța contemporană, asumate de un narator anonim, și povestirile războinice pe care i le relatează un anume Victorien Salagnon, fost rezistent, devenit parașutist în Indochina și Algeria, apoi pictor. Emfaza stilistică, poate inevitabilă cînd e vorba de un suflu epopeic, acoperă, printre altele, o meditație asupra felului în care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
deși atît de diferită de "realismul magic" al sud-ameri canilor, nu e cu nimic mai prejos, natura nefiind pentru ei simplu decor al acțiunii, ci materie organică, ființial integrată vieții. Mulți comentatori se întreabă de unde le vine această pasiune a povestirii, dacă se datorează vechilor tradiții orale vikinge, transmise în nesfîr șitele nopți de iarnă petrecute în jurul unui foc, sau dacă acest dinamism cu accente inedite își are rădăcinile în cultul Destinului, care a fost prima zeitate a panteonului lor... Cert
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
I-am istorisit propria lui poveste. Erai în grădina guvernatorului, aveai doar o bucată de pînză în jurul coapselor, erai păzit de doi soldați. Un grup de domni a venit să te studieze și ți-au vorbit în diferite limbi... Această povestire, pe care la timpul potrivit v-am relatat-o cu toate detaliile de care îmi aminteam, l-a uluit. Mă asculta cu o atenție imposibil de redat, aproape înspăimîntătoare, nemișcat, cu sudoarea acoperindu-i ușor fruntea. Am terminat povestirea acelei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Această povestire, pe care la timpul potrivit v-am relatat-o cu toate detaliile de care îmi aminteam, l-a uluit. Mă asculta cu o atenție imposibil de redat, aproape înspăimîntătoare, nemișcat, cu sudoarea acoperindu-i ușor fruntea. Am terminat povestirea acelei prime zi și am continuat: Înainte de asta, te aflai pe vasul John-Bell, terorizat, ai stat ghemuit zece zile lîngă balustradă, refuzînd orice îmbucătură... L-am binecuvîntat în gînd pe acel afurisit de căpitan Rowland care, prin istorisirea sa, în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de o deschidere către "literatura-lume" pe care, la urma urmei, ei au teoretizat-o, cert e că francezilor le place tot mai mult universul poveștilor și legendelor africane, stilul inconfundabil, cu parfum de eucalipt și asprime deșertică, savoarea particulară a povestirilor ce încalecă dezinvolt orizonturi și cadre de referință, trecînd cu ușurință poarta dintre lumi. În acest al șaptelea roman al său, frumoasa scriitoare cvadragenară, născută în Camerun și instalată în Franța din 1991, ne oferă o poveste universală pe tema
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ținuturile natale. Dar acei oameni au avut o existență anterioară captivității, o societate, familii, prieteni, ocupații, într-un univers liber, unde nu viețuiau în defensivă, pentru că nu știau ce pericole îi pășteau dinafară. Pe ruperea acestui echilibru ontologic se concentrează povestirea Leonorei Miano, ca și pe dimensiunea general umană a suferinței cauzate de dispariția unei ființe dragi. Nu fără acea urmă de fatalism specifică popoarelor care au cunoscut vicisitudinile istoriei, căci oamenii sunt prezentați ca neavînd nicio putere asupra evenimentelor. De pe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mitologic reperate. E drept, adaugă ea zîmbind, că atunci cînd a aflat că una din cititoarele ei cele mai înfocate și-a botezat proaspăta fiică Plectrude, s-a simțit ușor stînjenită... Mai apoi, deși există un dinamism foarte pronunțat al povestirii, urmărind, practic, etapele tensiunii dramatice din tragediile grecești, pînă la climaxul adesea surprinzător, dintr-o perspectivă narativă, nu se poate vorbi de vreo acțiune, sau de vreo evoluție a situațiilor. Un text de Amélie Nothomb e ca un basorelief, care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
brațele deschise literaturile scandinave, ilustrînd îndeosebi subgenuri ca romanul polițist, "negru", sau thriller-ul de o factură specială, în care ritmul lent, sumbru, melancolic se combină cu un umor decalat, pișcător și cu o autoironie remarcabilă. Totul înscris în magia povestirii transmise din negurile timpurilor vikinge... Iată că, la finele lui 2010, această fascinație și-a găsit obiectul în romanul Purge (ed. Stock) al unei tinere scriitoare finlandeze, Sofi Oksanen, un fel de sosie nordică a Angelinei Jolie altoită cu Amy
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dvs., establishment-ul nu v-a privit cu ochi buni. Ați resimițit-o și dvs.? Sunt întru totul de acord cu Arni. Două sunt motivele care explică absența tradiției polițiste în Islanda. Unul ține de faptul că oamenii, inclusiv scriitorii, consideră povestirile polițiste ca pe niște romane proaste. De fapt, nici măcar nu le consideră romane, de aceea ne-a fost atît de greu să ne impunem la început, lui Arni și mie. Al doilea motiv e acela că majoritatea islandezilor au crezut
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lui Arni și mie. Al doilea motiv e acela că majoritatea islandezilor au crezut mult timp într-un fel de inocență a societății lor. Se produceau prea puține fapte reprobabile, iar acelea nu erau de natură a da naștere unor povestiri polițiste. În cele din urmă, cînd am început să scriu, nu m-am mai gîndit la toate astea. Nici măcar nu m-am mai gîndit că aveam să scriu un roman polițist. Dacă aș fi început s-o fac, poate că
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Timpul, ca și concept, mă interesează enorm modul în care trece, dar și influența sa, consecințele trecerii sale asupra vieților noastre. Îmi place să descopăr legăturile între o epocă și alta. Evident, tematica timpului reprezintă o parte foarte importantă din povestirile mele, fie că e vorba de puterea sa destructivă sau de forța sa vindecătoare. În Franța, Islanda e puțin cunoscută, dincolo de cîteva clișee. Sunteți conștient de faptul că prin scrierile dvs. descoperim această țară? Vă gîndiți la asta cînd scrieți
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]