24,561 matches
-
fie distruse fie dinăuntru, fie dinafară. Idealizarea acestei Românii de pe vremuri constituie esența sămănătorismului. Iorga a zugrăvit imaginea lui asupra satului sămănătorist în 1933: "Am încercat să reconstitui mediul patriarhal și să ofer un exemplu propriilor noastre timpuri care se rupseseră de aceste legături naturale despre amintirile văilor de la Dorohoi; ele au răsărit acum în mintea mea, cu satele și boierii lor, cu conacele de pe vremea cînd eram adolescent, cu toate relațiile profund umane pe care le reprezentau. (...) Toate acestea contraveneau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
avea pentru el o valoare mai mare decît națiunea 147. Dar accentul pus de el asupra dreptății sociale într-un cadru naționalist i-a deconcertat pe conservatori, chiar și pe marele adept al lui Bismarck, Petre P. Carp. Iorga a rupt-o cu conservatorii după Congresul Partidului Conservator din februarie 1906, dîndu-și seama că naționalismul său era ireconciliabil cu platforma partidului. Pe vremea aceea elaborase un program bazat pe naționalismul lui cultural și pe lupta literar-culturală care vor deveni cunoscute sub
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga a elaborat o asemenea armonie și a pus-o în contrast cu subiectele standard ale înstrăinării literare de la sfîrșitul veacului. Eminescu a început, dar nu și-a terminat romanul Geniu pustiu, în care se ocupa de situația omului înstrăinat de sat, rupt de tradițiile lui în marile orașe 154. Iorga sublinia că societatea este în esență spirituală și că ea are nevoie de armonie în gîndire și simțire. România era extrem de lipsită de elementul moral pe care îl putea furniza ridicarea țărănimii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să caute ajutor la străini împotriva compatrioților lor. V. Vázsonyi, liderul mulțimilor de evrei, declara în 1924: "Tratatul de la Versailles e o pacoste pentru națiunea noastră, el nu ne poate asigura drepturile". Alianța israelită a tras concluziile cuvenite și a rupt-o cu comunitățile evreilor unguri, excluzîndu-le astfel din evreimea internațională. Evreii unguri nu s-au sinchisit de acest lucru. Vázsonyi a precizat din nou poziția evreilor: "Coreligionarii noștri străini nici măcar nu înțeleg că noi sîntem în primul rînd și mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
clausus, măsură incompatibilă cu democrația 110. S-ar fi putut face mai mult pentru dirijarea indignării acestei mișcări a studenților și tineretului într-o direcție pozitivă. În 1922, Iorga făcea încă parte din opoziție, dar în cadrul regimului. Din nefericire, era rupt de noua realitate românească și nu era la curent cu apariția "Noului naționalism". Ca și Hindenburg și Horthy (într-un sens, chiar și ca francezul Pétain), și ca mulți alți lideri naționaliști din secolul al XIX-lea, Iorga a lăsat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
o campanie murdară care l-a dezgustat pe Iorga, el refuzînd să facă publice fapte incontestabile despre Carol. Regele Ferdinand și Regina Maria cunoșteau mai intim situația. Regele îl considera pe prințul Carol "o ramură putredă a dinastiei care trebuie ruptă ca să fie salvată coroana"195. Regina Maria gîndește ca o mamă disperată: "Devine tot mai insuportabil; în așa măsură încît ne întrebăm adesea cu toată seriozitatea dacă se află în deplinătatea facultăților mintale. Ce blestem atîrnă asupra capului acestui biet
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
timpul pe care îl putea dedica obligațiilor sale ca prim-ministru. Iorga i-a prezentat prima oară regelui demisia în februarie. I-a fost respinsă. Guvernul lui Iorga și-a dat duhul în mai 1932. Între timp, liberalii lui Duca rupseseră alianța cu Iorga. Un expert francez, Charles Rist, fusese angajat să facă un studiu asupra economiei românești. Iorga îl cunoștea pe Charles Rist, acesta fiind ginerele lui Gabriel Monod, profesorul lui Iorga de la școala de Înalte Studii. Rist a sosit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Puteri Centrale împărtășesc un destin comun. Revizionismul maghiar se menținea pe poziții sau și le pierdea în funcție de reușita și supraviețuirea Germaniei lui Hitler. Consecințele acestei doctrine a "Destinului comun maghiaro-german" sînt binecunoscute de toată lumea. Ungaria s-a alăturat Axei, a rupt tratatul de "Prietenie eternă" cu Iugoslavia și a atacat-o; a declarat apoi război URSS-ului și Aliaților occidentali ai sovieticilor; în sfîrșit, în primăvara lui 1934, atunci cînd Imrédiștii au ajuns la putere, ungurii, cu sprijinul lui Eichmann, au
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
o alianță defensivă cu URSS). Iorga a rămas de neclintit, explicîndu-i regelui că "Rusia rămîne Rusia. Nu putem și nu trebuie să ne aliem cu ea. Dacă Franța ne-ar cere să încheiem o astfel de alianță, am prefera să rupem relațiile cu ea decît să acceptăm!" Iorga l-a avertizat pe rege că, din cauza sistemului partinic, România se deplasează spre dreapta "cu iuțeala unor cai în galop". L-a întrebat pe rege ce s-ar întîmpla dacă Legiunea ar avea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
minte: ai o soție și copii, blestemul mamelor române te va ajunge! Nu uita asta, pentru că acesta este cel de al 11-lea ceas!" Semnat: "O bună româncă". Legionarii îi trimiteau tot timpul fotografii ale căpitanului, pe care Iorga le rupea furios 68 "Adevărul", 30 noiembrie 1937 69 Iorga a refuzat să încaseze salariile pentru aceste posturi suplimentare și le-a donat unor acțiuni caritabile 70 Alexandru Lepădatu, Scrieri alese: Articole, Cuvîntări, Amintiri, Cluj-Napoca, 1985, p. 408 71 "Neamul românesc", 30
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu metode capitaliste. Joseph Schumpeter Mulți dintre noi am fost dezamăgiți de Anglia găsită la Întoarcere... nimeni nu o putea transforma peste noapte În Anglia visată. Doamna Winnie Whitehouse (În Paul Addison, Now the War Is Over) Soluția este să rupem cercul vicios și să le redăm popoarelor europene Încrederea În viitorul economic al țărilor lor și al Întregii Europe. George C. Marshall Calamitatea din Europa a avut o asemenea amploare, Încât a deschis noi perspective. Războiul schimbase totul. Aproape nicăieri
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Așa, sprijinul economic s-a limitat la Occident și a marcat Începutul separării Între cele două jumătăți ale continentului. Planul Marshall a fost gândit de la Început ca un ajutor autolimitat. Scopul său, expus chiar de Marshall la Harvard, era „să rupă cercul vicios, redând popoarelor europene Încrederea În viitorul economic al țărilor lor și al Europei În ansamblu”. În loc să ofere ajutor În bani lichizi, el propunea aprovizionarea gratuită cu bunuri livrate țărilor europene pe baza unor cereri anuale, formulate de fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
obținută În 1947 -, Aliații puteau satisface pretențiile franceze. Dar În chestiunea centrală a viitorului Germaniei, Parisul nu avea nici un avantaj strategic prin care să forțeze acordul anglo-americanilor. Relația Franței cu Uniunea Sovietică era puțin diferită. Franța și Rusia legaseră și rupseseră alianțe de mai multe ori În ultima jumătate de secol, iar Rusia ocupa un loc aparte În afecțiunea publică franceză: sondajele de opinie din Franța postbelică indicau o substanțială rezervă de simpatie pentru URSS5. După Înfrângerea Germaniei, diplomații francezi puteau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Rezultatul cel mai probabil - că o Germanie revigorată va fi moștenitoarea de facto a vechilor imperii ce se Întindeau de la Stettin la Istanbul - a fost evitat la limită doar mulțumită erorilor lui Hitler. Soluția sovietică, impusă În locul celei germane, a rupt vulnerabila jumătate estică de restul continentului. Pe atunci, occidentalii nu s-au sinchisit. Cu excepția nemților - națiunea cea mai afectată de diviziunea Europei, dar și cel mai puțin În măsură să protesteze -, europenii din Vest erau În general indiferenți la dispariția
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
starea Europei contemporane: „Moral și economic, Europa a pierdut războiul. Marea cupolă a civilizației europene, cu lumina ei blândă În care toți am crescut, am citit, am scris sau am călătorit, s-a prăbușit; funiile sunt roase, marele stâlp e rupt, mesele și scaunele s-au făcut fărâme, cortul e gol, trandafirii s-au uscat În glastre...”. Deși Îngrijorați de starea continentului, comentatorii britanici (și mai ales englezi) stăteau puțin deoparte, ca și cum problemele evident similare ale Europei și Regatului Unit ar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Eisenhower lui Macmillan la 28 martie 1960, Occidentul „nu-și permite să rămână 50 de ani pe muchie de cuțit”. În același spirit, Kennedy l-a asigurat pe Hrușciov la Viena că Statele Unite nu intenționau să ia măsuri care să „rupă legăturile Uniunii Sovietice În Europa de Est”: o confirmare voalată că rușii puteau păstra ceea ce aveau deja, inclusiv partea estică a Germaniei și teritoriile ex-germane care aparțineau acum Poloniei, Cehoslovaciei și Uniunii Sovietice 9. La puțin timp după ce Kennedy s-a Întors
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
orice țară ce ar fi recunoscut Republica Democrată Germană (contestând astfel implicit pretenția RFG, stipulată În Legea Fundamentală din 1949, că este reprezentanta tuturor germanilor). Singura excepție a fost Uniunea Sovietică. Rigiditatea Bonnului a fost demonstrată În 1957: Adenauer a rupt relațiile diplomatice cu Iugoslavia după ce Tito recunoscuse Germania de Est. Relațiile Germaniei cu Europa de Est au fost efectiv Înghețate de-a lungul următorilor zece ani. Pe plan intern, pe lângă alocarea de resurse considerabile pentru a ajuta refugiații, prizonierii repatriați și familiile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Sunteți un popor măreț!”), adăugând către un adjutant: „Dacă ar mai fi un popor măreț, nu m-ar aclama chiar așa”. În orice caz, oricât de reci ar fi fost relațiile bilaterale, nici un lider vest-german n-ar fi Îndrăznit să rupă relațiile cu Washingtonul pentru o iluzorie alternativă franceză. Cu toate acestea, intrigile lui Adenauer din politica externă erau menite să rezoneze cu un sentiment profund de nemulțumire față de inevitabila subordonare a Germaniei față de SUA. Azi presupunem cu prea mare ușurință
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
iar În urma unei demonstrații atât de concrete a limitelor britanice, ea se putea aștepta să se confrunte cu cereri tot mai numeroase de independență. După o pauză de un deceniu, În care doar Sudanul (În 1956) și Malaysia (În 1957) rupseseră legăturile cu Marea Britanie, țara a intrat Într-o fază accelerată de decolonizare, Îndeosebi În Africa. Coasta de Aur și-a căpătat În 1957 libertatea sub numele de Ghana, primul stat independent dintr-o lungă serie. Între 1960 și 1964, alte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a libertății contra tiraniei. Părea, În sfârșit, posibil să vorbești despre comunism și libertate În aceeași propoziție. Cum avea să spună mai târziu Jorge Semprún, pe atunci un tânăr comunist spaniol care lucra clandestin În Paris, „cuvântarea secretă ne-a rupt lanțurile; ne-a dat măcar șansa să fim eliberați din... somnul rațiunii”. Clipa de speranță a luat sfârșit odată cu invadarea Ungariei. Câțiva observatori din Occident au Încercat să justifice intervenția sovietică sau măcar s-o explice, acceptând versiunea oficială comunistă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
distanțându-se de Uniunea Sovietică după 1958, Dej și Ceaușescu au scăpat și de obligația de a copia destalinizarea și reformele asociate cu epoca Hrușciov. Spre deosebire de alte state-satelit, România nu permitea nici un fel de opoziție: intelectualii bucureșteni din anii ’60, rupți de propria societate, nu erau implicați În dezbaterile interne (care nu existau) și trebuiau să se mulțumească cu lectura ultimelor nouveaux romans de la Paris și cu participarea „prin procură” la o cultură franceză cosmopolită, cu care românii educați au pretins
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cheie nouătc "Politica Într‑o cheie nouă" „Je déclare avoir avorté.” („Declar că am făcut un avort.”) Simone de Beauvoir (și alte 342 de femei) (5 aprilie 1971) În cel mult o generație, partidele comuniste francez și italian fie vor rupe legăturile cu Moscova, fie se vor micșora până la irelevanță. Denis Healey (1957) Prin acest Tratat nu pierdem decât ce am irosit, oricum, de mult. Cancelarul Willy Brandt (august 1970) Când două state vor să-și Îmbunătățească relațiile, ele recurg la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cei mai mulți intelectuali nu erau În măsură să sugereze ceva nici măcar unul altuia, cu atât mai puțin celorlalți concetățeni. Intelighenția din Ungaria și Polonia Îndeosebi era În mare parte străină de condițiile și starea de spirit din centrele industriale și complet ruptă de țărănime. Ba chiar se poate spune că, mulțumită comunismului (un sistem politic care, conform disidenților maghiari Iván Szelényi și György Konrád, „le-a deschis intelectualilor drumul spre puterea de clasă”), vechea distincție dintre „intelighenție” și „popor” specifică Europei Centrale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că În noiembrie 1989 (când, după 67 de ovații În picioare, Ceaușescu a fost reales secretar general al partidului și a declarat cu mândrie că nu vor exista nici un fel de reforme), unii dintre ei Îl considerau deja un impediment: rupt de realitate, Înstrăinat atât de spiritul vremii, cât și de disperarea crescândă a românilor. Dar câtă vreme se bucura de sprijinul Securității (poliția secretă), Ceaușescu părea inatacabil. E așadar logic că Securitatea a fost cea care a precipitat căderea regimului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
astfel mai cosmopoliți și chiar mai sofisticați, dar acest lucru provoca simultan o ruptură cu părinții și bunicii lor. La un deceniu de la declararea independenței, un sondaj făcut printre tinerii slovaci scotea la iveală prăpastia dintre generații. Tinerii erau complet rupți de trecutul de dinainte de 1989, despre care nu știau mai nimic. În schimb, se plângeau că În minunata lume nouă a Slovaciei postcomuniste părinții lor erau debusolați și neputincioși: ei nu le puteau oferi nici ajutor și nici sfaturi copiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]