27,087 matches
-
are numai avantaje. Riscul și incertitudinea se ameliorează, dar asta nu Înseamnă că dispar. Chiar dacă prezintă reușite imediate (ameliorarea rentabilității, creșterea calității), consecințele pe termen lung nu sunt Întotdeauna pozitive. Parteneriatul strategic nu Înlocuiește o stare conflictuală cu una de liniște deplină. Cooperarea verticală transformă rolul pe care furnizorul Îl are În procesul de producție. Ea substituie o multitudine de subcontractanți specializați cu un număr restrâns de parteneri cu atribuții extinse. Pentru a se putea adapta, furnizorul trebuie să-și câștige
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
nopți de aur/ În care luna nu e doar un ciot/ Și când parfumul florilor pornește/ Și toată noaptea umblă peste tot./[...] Frumoase sunt acele nopți de vară/ Cu mii de ochi de aur din înalt/ Când este-atât de liniște în toate/ Că pot vorbi cu mine, celălalt.” C. a lăsat și pagini de memorialistică, publicate postum, în 1997, sub titlul La ceasul de taină. SCRIERI: Flori de spin, București, 1931; Virgil Carianopol, București, 1933; Un ocean, o frunte în
CARIANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286108_a_287437]
-
cugetările ei, este vădit influențată de romantismul german. Motivele românești, folclorice i-au stat adesea în atenție, combinate uneori cu mitologia germană. Plecată în anii tinereții din castelul Mon Repos de pe Rin, poeta va resimți adânc această ruptură: „Și-n liniștea asta de templu / Puternic vai, iat-a bătut / Și ceasul plecării, ca moartea / De jalnic, ca moartea de mut. Curgi, Rinule, -n pace, de-a pururi / Și-adio! Pe noul meu drum / Eu intru, sărmana, -n viața / Cea plină de
CARMEN SYLVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
ceea ce se poate numi „literatură moldoveană”, prin modul de a percepe natura și sensul vieții, atât în poezie, cât și în proză. A rămas de altfel, în plan biografic, ieșeancă de-a lungul întregii vieți. Nostalgia traiului patriarhal, profunzimea trăirilor, liniștea care acoperă furtunile din adâncuri, contemplarea anotimpurilor și a viețuitoarelor fac parte din alchimia sufletească a spațiului care l-a dat pe M. Sadoveanu. Umorul gentil al scriitoarei a fost deseori apropiat de cel al lui G. Topîrceanu. O altă
CAZIMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286152_a_287481]
-
cronici și articole pe teme de cultură îndeosebi la periodicele ieșene și băcăuane, izbutind să-și facă tipărite, într-o cadență destul de regulată, volumele de poezii Răsărit de fată mare (1970), Lumina pământului (1973), Nopți cu Ștefan cel Mare (1974), Liniștea dintre nori (1977), Elegiile inimii (1979), Exact așa vor cânta privighetorile (1982), Cenușa de pe inimă (1984), Plopi fără soț (1987). Acestora li se adaugă, după un interval mai lung, A treia noapte după răstignire (2001). A fost distins, în 1982
CHIRIAC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286205_a_287534]
-
directe aproape, la stricta actualitate, precum și de o serie de disonanțe în versificație și în lexic. SCRIERI: Ce se numește toamnă, București, 1968; Răsărit de fată mare, Iași, 1970; Lumina pământului, Iași, 1973; Nopți cu Ștefan cel Mare, Iași, 1974; Liniștea dintre nori, Iași, 1977; Elegiile inimii, Iași, 1979; Exact așa vor cânta privighetorile, Iași, 1982; Cenușa de pe inimă, Iași, 1984; Plopi fără soț, Iași, 1987; A treia noapte după răstignire, Iași, 2001. Repere bibliografice: Gheorghe Drăgan, Doi poeți, CRC, 1966
CHIRIAC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286205_a_287534]
-
în cele trei volume de poezie pe care C. le semnează în răstimp de doi ani: aceeași tentație a căderii, a răsfrângerii inverse, regresive. În Zona vie (1993) atmosfera crepusculară, impregnată de vestiri demonice, este aceea a unei evanghelii negre ( Liniște de argint), unde Mântuitorul își vede sinele nemântuit prin revelație și sacrificiu (Demențe XXIX), iar tatăl pogoară din cer lângă o mamă „cu tâmple roșii”, ca într-o alegorie alchimică tenebroasă. Numeroase sunt elementele de „iconografie” alchimic-apocaliptică („Luna-și înfige
CESEREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
ceruri”, în valorile sufletești pozitive. Tristețea ce se împânzește, prelingându-se dintr-un anotimp în altul, printre irizări albăstrui, exprimă chinurile potolite ale unei iubiri târzii. În creația poetică a lui C., după atâtea întortocheri și canoniri, sonetele aduc o liniște și o claritate reconfortante. SCRIERI: Exod, Cernăuți, 1933; Proze pentru anul inimii, Cernăuți, 1934; Aur vechi, Cernăuți, 1936; Zaruri, Cernăuți, 1936; Cântece de leagăn, Mediaș, 1936; Casă pe nisip, Cernăuți, 1937; Pietre la cari mă-nchinai, Cernăuți, 1937; Dulcile cuvinte
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
stării lucide amintesc de retortele științelor exacte. Volumul este însă o alchimie a sentimentelor dozate în așa fel, încât cuvintele să nu-și dezvăluie în întregime înțelesurile, ele urmând a fi descifrate de fantezia cititorilor (Scribii cu gâtul de lebădă, Liniște). Un titlu (Libertatea de a trage cu praștia) amintește de poezia lui Geo Dumitrescu, iar câteva balade sunt scrise în maniera folk (Aleluia!, Cântec). Aceeași tehnică a corespondentelor este folosită și în poeziile pentru copii. Dintre numeroasele studii publicate în
CHIŢIMIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286216_a_287545]
-
1997. Este laureat al Premiului de Stat (1986). C. debutează editorial cu volumul de povestiri Tăcerea pădurilor (1965), în care evocă liric scene rurale și momente din timpul celui de al doilea război mondial. A doua culegere de povestiri, Durerea liniștii (1969), axată tot pe problematica rurală, marchează în plan artistic evoluția de la lirismul întrucâtva anacronic la o epică punctată de note dramatice. Cu romanul Semănătorii (1974), prozatorul se încadrează într-o orientare stilistică a cărei menire era, ca și la
CIBOTARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286222_a_287551]
-
a mai tipărit volumele de publicistică Oameni de omenie (1981), Izvoare (1983), Sârjoaca (1984). A publicat și literatură pentru copii și s-a distins printr-o bogată activitate de traducător. SCRIERI: Tăcerea pădurilor, Chișinău, 1965; Cântecul frăției, Chișinău, 1965; Durerea liniștii, Chișinău, 1969; Lupul, Chișinău, 1969; Glasul inimii, Chișinău, 1971; Semănătorii, Chișinău, 1974; Semaforul, Chișinău, 1975; Drumuri, Chișinău, 1979; Pasăre călătoare, Chișinău, 1980; Oameni de omenie, Chișinău, 1981; Izvoare, Chișinău, 1983; Îndrăzneala, Chișinău, 1983; Sârjoaca, Chișinău, 1984; În preajma iubirii, Chișinău, 1988
CIBOTARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286222_a_287551]
-
către altceva). Atât timp cât eforturile lui sunt direcționate către obiectiv, toate comportamentele sale (la fel și la om) par să fie încercări de a găsi soluții - nici una dintre ele nefiind produsul unor părți așezate accidental. O perioadă de perplexitate (sau de liniște) intervine implacabil; dar, în cazurile cercetate, niciodată soluția nu apărea ca urmare a unei dezordini de impulsuri oarbe. Este o acțiune continuată (care poate fi și împărțită) numai de către gândirea abstractă, de către observator; dar, în realitate, procesele nu apar ca
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
inevitabile) vor fi depășite de moderator prin refocalizarea pe o idee emisă anterior, cerând participanților la exercițiu extinderea, modificarea/remodelarea acesteia - se va avea în atenție inhibiția pe care pot să o aibă persoanele atunci când, după un moment prelungit de liniște, au impresia că „sparg” tăcerea; - se solicită idei membrilor „tăcuți” ai grupului, ceea ce-i învestește pe aceștia cu structură de rol și de putere; - se pot folosi pauze cu rolul de a remotiva discuția (astfel, li se poate cere participanților
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
vor forma premiul); - membrii încearcă să se gândească la soluțiile cele mai neplauzibile, scriind câte una pe fiecare card; acestea sunt apoi puse pe o tablă; - membrii au acum la dispoziție o scurtă perioadă de timp pentru a citi în liniște soluțiile și a atașa la ele (pe niște foi separate) modalități de soluționare practică a problemei (făcându-le mai plauzibile și, astfel, reducându-le șansele de a câștiga); - fiecare membru va vota ceea ce consideră că este ideea cel mai improbabil
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
teamă, și în final, de adevărată teroare. Fiindcă cei opt nu sunt nici pe departe favorizații sorții, ci, dimpotrivă, condamnați la moarte, dar nu prin trimiterea în prima linie, ci, mult mai perfid, prin plasarea lor într-o zonă „de liniște”. Aparținând unor categorii sociale diferite, având opțiuni politice antagonice, credințe religioase opuse, destinul lor e totuși același: moartea, fiecare păstrându-și însă identitatea unică și inconfundabilă. Romanul Încotro? (1999) urmărește, de-a lungul a treizeci și cinci de ani, destinul unui tânăr
GHEŢIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287250_a_288579]
-
literar”. La München a frecventat cenaclul „Apoziția” în perioada când acesta a fost condus de fondatorul său, George Ciorănescu, fără a publica însă în revista cenaclului, așa cum nu a publicat nici în celelalte reviste ale exilului. Volumul de versuri Niciodată liniștea (1994), carte de întârziat debut editorial, cuprinde în cele șase cicluri lirice ale sale (Memoria, Sfârșit de veac, Icoana, Destin, Hidalgo, În larg) etape dintr-o posibilă evoluție literară, sintetizând cronologic profilul ideatic al poetei, de la debut până în prezent, dar
ALEXANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285247_a_286576]
-
cele șase cicluri lirice ale sale (Memoria, Sfârșit de veac, Icoana, Destin, Hidalgo, În larg) etape dintr-o posibilă evoluție literară, sintetizând cronologic profilul ideatic al poetei, de la debut până în prezent, dar și semnificative experiențe existențiale ale condiției exilului. Niciodată liniștea este astfel o carte a cărților de poezie pe care le-a viețuit și le-ar fi putut scrie A., o „supraviețuire” ce recuperează nostalgic conștiința identității, refăcând cadrul apuselor vârste ale copilăriei, una însă dominată de chinuitoarele imagini ale
ALEXANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285247_a_286576]
-
spre thanatic, spre profunzimile cosmice ale eternității („și steaua mea în tine cade/ sau numai frunza de sipică/ albastru, poate, doar albastru/ ca untdelemnul se ridică”). A mai publicat Corneliu Coposu. Confesiuni (1996), carte de dialoguri și mărturisiri. SCRIERI: Niciodată liniștea, Cluj-Napoca, 1994; Corneliu Coposu. Confesiuni, București, 1996. Repere bibliografice: Al. Cistelecan, Nostalgie și vitriol, LCF, 1995, 19; Barbu Cioculescu, Doina Alexandru, „Niciodată liniștea”, JL, 1995, 21-24. N.Fl.
ALEXANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285247_a_286576]
-
untdelemnul se ridică”). A mai publicat Corneliu Coposu. Confesiuni (1996), carte de dialoguri și mărturisiri. SCRIERI: Niciodată liniștea, Cluj-Napoca, 1994; Corneliu Coposu. Confesiuni, București, 1996. Repere bibliografice: Al. Cistelecan, Nostalgie și vitriol, LCF, 1995, 19; Barbu Cioculescu, Doina Alexandru, „Niciodată liniștea”, JL, 1995, 21-24. N.Fl.
ALEXANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285247_a_286576]
-
Către A. Naum), ale lui I. S. Nenițescu (Blestemul meu, Cântecul dorobanțului etc.), ale Matildei Cugler-Poni (Visurile), ale lui Iosif Vulcan, se remarcă una dintre cele mai reușite scrieri ale lui A. Naum - Dona Serafina, precum și poezia lui Duiliu Zamfirescu, Liniștea. Nu la același nivel se prezintă scrierile în proză. I. Creangă trimite doar o Anecdotă, I. Slavici - povestirea Bobocel, I. Negruzzi, o „copie de pe natură” (Un drum la Cahul), iar D. Zamfirescu nuvela Frica. În traducerea lui Maiorescu, se publică
ALMANAHUL SOCIETAŢII ACADEMICE SOCIAL-LITERARE „ROMANIA JUNA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285295_a_286624]
-
pacientului, stranietatea, caracterul de nepătruns din punct de vedere rațional al sinuciderii: internat într-un spital de boli nervoase în urma unei false tentative de a-și curma viața - o farsă menită, în opinia sa, să-i acorde un răgaz de liniște după ani de muncă istovitoare într-o uzină -, inginerul Ducu Câmpeanu sfârșește prin a se sinucide cu adevărat. Remarcabilă este, din perspectiva construcției formale a operei, abilitatea dramaturgului de a sugera procesul prin care medicul ajunge să comunice cu vocile
ALEXANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285246_a_286575]
-
morala din Fiziologul grecesc "Tu la fel, creștinule, lasă-i vânătorului ceea ce este al lui. Vânătorul este diavolul. Prostituția, desfrâul și lăcomia sunt în tine. Aruncă de la tine aceste vicii și dă-le vânătorului-diavol iar el te va lăsa în liniște..."76. La un alt nivel, animalul mai îndeplinește și alte roluri. Dumnezeu transmite anumite mesaje prin intermediul lui, fie direct (cazul măgăriței lui Balaam, în Numere 22, 5-25), fie indirect, folosindu-i prezența ca un semn. La fel și diavolul. Prin
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Inorogul se vede prins între fălcile Corocodilului (care, să ne amintim, simbolizau, în unele reprezentări ale Judecății de Apoi, gura Iadului) și, în loc să-și plângă de milă, dă dovadă de o maximă demnitate și disponibilitate de a-și accepta cu liniște soarta. Fragmentul trădează o bună cunoaștere a unor dialoguri și scrisori ale lui Seneca, care ilustrau, la rândul lor, o adeziune la mai vechea doctrină stoică privitoare la moarte. Să citim cu atenție discursul Inorogului, rostit într-un moment-cheie, atunci când
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
răbda ieste"78. (s.m.) Așa cum foarte bine observă Petru Vaida, atitudinea Inorogului este exact cea pe care stoicismul și în special Seneca o recomandă înțeleptului: indiferența față de moarte. Pe de o parte, eroul Istoriei ieroglifice pare împăcat cu soarta, având liniștea celui care știe că orice îi oferă aceasta, nu îl poate învinge. Esențialul stă în atitudinea cu care înțeleptul primește aceste lovituri, nu în efectul aparent pe care ele îl au asupra vieții sale. Disprețuind tot ceea ce poate veni din
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cardinale, dacă este împăcat cu sine, dacă rămâne demn și indiferent la ceea ce vine din afară, viața sa capătă o valoare pe care nimic nu o mai poate relativiza. Nici măcar moartea. Ideea esențială a acestui discurs rostit implacabil, cu o liniște pe care doar disprețul față de moarte i-l poate da (dublat, de fapt, de conștiința propriei invulnerabilități, așa cum rezultă din spusele sale: "bine cunosc că nici trupul mieu de stomahul tău a să mistui, nici cornul mieu de gâtlejul tău
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]