24,784 matches
-
Germania. Dar, neoficial, Statele Unite erau mult mai flexibile. Americanii - spre deosebire de clienții lor vest-germani - acceptau realitatea unui stat est-german și Înțelegeau temerile sovieticilor, inspirate de tonul belicos adoptat de Adenauer și mai ales de ministrul Apărării, Franz Josef Strauss, În alocuțiuni recente. Situația din Germania se cerea clarificată - cum Îi spunea Eisenhower lui Macmillan la 28 martie 1960, Occidentul „nu-și permite să rămână 50 de ani pe muchie de cuțit”. În același spirit, Kennedy l-a asigurat pe Hrușciov la Viena
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
După cum Îi explica Kennedy prim-ministrului britanic Macmillan la 22 octombrie 1962: „Nu trebuie să-ți mai explic legătura dintre Berlin și această manevră secretă și periculoasă a lui Hrușciov”. Însă Kennedy luase prea În serios propaganda și exagerările sovietice recente și concepea relațiile ruso-americane mai ales În funcție de chestiunea Berlinului. De unde importanța exagerată acordată crizei cubaneze - la 19 octombrie, Kennedy Își informa consilierii cei mai apropiați: „Nu cred că avem de ales... nu e vorba numai de Cuba, ci și de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
poziții și beneficii alocate. Iar În zonele În care una dintre tabere avea un avantaj covârșitor, regula proporțională ceda locul unui monopol partinic al posturilor și favorurilor. Dar imperativul armoniei triumfa de obicei asupra interesului local. Așa cum neutralitatea de dată recentă a Austriei a fost adoptată cu entuziasm ca emblemă națională, Înlocuind amintirea neplăcută a identităților problematice din trecut - „habsburgică”, „germană”, „socialistă”, „creștină” -, și implicațiile postideologice (chiar postpolitice) ale guvernării-În-coaliție și administrației-prin-Proporz au ajuns să definească viața publică austriacă. La prima
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a câștigat 23% din voturi. În anul următor, În Saxonia Inferioară Învecinată, un Sozialistische Reichspartei care căuta să atragă un electorat asemănător a obținut 11%. Având În vedere existența acestui grup electoral semnificativ, Konrad Adenauer a evitat să critice deschis trecutul recent al Germaniei, blamând În schimb explicit Uniunea Sovietică și pe Aliații vestici pentru problemele țării, În special cele rezultate din acordurile de la Potsdam. Pentru a satisface cererile refugiaților și ale suporterilor lor, Adenauer și UCD au adoptat o linie dură
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de-a lungul următorilor zece ani. Pe plan intern, pe lângă alocarea de resurse considerabile pentru a ajuta refugiații, prizonierii repatriați și familiile lor să se integreze În societatea vest-germană, guvernele anilor ’50 au Încurajat o abordare evident necritică a trecutului recent al Germaniei. În 1955, Ministerul de Externe a protestat formal Împotriva selecționării documentarului Nuit et brouillard (Noapte și ceață) de Alain Resnais la Festivalul de Film de la Cannes din acel an. În perspectiva apropiatei intrări În NATO a Germaniei de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
netulburate de bombe sau refugiați, o „Germanie profundă” sănătoasă, rurală, fericită, pură și blondă. Atemporalitatea lor sugera În mod plăcut o țară și un popor libere de ocupanții din Vest și din Est, dar și fără vină, neîntinate de trecutul recent al Germaniei. Filmele Heimat reflectau paseismul și provincialismul de la Începuturile Republicii Federale și dorința sinceră a nemților de a fi lăsați În pace. Demobilizarea germanilor era probabil facilitată de prezența disproporționată a femeilor În populația adultă. La primul recensământ postbelic
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu a avut greutate În elaborarea politicii economice În acei ani. Aceeași preocupare pentru protecția și dezvoltarea intereselor locale care Împinsese statele Europei spre izolaționism Înainte de 1939 le aducea acum mai aproape unele de altele. Dispariția piedicilor și lecțiile trecutului recent au fost probabil cei mai importanți catalizatori ai schimbării. Olandezii, de exemplu, nu erau tocmai Încântați de perspectiva tarifelor externe mari ale Comunității Economice Europene, care aveau să ducă la creșterea prețurilor locale, și, la fel ca vecinii lor belgieni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
apere de acuzele teribile ale criticilor lor. Unii dintre membrii și simpatizanții partidelor comuniste occidentale le-au părăsit, Însă convingerile celor rămași au fost reînnoite. În Europa de Est, lepădarea de Stalin a avut un impact chiar mai dramatic. Interpretată În contextul recentei reconcilieri cu Tito a liderului sovietic și al dizolvării muribundului Kominform la 18 aprilie, repudierea dictatorului părea să sugereze că de-acum Înainte Moscova avea să trateze cu Îngăduință alte „căi spre socialism” și că respingea teroarea și represiunea ca
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Ungaria decât la trei zile după invazia sovietică și nu a sesizat imediat semnificația acțiunilor lui Nagy, Îndeosebi renunțarea la sistemul monopartit, Într-o țară care nu era importantă pentru ampla strategie americană (mai multă atenție din partea Washingtonului primise criza recentă din Polonia). Iar când Ungaria a apărut, În cele din urmă, pe agenda CNS la ședința din 8 noiembrie, părerea generală - de la Eisenhower În jos - a fost că vina le revine integral britanicilor și francezilor. Dacă aceștia n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În acest timp, În unele țări - Franța, Olanda, Irlanda, Italia (cel mai mare producător de televizoare din Europa, ca și de frigidere) - era mai probabil ca o familie să aibă un televizor decât un telefon, deși, prin prisma standardelor mai recente, nu Îl foloseau foarte mult: trei sferturi din adulții italieni se uitau la televizor mai puțin de 13 ore pe săptămână. Două gospodării est-germane din trei aveau un televizor (deși mai puțin de jumătate posedau un frigider); cehii, ungurii și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a lovit liderul reformist Hugh Gaitskell când le-a propus laburiștilor britanici, În același an, să Înlăture un deziderat identic din programul partidului (celebra Clauză a IV-a), formulat În 1918. Acest contrast se datorează În parte diferențelor din experiența recentă: pe social-democrații din Germania și Austria - ca și pe comuniștii din Italia -, amintirea luptelor devastatoare și proximitatea pericolului totalitar, fie În trecutul recent, fie imediat peste graniță, i-a făcut să valorizeze compromisul. Partidul Laburist britanic nu avea asemenea coșmaruri
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
celebra Clauză a IV-a), formulat În 1918. Acest contrast se datorează În parte diferențelor din experiența recentă: pe social-democrații din Germania și Austria - ca și pe comuniștii din Italia -, amintirea luptelor devastatoare și proximitatea pericolului totalitar, fie În trecutul recent, fie imediat peste graniță, i-a făcut să valorizeze compromisul. Partidul Laburist britanic nu avea asemenea coșmaruri de exorcizat. și fusese Încă de la Început, precum echivalentul său din Belgia sau Olanda, mai degrabă o mișcare muncitorească decât un partid socialist
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În anii ’50 și ’60 mai mult ca oricând, devenind un imprimatur al statutului și calității. O etichetă europeană - pe un produs, o idee sau o persoană - garanta distincția și, prin urmare, un preț redutabil. Era, de fapt, un fenomen recent. Cu siguranță, rafinatele articles de Paris ocupau un loc important În comerțul cu bunuri de lux Încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, iar ceasurile elvețiene aveau de zeci de ani o reputație solidă. Dar ideea că o mașină germană
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
luate la un loc, obositoare. Dar la vremea lor, pentru cei care le practicau, ele erau noi și nemaivăzute. Strălucirea rece a artei contemporane sau cinismul filmelor de la sfârșitul deceniului păreau proaspete și autentice, după comodele convenții burgheze din trecutul recent. Vanitatea solipsistă a epocii - tinerii convinși că pot schimba lumea În trei pași simpli: do my own thing, let it all hang out și make love, not war - a fost dintotdeauna o iluzie, care nu a Îmbătrânit frumos. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de clasă erau acum inversate: copiii privilegiați ai burgheziei urlau sloganurile revoluționare și Îi snopeau În bătaie pe păstrătorii ordinii publice, care erau, de regulă, fii de țărani din Sud transformați În jandarmi prost plătiți. Pentru oricine Își amintea trecutul recent al Italiei, aceste accese de violență nu puteau să sfârșească decât rău. În timp ce În Franța studenții flirtau cu ideea că autoritatea publică este vulnerabilă la provocări populare, iar instituțiile solide ale gaullismului Îi lăsau să se amăgească În această iluzie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fuseseră ilustrate prompt la Budapesta În noiembrie 1956. Mai mult, În Cehoslovacia și România, victimele proceselor-spectacol de după război se aflau Încă În Închisori după mai bine de un deceniu. și totuși, Europa de Est era altfel - tocmai fiindcă reprezenta o expansiune colonială recentă a regimului comunist. În anii ’60, majoritatea locuitorilor Uniunii Sovietice nu apucaseră alt regim În afară de comunism, care dobândise chiar o anumită legitimitate În umbra Marelui Război pentru Apărarea Patriei. Dar, la vest de URSS, amintirea ocupației sovietice și preluarea violentă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de șase zile” dintre Israel și vecinii săi arabi. Sprijinul sovietic pentru cauza arabă a autorizat critici deschise la adresa Israelului, sionismului - și a evreilor. Într-un discurs din 19 iunie 1967, condamnându-i pe cei care sprijiniseră Israelul În conflictul recent, Gomu³ka Îi confunda fără jenă pe oponenții săi evrei cu statul sionist: „Doresc să anunț că nu-i vom Împiedica pe cetățenii polonezi de naționalitate evreiască să se Întoarcă șsicț În Israel, dacă așa vor. Poziția noastră e că fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sau un Kádár ceh. Vechea gardă a rămas pe poziții. S-au creat două comisii pentru investigarea proceselor: prima și-a desfășurat activitatea În perioada 1955-1957, a doua În 1962-1963. Scopul ambelor comisii era să recunoască Întrucâtva crimele din trecutul recent al partidului, fără a slăbi controlul asupra prezentului. Pe termen scurt, acest obiectiv a fost atins. Victimele proceselor staliniste au fost eliberate și reabilitate - În multe cazuri, la ordinul acelorași politicieni, judecători, procurori și anchetatori care Îi condamnaseră. Foștii prizonieri
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prim-secretarul Antonín Novotný a așteptat mulți ani ca să afle exact din ce parte bate vântul, Înainte de a urma exemplul lui Hrușciov și a-l denunța pe dictatorul sovietic. Experiența cehă a terorii staliniste la apogeul său era atât de recentă și de brutală, Încât șefii partidului ezitau să admită și cea mai mică „eroare”, de teamă să nu provoace reacții ce ar fi făcut să pălească evenimentele din 1956 din Polonia și chiar Ungaria. Destalinizarea În Cehoslovacia a fost așadar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
celei de-a treia iluzii și cea mai periculoasă: convingerea lui Dubček că putea ține Moscova la distanță, că va reuși să-i asigure pe camarazii sovietici că evenimentele din Cehoslovacia erau benigne - că aveau chiar de câștigat din popularitatea recentă a Partidului Comunist Cehoslovac și din credința regăsită Într-un proiect socialist Întinerit. Dacă Dubček a făcut această eroare de calcul fatală, e fiindcă reformiștii cehi Înțeleseseră greșit lecția din 1956. Ei credeau că vina lui Imre Nagy fusese ieșirea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Între 1,5% În Marea Britanie și 4,9% În Norvegia, fiind astfel mult mai bună decât rata medie de creștere de 1,3% Înregistrată În Franța, Germania și Marea Britanie În perioada 1913-1950. Dar ea contrasta puternic cu cifrele din trecutul recent: Între 1950 și 1973, economia Franței a crescut În medie cu 5% pe an, cea a Germaniei de Vest cu aproape 6% și chiar Marea Britanie a menținut constant o rată de peste 3%. Nu anii ’70 erau atipici, ci anii ’50
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prim-ministrul laburist James Callaghan: „Înainte credeam că se poate ieși din recesiune cheltuind... Cu toată sinceritatea vă spun că această opțiune nu mai este valabilă”. Nici liberalizarea comerțului nu reprezenta o soluție, cum fusese după al doilea război mondial: recenta rundă de negocieri comerciale lansată de Kenedy la jumătatea anilor ’60 adusese deja tarifele industriale la un minimum istoric. Dimpotrivă, acum exista riscul ca o presiune locală tot mai mare să reimpună protecția, În defavoarea competiției. Un element În plus complica
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai adânci și mai ascunse decât giumbușlucurile retorice prost adaptate ale radicalismului de secol al XIX-lea. Dorința de a prăvăli edificiul securității și stabilității În capul generației părinților era expresia extremă a unui scepticism mai general, În lumina trecutului recent, cu privire la credibilitatea locală a pluralismului democratic. Nu e o Întâmplare, așadar, că „teroarea revoluționară” a luat forma ei cea mai amenințătoare În Germania și Italia. Legătura dintre politica extraparlamentară și violența pură s-a revelat pentru prima oară În Germania
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a cinismului, a iluziilor pierdute și speranțelor modeste. Vremurile mediocre nasc profeți pustii, scria Albert Camus În Căderea. Anii ’70 abundau În astfel de figuri. Era o perioadă teribil de conștientă că urmează marilor speranțe și reflecțiilor ambițioase din trecutul recent și că nu are de oferit decât copii palide, implauzibile, ale vechilor idei. Era, În mod vădit și complexant, o perioadă postprin excelență, cu perspective incerte. Cum remarca sociologul american Daniel Bell, „uzul prefixului postdenotă sentimentul că trăim Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
alte aranjamente, inclusiv familiile reunite și prizonierii politici redați Vestului, se adăugau la prestigiul Ostpolitik și reflectau Încrederea comuniștilor În politica de „stabilitate” și „previzibilitate” a Germaniei Federale. Conducătorii Germaniei de Est aveau toate motivele să fie mulțumiți de evoluțiile recente. În septembrie 1973, Națiunile Unite au recunoscut și acceptat RDG și RFG ca state suverane; În numai un an, Republica Democrată Germană a fost recunoscută diplomatic de 80 de țări, inclusiv de Statele Unite. Într-un ecou ironic al schimbărilor de la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]