24,998 matches
-
darului său. Iar pe voi, dragi privitori, vă avertizez: fiți atenți, ascultați cu mintea și cu trupul, pentru că și voi, ca și mine, vă veți cutremura. E un seism de care avem nevoie, pentru că prea ne-am culcat pe-o ureche, prea am uitat al naibii de repede. Și ținerea asta de minte ne poate cât de cât izbăvi. Și cum spectacolul e împlinirea noastră, aș spune că: "POETUL" mărturisea că e fericit că s-a născut în limba română. Păstrînd proporțiile, eu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Va să zică, recunoști că ai un mort...! Gh. P. unu: Da, da n-am nici o vină..., alții l-au îngropat în mine... n-am nici o vină... Gh. P. doi: N-ai nici o vină? Bun; da recunoști că ai spurcat scena și urechile oamenilor cu versuri despre marele partid, despre socialismul glorios și despre genialul conducător? Gh. P. unu: Da, recunosc. Gh. P. doi: ...că ai dat note de relații de cîte ori te întorceai din străinătate? Gh. P. unu: Da, recunosc, și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Vino-ncoace! Stai aici și spune! Dacă spui tu, spun și eu... Te rog...! Ajută-mă să spun adevărul! Să scap de el...! Gh. P. unu: (înțelegîndu-i disperarea) Bine, am colaborat cu securitatea... Gh. P. doi: (îi spune ceva la ureche) Gh. P. unu: ...da, și eu am turnat niște colegi... Gh. P. doi: (îi spune la ureche) Gh. P. unu: ...da, și niște prieteni... Gh. P. doi: ... (un fel de scîncet tot la ureche) Gh. P. unu: ...da, și niște
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
spun adevărul! Să scap de el...! Gh. P. unu: (înțelegîndu-i disperarea) Bine, am colaborat cu securitatea... Gh. P. doi: (îi spune ceva la ureche) Gh. P. unu: ...da, și eu am turnat niște colegi... Gh. P. doi: (îi spune la ureche) Gh. P. unu: ...da, și niște prieteni... Gh. P. doi: ... (un fel de scîncet tot la ureche) Gh. P. unu: ...da, și niște rude... Gh. P. doi: (geamăt, plîns) ...eu... despre... niște... din străinătate. Gh. P. unu: (cu revoltă și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
P. doi: (îi spune ceva la ureche) Gh. P. unu: ...da, și eu am turnat niște colegi... Gh. P. doi: (îi spune la ureche) Gh. P. unu: ...da, și niște prieteni... Gh. P. doi: ... (un fel de scîncet tot la ureche) Gh. P. unu: ...da, și niște rude... Gh. P. doi: (geamăt, plîns) ...eu... despre... niște... din străinătate. Gh. P. unu: (cu revoltă și rușine) ...și eu..., că au fugit din țară... de silă... și ură... și disperare... și frică... Gh.
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
tremurîndu-le curu' de frică..., de groaza că, în sfîrșit, vor da ochii cu ei înșiși..., că vor afla cum îi cheamă... Gh. P. unu: (după o pauză în care se consumă un calm amărui) De ce-mi tot șopteai la ureche ce voiai să-mi spui?! Gh. P. doi: ...De frică..., îmi era frică să aud ce spun... Gh. P. unu: De ce să-ți fie frică! Doar nu te dă nimeni afară din casă..., din pensie, ai voie să mergi pe
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
doi: Hm! știi chestia cu musca, nu? Gh. P. unu: Care? Gh. P. doi: Aia de pe căciulă... Gh. P. unu: Și ce te deranjează?! Bîzîie și ea pe unde poate... Gh. P. doi: ...Numai că în cazul nostru bîzîie în urechi, în ochi, pe mîini, pe picioare, în cap, în suflet... Și asta cu atât mai al dracului cu cît ne prefacem că n-avem nici o muscă... Gh. P. unu: Și dacă-ți bolborosești toate adevărurile, nu mai ai muscă? Gh.
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Gh. P. doi: Nu, lavaliera nu mă strînge..., altceva mă strînge... Și vreau să scap de strînsoare... Gh. P. unu: Am înțeles... Gh. P. doi: Adică vreau să spun ce cred eu despre mine... Gh. P. unu: Să-mi astup urechile...? Gh. P. doi: Nu... Gh. P. unu: Adică să ascult... și să înțeleg... Asta vrei de la mine?! Gh. P. doi: Da..., atît cît se poate... cît poți... Gh. P. unu: Iubitule, păi ce vrei tu, miroase a smirnă și tămîie
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
care aparțin acestei clase par să se fi specializat deja semantic, impunând restricții selecționale stricte subiectului (a coace/a se coace, a răci/a se răci). În plus, numai varianta reflexivă poate fi pusă în relație cu cea tranzitivă: Vaccinul/Urechea/Buba/ Rana coace Grâul/Mărul/ Fructul se coace Ion coace mere/*bube Copilul/ Omul/Cățelul răcește Cafeaua/Supa/Vremea se răcește Ion răcește supa/*copilul. În cazul câtorva verbe care circulă în limbaje specializate (a (se) aglutina, a (se) diftonga
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
structura verb + substantiv cu același radical reprezintă o figură etimologică, diferită inclusiv sintactic de situațiile anterioare, folosită pentru expresivitate: a muri de moarte ocărâtă (Coresi, C2, 89, apud Creția 1956: 119) Iară ei cu jurământ s-au jurat înaintea lui (Ureche, Let., 143, apud Creția 1956: 119). În privința evoluției istorice a complementului intern al verbelor intranzitive [deopotrivă inacuzative și inergative], Creția (1956: 119−120) arată că fenomenul este izolat în limbă, legat de vorbirea populară și de scrierile religioase, unde poate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
către transcendent. Augustin descrie, în Confessiones, o amintire din perioada pregătirii sale înainte de a îmbrățișa creștinismul: „Câte lacrimi am vărsat ascultând accentele imnurilor și cântecelor tale, care răsunau suav în biserica ta! O emoție violentă: acele accente îmi răsunau în urechi și coborau în inima mea adevărul, trezind un sentiment cald de pietate. Nu de mult timp, biserica din Milano a introdus această practică consolantă și încurajatoare, de a cânta toți împreună, la unisonul vocilor și a inimilor, cu mare fervoare
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
conduce la Dumnezeu. „Mă aflu între pericolul plăcerii și constatarea efectelor sale naturale, și sunt înclinat, chiar dacă nu emit o sentință irevocabilă, să aprob folosirea muzicii în biserică, în ideea că spiritul prea slab poate ajunge la devoțiune prin intermediul desfătării urechilor. Totuși, când îmi dau seama că mă simt mișcat mai mult de melodie decât de cuvintele cântate, mărturisesc că fac un păcat pe care trebuie să-l ispășesc și, de aceea, prefer să nu aud cântecul”. Dacă filozoful Augustin nu
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
etice și medice, puterea de a reface sănătatea fizică și psihică sunt acceptate pe baza legendelor grecești, dar și pe baza patrimoniului biblic, amintindu-l pe David și Saul. Studiul muzicii, „care înalță simțurile spre sferele cerești și oferă plăcere urechilor noastre prin melodie, este cel mai util și cel mai plăcut”. 2.7 Isidor din Sevilla (560-636 d. Cr.) Tendința de a considera muzica nu numai ca o disciplină matematică-armonică, ci și ca o artă independentă, ridicată la rangul de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
pe experiența concretă a cântecului, care începea să facă parte din cadrul experienței celui care se ocupa de muzică doar la nivel teoretic: „Vocea perfectă este înaltă, suavă și clară: înaltă, pentru a se adecva intensității; clară, pentru a fi audibilă urechilor; suavă, pentru a îmblânzi sufletul ascultătorilor. Dacă lipsește unul dintre aceste elemente, vocea nu ar fi perfectă”. Reflecția muzicală a lui Isidor din Sevilla poate fi considerată mărturia unei concepții despre muzică mai puțin dependentă de parametrul cosmologic și mai
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
antropologie de tip neoplatonic, acest lucru se datorează neîncrederii față de plăcerea sensibilă legată de audiția unei melodii frumoase. Am văzut în acest sens lupta interioară a Sf. Augustin, care, abia convertit, se temea să nu păcătuiască, delectându-se cu plăcerea urechilor. Cu toate acestea, episcop fiind, a decis în favoarea muzicii în cadrul liturgiei, după cum reiese din scrisoarea numărul 55, scrisă în jurul anului 400 d. Cr., deoarece binele pe care putea să-l facă sufletelor bune era mai mare decât răul obținut dintr-
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
sublinieze superioritatea perfecționării interioare și a dispoziției cu care se cântă. De fapt, alte pasaje demonstrează eficacitatea cântecului îngrijit: „Corul reprezintă unitatea spirituală a cântăreților; când cântăm în cor, trebuie să existe o unitate perfectă: dacă o voce falsează, ofensează urechea și deranjează corul”; „În timp ce cântăm uneori un verset de psalm, ni se oferă posibilitatea unei rugăciuni arzătoare; alteori, modularea armonioasă a vocii unui confrate de-al nostru este cea care îndeamnă sufletul la o rugăciune vie”. Concluzionând, putem spune că
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cu pauze foarte lungi. Călugărul, curios, a dat la o parte perdeaua care îl separa de pontif, pentru a vedea ce face acesta în timpul tăcerii sale îndelungate. Văzu astfel un miracol: un porumbel, așezat pe umărul papei, îi sugera la ureche frază după frază. Mesajul era clar: ar fi fost însuși Duhul Sfânt (porumbelul) cel ce a „inventat” noul cânt, răspândindu-l prin intermediul veneratei persoane a Sfântului Papă Grigore. Care ființă umană ar fi putut, deci, să se opună acestuia? Cântul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
fundamentale ale Antifonarului și al Gradualului, încât ignoră notele asupra cărora construiesc. Datorită acestei mulțimi de note, scările ascendente și descendente ale melodiei fixe [cantus firmus], din care rezultă distincția modurilor, sunt confundate. Se grăbesc fără a se opri; fascinează urechile, dar nu alină; imită prin mișcările corpului ceea ce cântă, disprețuind tocmai acea devoțiune ce trebuie căutată și, astfel, răspândesc senzualitatea în loc să o evite. Exact cum a afirmat Boezio, în zadar, din păcate: la auzul acestora, sufletul lasciv ori se complace
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
a obținut astfel un rol principal și domina asupra ritului cultual propriu-zis, care era privat tot mai mult de spațiul său legitim. Liturgia barocă a reprezentat un moment de provocare estetică, o experiență hedonistă și o ocazie pentru a desfăta urechile în detrimentul adevăratului obiectiv: lauda adusă lui Dumnezeu și sanctificarea credincioșilor. Situația muzicală în sine era în sintonie cu trăsăturile „stilului baroc”, chiar dacă nu era compatibilă cu finalitatea liturgiei. Nu ne surprinde, așadar, afirmația următorului edict arhiepiscopal: „Templele au devenit piețe
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
că știți că națiunea moldovenească nu există. Numele Moldova, moldoveni este numai teritorial, dar nu național, iar dacă noi numim moldovenești cuvintele și organizațiile noastre, facem asta numai din punct de vedere tactic, fiindcă cuvântul român sună prea aspru la urechile vrăjmașilor noștri, de care avem foarte foarte mulți, ca și dumneavoastră, și el servește de a ne acuza pe noi de separatiști.” Ioncu se împotrivea încercărilor de a reduce Basarabia la un simplu guvernământ al Ucrainei și preciza: „Dacă în
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
fapte și de citate, să ne întrebăm: de ce aceste atentate, de ce aceste incursiuni, de ce aceste atacuri, de ce Tatar-Bunarul ? Domnilor deputați, cred că este ceasul ca să vorbim limpede și hotărât pentru ca să putem lămuri și pe acei care în necunoștința împrejurărilor, plecând urechile numai la glasurile interesate, au putut să-și formeze o imagine alterată a stărilor de lucruri din Basarabia. Să punem în lumină situația noastră: Nistrul nu este numai o frontieră care separă două popoare, nu este numai linia de demarcare
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Lăsă pe pajiște sacul de merinde În care avea muniția, Își rezemă arma de un copac și Își răcori obrazul cu apă rece. Apoi porni mai departe. Dar abia făcu câți pași și adierea ușoară a vântului Îi aduse În urechi un zgomot suspect. Se trânti la pământ. Își controlă arma. Începu să Înainteze târâș, cu multă grijă. Iscodi atent cu privirea Împrejurimile. Nu se zărea nimic deosebit. I se păru, totuși, că aude frânturi de vorbă. După ce mai Înaintă câțiva
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
se supun, aceasta nu este faptă omenească, ci dumnezeiască. Sau cine, văzându-L pe El tămăduind bolile, cărora le este supus neamul oamenilor, Îl mai socotește pe El om și nu Dumnezeu? Căci curăța leproși, făcea șchiopii să umble, deschidea urechile surzilor, dădea vedere orbilor și alunga pur și simplu toate bolile și toată neputința de la oameni. Iar din acestea oricine putea vedea dumnezeirea Lui. Căci cine, văzându-L dând cuiva ceea ce-i lipsea prin naștere și deschizând ochii orbului din
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
a XI-a, cap. 2, în PSB, vol. 41, p. 1002) „Într-adevăr, cunoașterea multor altor lucrări care sunt cu totul mai simple, depășește puterea omenească de înțelegere așa cum sunt cuvintele lui Pavel: cele ce ochiul nu a văzut și urechile nu au auzit și la inima omului nu au ajuns, câte a pregătit Dumnezeu celor ce-L iubesc (I Cor. 2, 9), ci și astrele, cum spune Dumnezeu lui Avraam că nu poate să le numere (Fac. 15, 5). Și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
chip va judeca pe iudeu și în alt chip pe scit. Unul se reazemă pe lege, se laudă cu Dumnezeu și cearcă pe cele ce sunt în dezacord cu credința lui; a fost catehizat de lege, i-au sunat la ureche mereu ideile cele de obște, a învățat cărțile profetice și cărțile legii; ei bine, dacă unul ca acesta este găsit că săvârșește fărădelegi, i se vor socoti cu mult mai grele păcatele. Sciții sunt nomazi, crescuți în moravuri sălbatice și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]