256,150 matches
-
pe un nou amplasament, întreaga manevră executându-se în ordine. În ceea ce privește pierderile germanilor, un bun exemplu este Diviazia "Großdeutschland", care a început lupta cu 118 tancuri, pentru ca pe 10 iulie, după cinci zile de luptă, Divizia să mai aibă în stare de funcționare trei tancuri Tiger, 6 Panther și 11 Pzkpfw-III și Pzkpfw-IV. Corpul al 48-lea de tancuri a raportat un total de 38 tancuri Panther operaționale, 131 care așteptau reparații și 51 de tancuri distruse. Totuși, era evident că
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
un gaz monoatomic inert, incolor, inodor, insipid, ce este primul în grupă să în tabelul periodic al elementelor. Are cel mai scăzut punct de fierbere și cel mai scăzut punct de topire dintre elementele chimice și se prezintă doar în stare gazoasa, în afară unor condiții extreme. O linie spectrala neobișnuită a fost observată în lumina solară prima oara într-o eclipsă solară din anul 1868 de către astronomul francez Pierre Janssen. Janssen este recunoscut pentru descoperirea elementului împreună cu Norman Lockyer, care
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
de către fizicianul olandez Heike Kamerlingh Onnes prin răcirea gazului la o temperatură mai mică decât un kelvin. A încercat să îl solidifice prin continuarea reducerii temperaturii, însă a eșuat deoarece heliul nu are un punct triplu al temperaturii (la care starea de agregare solidă, lichidă și gazoasa sunt la echilibru). Studentul lui Onnes, Willem Hendrik Keesom, a reușit în cele din urmă să solidifice 1 cm de heliu în 1926. În 1938, fizicianul rus Pyotr Leonidovich Kapitsa a descoperit că heliu-4
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
inversiune Joule-Thomson (de aproximativ 32 - 50 K la 1 atmosferă) îi permite să se răcească în expansiunea liberă. Odată prerăcit sub această temperatura, heliul poate fi lichefiat prin răcire de expansiune. Cel mai multe extraterestre heliu se gaseste într-o stare de plasma, cu proprietăți destul de diferite de cele ale atomului de heliu. În plasma, electronii de heliu nu sunt strâns legați de nucleul sau, rezultând o conductivitate electrică foarte mare, chiar și atunci când gazul este doar parțial ionizat. Particulele încărcate
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
66 atm, densitatea proiectată la 0 K și 25 bar este 0.187 ± 0.009 g / ml Sub punctul de fierbere de 4.22 Kelvin și mai sus de punctul lambda de 2.1768 Kelvin, izotopul heliu-4 există într-o stare normală de lichid incolor, numit "heliu I" la fel ca alte lichide criogenice, heliul fierbe atunci când este încălzit și se contractă atunci când temperatura este coborâta. Sub punctul de lambda, cu toate acestea, heliul nu fierbe, si se extinde astfel încât temperatura
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
un efect al punctului de fierbere foarte apropiat de zero absolut, prevenind mișcarea aleatorie moleculară (energia termică) de la mascarea proprietăților atomice. Heliul lichid la temperaturi sub punctul lui lambda point începe să se conpoarte foarte ciudat și ajunge într-o stare numită "starea a 2-a a heliului". Fierberea Heliului în starea a 2-a nu este posibilă din cauza conductibilității ei termale foarte mare; orice încercare de încălzire va duce doar la evaporarea lichidului direct în gaz. Izotopul de Heliu-3 are
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
al punctului de fierbere foarte apropiat de zero absolut, prevenind mișcarea aleatorie moleculară (energia termică) de la mascarea proprietăților atomice. Heliul lichid la temperaturi sub punctul lui lambda point începe să se conpoarte foarte ciudat și ajunge într-o stare numită "starea a 2-a a heliului". Fierberea Heliului în starea a 2-a nu este posibilă din cauza conductibilității ei termale foarte mare; orice încercare de încălzire va duce doar la evaporarea lichidului direct în gaz. Izotopul de Heliu-3 are deasemenea o
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
prevenind mișcarea aleatorie moleculară (energia termică) de la mascarea proprietăților atomice. Heliul lichid la temperaturi sub punctul lui lambda point începe să se conpoarte foarte ciudat și ajunge într-o stare numită "starea a 2-a a heliului". Fierberea Heliului în starea a 2-a nu este posibilă din cauza conductibilității ei termale foarte mare; orice încercare de încălzire va duce doar la evaporarea lichidului direct în gaz. Izotopul de Heliu-3 are deasemenea o stare superfluidă, dar numai la temperaturi mult mai mici
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
a 2-a a heliului". Fierberea Heliului în starea a 2-a nu este posibilă din cauza conductibilității ei termale foarte mare; orice încercare de încălzire va duce doar la evaporarea lichidului direct în gaz. Izotopul de Heliu-3 are deasemenea o stare superfluidă, dar numai la temperaturi mult mai mici; că un rezultat, se cunoaște puțin despre aceste proprietăți ale izotopului de Heliu-3. Heliu ÎI este un superfluid, o stare cuantică a materiei cu proprietăți ciudate. De exemplu, atunci când curge prin capilarele
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
la evaporarea lichidului direct în gaz. Izotopul de Heliu-3 are deasemenea o stare superfluidă, dar numai la temperaturi mult mai mici; că un rezultat, se cunoaște puțin despre aceste proprietăți ale izotopului de Heliu-3. Heliu ÎI este un superfluid, o stare cuantică a materiei cu proprietăți ciudate. De exemplu, atunci când curge prin capilarele la fel de subțire că 10 la 10 m, acesta nu are o vâscozitate măsurabila . Cu toate acestea, atunci când s-au efectuat măsurători între două discuri în mișcare, o vâscozitate
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
vâscozitate comparabilă cu cea a heliului gazos a fost observată. Teoria actuala explică acest lucru, folosind modelul "două lichide" pentru heliu ÎI. În acest model, heliu lichid sub punctul de lambda conține o proporție de atomi de heliu într-o "stare de bază", care sunt superfluid și curge cu viscozitatea egală exact cu zero, precum și o parte din atomii de heliu într-o stare excitata, care se comportă mai mult ca un fluid obișnuit În "efectul fântână", o cameră este construită
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
acest model, heliu lichid sub punctul de lambda conține o proporție de atomi de heliu într-o "stare de bază", care sunt superfluid și curge cu viscozitatea egală exact cu zero, precum și o parte din atomii de heliu într-o stare excitata, care se comportă mai mult ca un fluid obișnuit În "efectul fântână", o cameră este construită și conectată la un rezervor de heliu ÎI printr-un disc sinterizat, prin care heliul superfluid se scurge cu ușurință, dar prin care
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
viabilă economic Heliul este folosit pentru mai multe scopuri, datorită proprietăților sale unice, cum ar fi punctul de fierbere scăzut, densitatea redusă, solubilitatea redusă, conductivitate termică maximă și inerție. Heliul este disponibil în comerț, sub formă lichidă sau gazoasa. În stare lichidă, acesta poate fi livrat în recipiente mici, numite “baloane Dewars”, care dețin până la 1.000 de litri de heliu, sau în containere mari, ISO, care au capacitățile nominale la fel de mari ca 11000 galoane SUA (42 m ). În stare gazoasa
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
În stare lichidă, acesta poate fi livrat în recipiente mici, numite “baloane Dewars”, care dețin până la 1.000 de litri de heliu, sau în containere mari, ISO, care au capacitățile nominale la fel de mari ca 11000 galoane SUA (42 m ). În stare gazoasa, cantități mici de heliu sunt furnizate în cilindri de înaltă presiune care dețin 300 metri cubi, în timp ce cantitățile mari de gaze de înaltă presiune sunt livrate în remorci de tub, care au capacități de până la 180.000 de metri
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
vectorului de poziție în raport cu timpul: Vectorul accelerație liniară, din punct de vedere matematic, este o funcție vectorială de o variabilă reală independentă: formula 15. Relația funcțională dintre vectorii accelerație, viteză și de poziție se scrie sub forma: formula 16 În mecanica clasică, starea de repaus relativ sau de mișcare rectilinie uniformă față de un sistem de referință inerțial sunt stări echivalente în acord cu legea întâi a mecanicii. Aceasta afirmă că un corp își păstrează una din aceste stări, atâta timp cât asupra lui nu acționează
Accelerație liniară () [Corola-website/Science/302393_a_303722]
-
vectorială de o variabilă reală independentă: formula 15. Relația funcțională dintre vectorii accelerație, viteză și de poziție se scrie sub forma: formula 16 În mecanica clasică, starea de repaus relativ sau de mișcare rectilinie uniformă față de un sistem de referință inerțial sunt stări echivalente în acord cu legea întâi a mecanicii. Aceasta afirmă că un corp își păstrează una din aceste stări, atâta timp cât asupra lui nu acționează o forță externă. În cazul acțiunii unei forțe externe, starea dinamică a corpului față de un sistem
Accelerație liniară () [Corola-website/Science/302393_a_303722]
-
forma: formula 16 În mecanica clasică, starea de repaus relativ sau de mișcare rectilinie uniformă față de un sistem de referință inerțial sunt stări echivalente în acord cu legea întâi a mecanicii. Aceasta afirmă că un corp își păstrează una din aceste stări, atâta timp cât asupra lui nu acționează o forță externă. În cazul acțiunii unei forțe externe, starea dinamică a corpului față de un sistem de referință inerțial se modifică prin aceea că are loc modificarea în timp a vectorului viteză. Intensitatea modificării valorii
Accelerație liniară () [Corola-website/Science/302393_a_303722]
-
un sistem de referință inerțial sunt stări echivalente în acord cu legea întâi a mecanicii. Aceasta afirmă că un corp își păstrează una din aceste stări, atâta timp cât asupra lui nu acționează o forță externă. În cazul acțiunii unei forțe externe, starea dinamică a corpului față de un sistem de referință inerțial se modifică prin aceea că are loc modificarea în timp a vectorului viteză. Intensitatea modificării valorii și direcției vitezei trebuie raportat la valoarea intervalului de timp în care ele se produc
Accelerație liniară () [Corola-website/Science/302393_a_303722]
-
Intensitatea modificării valorii și direcției vitezei trebuie raportat la valoarea intervalului de timp în care ele se produc. Pentru caracterizarea acestei intensități se introduce în studiul mișcărilor mecanice noțiunea de accelarație. Ea este intrinsec legată de forța care produce modificarea stării de mișcare prin legea a doua a mecanicii: formula 17, unde formula 18 este rezultanta forțelor externe, formula 19 este masa inertă a corpului (punctului material) și formula 1 reprezintă accelerația corpului. Apariția accelerației, la un corp aflat în mișcare, este efectul acțiunii forței
Accelerație liniară () [Corola-website/Science/302393_a_303722]
-
formula 25 iar la momentul final formula 26, numiți vector de viteză inițială și finală. Calculând variația vectorului viteză, produsă în intervalul de timp formula 27, se construiește vectorul formula 28, prezentat în figura 3 dreapta, jos. Acest vector este o măsura a schimbării stării de mișcare atunci când punctul material s-a deplasat între cele două poziții. Pentru a caracteriza rata acestei schimbări este nevoie de raportarea lui la intervalul de timp în care se produce modificarea. Cu alte cuvinte, se calculează „viteza” de variație
Accelerație liniară () [Corola-website/Science/302393_a_303722]
-
vectorului vitezei și are direcția paralelă cu aceasta. Cunoașterea accelerației medii, permite cel mult, calcularea variației vitezei pentru intervalul de timp pentru care este dată, dar nu permite calculul exact al deplasării sau al drumului parcurs. Pentru descrierea exactă a stării cinematice pe tot parcursul mișcării, este nevoie de cunoașterea cu precizie a vectorului accelerației în orice moment, respectiv în oricare punct de pe traiectorie. Având în vedere definițiile accelerației medii si ale accelerației instantanee, se poate exprima accelerația medie și sub
Accelerație liniară () [Corola-website/Science/302393_a_303722]
-
s-a îmbolnăvit din cauza unui flegmon în gât. O ultimă experiență i-a fost furnizată în clipele de suferință, când se aflau alături de el soția sa și dramaturgul Mihail Sorbul. În timp ce ațipise, scriitorul a gemut groaznic și a simțit o stare de sufocare pe care a asemănat-o cu senzația pe care o trăiește un om aflat în ștreang. A cerut hârtia și condeiul și a descris această senzație. Soția sa citea în fiecare dimineață fragmentele de roman scrise în noaptea
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
de plictiseală și de spleen. Pentru o mie cinci sute de milioane de oameni civilizația e o pacoste, dacă nu chiar un rafinat sistem de robire! (...) Civilizația d-tale stârnește în bietul suflet omenesc numai întrebări, dar nu e în stare să-ți ofere nici un răspuns! Fiece „cucerire” a civilizației a dărâmat câte-o bucățică din fericirea omului, până ce nu i-a lăsat în suflet decât un morman de ruine... (...) Zece mii de ani de civilizație nu prețuiesc cât o singură clipă
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
simpli se înfrățesc între ei împotriva războiului, indiferent de naționalitate. Țăranii maghiari condamnă scârbiți spânzurarea țăranilor români, iar groparul Vidor, fiica sa și primarul din Făget îl înconjoară cu o afecțiune sinceră pe românul Bologa, condamnat la moarte. Scriitorul integrează stările de spirit noi apărute în contextul războiului, precum socialismul și anarhismul, promovate de ofițeri ca locotenentul Gross în preajma izbucnirii Revoluției din Rusia. Cuvintele sale se referă la iminența revoluției antiburgheze, la înfrățirea popoarelor într-o societate viitoare și la pedepsirea
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
că sensul ultim al realismului constă în construirea unei alte lumi „care adaugă ceva, care prelungește creațiunea”. Autorul introduce însă și elemente aparținând altor curente literare cum ar fi naturalismul (evidențiat în prezentarea atmosferei dezolante a peisajului, în concordanță cu stările sufletești ale personajelor, și prin exacerbarea trăirilor interioare) și sămănătorismul (trăirea unui sentiment al dezrădăcinării, considerat o cauză a inadaptării și a înfrângerii). Descrierea unor senzații intense precum setea, frigul, spaima sau transpirația ce însoțesc emoțiile creează o viziune naturalistă
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]