256,150 matches
-
fi urmat după încheierea conflictului mondial. Deși fusese semnat un tratat de pace, starea de război și cenzura nu au fost revocate, în principal datorită izbucnirii celui de-al doilea război mondial, greutăților în aprovizionarea cu alimente, cât și datorită stării proaste în care se afla armata finlandeză. Aceste fapte i-au permis președintelui Kyösti Kallio să-i ceară mareșalului Mannerheim să rămână în fruntea armatei și să supervizeze acțiunile de reînarmare și de construire de noi fortificații. De-a lungul
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
direct împotriva țintelor germane de pe pământ finlandez, dar până și ambasada engleză a fost nevoită să recunoască inexactitatea acestor afirmații. La 25 iunie a fost convocată o ședință a parlamentului, în timpul căreia primul-ministru era așteptat să prezinte o notă despre starea de neutralitate a Finlandei în războiul germano-sovietic, dar bombardamentele rusești l-au făcut pe acesta să observe că încă o dată țara se afla de fapt în stare de război cu Uniunea Sovietică. Războiul de continuare se declanșase. Mai târziu, la
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
ședință a parlamentului, în timpul căreia primul-ministru era așteptat să prezinte o notă despre starea de neutralitate a Finlandei în războiul germano-sovietic, dar bombardamentele rusești l-au făcut pe acesta să observe că încă o dată țara se afla de fapt în stare de război cu Uniunea Sovietică. Războiul de continuare se declanșase. Mai târziu, la 25 noiembrie 1941, Finlanda avea să se alăture Pactului Anticomintern. Unitățile finlandeze deja mobilizate au început să se deplaseze către graniță la 21 iunie și au fost
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
în 1922 și "Römischer Katholizismus und politische Form" ("Catolicismul roman și formă politică") în 1923, care au fost aprobate de autoritățile ecleziastice. În 1924 a apărut prima lucrare explicit politică a lui Carl Schmitt "Die geistesgeschichtliche Lage des heutigen Parlamentarismus" ("Starea spirituală a parlamentarismului contemporan") urmată, în 1928, de "Verfassungslehre" ("Drept constituțional") în care analizează critic prevederile constituției Republicii de la Weimar. Anul publicării celei de a doua lucrări a coincis cu transferul său la Școala Superioară de Comerț din Berlin. Deși
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
putea fi eficient într-un rol de mediator. De fapt, von Papen nici nu a încercat vreo mediere: el i-a revocat din funcție imediat pe primul ministru Otto Braun și pe ministrul de interne Carl Severing și a decretat starea de urgență, făcând apel la armată pentru menținerea ordinii. Prusia, reprezentată de Ministerul de stat al Prusiei (Preußisches Staatsministerium) împreună cu Partidul Centrului din Germania (Deutsche Zentrumspartei) și Partidul Social-Democrat din Germania (Sozialdemokratische Partei Deutschlands) au intentat acțiune împotriva guvernului central
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
la probleme de ordin parlamentar, cum ar fi reprezentarea Prusiei în camera superioară a parlamentul național (Reichsrat). În 1932 devenise evident că Republica de la Weimar nu era viabilă. Schmitt, împreună cu alți politicieni din anturajul lui Kurt von Schleicher, susțineau decretarea stării de urgență la nivel național și modificarea constituției, astfel încât Germania se devină o democrație constituțională prezidențială. În perioada august-decembrie 1932 Schmitt a colaborat în calitate de expert în drept constituțional la elaborarera propunerii lui Schleicher: Guvernul federal urma să fie autorizat, printr-
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
al Muncitorilor - NSDAP). În referatul procurorului Robert Kempner, care l-a anchetat pe Carl Schmitt la Nürnberg se menționează: “1932 și începutul anului 1933 - consilier al președintelui. După încercări eșuate de a instala o “dictatură a președintelui Reichului” prin declararea stării de urgență, asfel încât să împiedice ajungerea la putere a comuniștilor și a național socialiștilor, în martie 1933 face trecerea ideologică spirituală către național socialiști și se înscrie în NSDAP cu numărul de înscriere 2.098.860." . Motivele intrării lui
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
dreptului, care se concentra asupra cazului normal și ignora cazul de excepție. Dacă modul de aducere la îndeplinire a dreptului constituie o problemă fundamentală a dreptului constituțional, nu una subordonată, se pune, ca o consecință logică, problema suveranității, cea a stării de excepție precum și cea a unui "garant al constituției". Norbert Campagna prezintă concepția lui Schmitt în modul următor: ""În cazul normal nu trebuie violate normele de drept. Totuși, deoarece în mod realist, cazul normal nu poate exista pentru eternitate, este
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
verdictele luate într-o situație de excepție nu pot fi atacate în ceea ce privește corectitudinea lor. Astfel, pentru Schmitt suveran este acela care poate evita un război civil sau poate să îl aducă la sfârșit cu succes. De aceea, pentru Carl Schmitt starea de excepție are caracterul unui principiu euristic: ""Excepția este mai intersantă decât cazul normal. Cazul normal nu dovedește nimic, excepția este cea care dovedește totul. Excepția nu confirmă doar regula, de fapt regula nu există decât din cauza excepției. Prin excepție
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
sensul inițial al termenului adoptat din sistemul Romei antice, este o dictatură care se instaurează într-o perioadă de criză. O asemenea dictatură nu este constrânsă de niciun fel de norme de drept, deși scopul ei este tocmai instaurarea unei stări de drept. Astfel, pentru Schmitt, opoziția dintre dictatură și ideea de drept are doar un caracter relativ, nu absolut. Dictatura ar fi astfel doar un mijloc de a reveni la stabilitatea și normalitatea care sunt indispensabile pentru aplicarea și eficiența
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
înțelegere care duce la o pace stabilă, cel puțin pentru o perioadă de timp relativ importantă. Astfel, de exemplu, dacă se acceptă viziunea lui Schmitt, tratatele de pace prin care se încheiau toate campaniile din perioada Napoleoneană nu consfințeau o stare de echilibru, încheierea de pace a acelei perioade fiind Congresul de la Viena. Omogenietatea, care pentru Schmitt constituie esența democrației, presupune totdeauna existența unei heterogeneități la un nivel superior. Unitatea există numai ca o delimitare în cadrul unei multitudini. În consecință, orice
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
este de exemplu războiul din Iraq prin prisma teoriilor lui Schmitt. În sfârșit mai sunt de discutat lucrările lui Giorgio Agamben și Michel Foucault care se bazează pe elemente din tratatele lui Carl Schmitt, în special pe teoria lui a stării de excepție. Alte exemple care reiau în diferite forme argumentarea lui Schmitt sunt lucrările "Clash of Civilizations" ("Ciocnirea civilizațiilor"’’) a lui Samuel P. Huntington sau "Empire - Die neue Weltordnung" ("Empire - Noua ordine mondială") a lui Michael Hardt și Antonio Negri
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
din Transnistria. La 15 martie 1992, Guvernul Republicii Moldova a făcut un apel către locuitorii din raioanele de pe malul stâng al Nistrului să respecte autoritățile de stat. Ca urmare a neîncetării atacurilor forțelor separatiste, la 28 martie 1992, s-a declarat starea excepțională în toata Moldova, premierul Valeriu Muravschi îndemnând poporul să fie gata să-și apere țara. A doua zi, Guvernul Republicii Moldova dă un ultimatum de două zile minorității rusești din Transnistria pentru depunerea armelor, după care guvernul amenință să înceapă
Valeriu Muravschi () [Corola-website/Science/302607_a_303936]
-
aspru al moravurilor. Un exemplu constă în caracterizarea părtinitoare a împăratului Tiberius. Opera să istorică are un caracter descriptiv-moralizator, ajungând la o concluzie pesimista, întrucat purtătorii virtuților republicane române devin victime ale tiranilor, iar restul cetățenilor sunt căzuți într-o stare de letargie.
Tacit () [Corola-website/Science/302611_a_303940]
-
era un stat feudal înapoiat, în descompunere, și suferind de frământări interne, guvernator al Rusciucului a ajuns Ismail Tersinicli-Oglu, un fost sacagiu care nu urmărea decât propria îmbogățire. Regiunea administrată de acesta se caracteriza printr-o agricultură aflată într-o stare de decădere, cu o țărănime ruinată, cu negustori și meseriași sărăciți de birurile plătite autorităților. Deși vremurile din oraș nu erau prielnice pentru afaceri, Manuc s-a prezentat personal guvernatorului și i-a oferit o sumă mare de bani, angajându
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
interes, și chiar cu primejdia vieții sale, sentimentele sale binevoitoare, făcând mult bine țării noastre și neamului nostru. A dăruit 60.000 lei, pe care-i împrumutase într-o clip când vistierul țării n-avea fonduri și nu era în stare să plătească. Acum patru luni, într-o clipă foarte grea, a mai împrumutat 100.000 lei, refuzând dobânda lor de 6.000 lei. E un adevărat patriot. Care numai i se șterge din catastiful isprăvniciei și a se arăta atârnătoare
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
care se vedea în postura de a fi nevoit să încerce o refacere a prestigiului regimului imperial. De asemenea, împărăteasa Eugenia, convinsă că soluția pentru salvarea Imperiului și a dinastiei Bonaparților era un război cu Germania, descrie prin cuvintele sale starea de spirit dominantă la curtea Franței: “Avem nevoie de un razboi[...]”. Un antigerman convins este și republicanul Antoine Agenor Alfred, duce de Gramont, care rostește un discurs în Camera Deputaților la 6 iulie 1870, susținând că dacă prințul Leopold va
Telegrama de la Ems () [Corola-website/Science/302633_a_303962]
-
a reda liniștea sufletească a personajului, însă se dovedește a fi un loc mai îngrozitor decât închisoarea, deoarece aici sunt analizate toate întâmplările importante din viața sa regâsindu-se pe sine. Analiza psihologică a personajului se realizează prin intermediul introspecției adică scurtarea stărilor sufletești până la nuanțe infinitezimale: Are nevoie tocmai de ușurare, iar minciuna iar complică în zadar situația și l-ar face să se disprețuiasacă singur. De aceea și cu gelozia a refuzat să mintă, oricât l-ar fi servit poate momentan
Ciuleandra (roman) () [Corola-website/Science/302634_a_303963]
-
locul mamei sale, dar se dovedește a fi și un model demn de urmat deoarece și el se aflase într-o situație asemănătoare, de a-și ucide soția, însă a putut să se stăpânească: ”Un simpu țăran, a fost în stare să renunțe la tot, să înfrunte necunoscutul unei vieți noi, numai ca să evite tentația de-a suprima viața unei femei ticăloase”. Discuțiile pe care le are în continuare cu doctorul sunt mult mai lejere, Puiu rememorându-și astfel toată perioada
Ciuleandra (roman) () [Corola-website/Science/302634_a_303963]
-
doua domnie a lui Lăpușneanu. Domnitorul Iancu Sasul (1579-1582) i-a dăruit câteva sate la 20 februarie 1581 , această danie fiind întărită la 5 aprilie 1584 de către Petru Șchiopul (1574-1577, 1578-1579 și 1583-1591). Din cauza faptului că mănăstirea ajunsese într-o stare de ruină, Petru Șchiopul a adunat materiale (pietre și lemne) necesare reconstrucției sale. După cum rezultă dintr-un document din 25 mai 1606, domnitorul a închinat-o la Mănăstirea Zografu de la Muntele Athos , ""pentru că acea sfântă mănăstire a sfântului Nicolae ajunsese
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
pridvorul deschis. N.A. Bogdan presupunea că atunci s-ar fi înlăturat, astupat sau distrus și piatra care conținea pisania. Proasta administrare a mănăstirii și lăcomia călugărilor greci au dus la ruinarea complexului monahal. Un document din 20 ianuarie 1734 consemna starea de ruină a mănăstirii, ""mare lipsă și slăbiciune, din tâmplarea vremurilor"". Acoperișul bisericii a fost reparat la 1742, învelitoarea fiind din șindrilă. Reparațiile efectuate au fost insuficiente, iar într-un act din 16 august 1784 se menționa că mănăstirea era
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
doar atingerea acestui obiectiv limitat, principalul atac împotriva Franței putând fi organizat cu sorți de izbândă doar în 1942. Hitler a fost dezamăgit de planul lui Halder și reacția sa inițială a fost să decidă un atac timpuriu, indiferent de starea de pregătire a trupelor, în speranța că i-ar fi surprins pe Aliați și ar fi obținut o victorie ușoară. Comandanții militari au reușit în mai multe rânduri să îl convingă pe Hitler să amâne atacul pentru ca să permită armatei să
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
ale "1er Division Cuirassée", care era în refacere după ce își pierduseră majoritatea tancurilor (cu excepția a 16 blindate) în luptele din Belgia, fiind la rândul lor anihilate. Divizia franceză a fost obligată să se retragă cu doar trei tancuri rămase în stare de funcționare. "1er Division Cuirassée" a fost practic distrusă în totalitate pe 17 mai. În această luptă, germanii au pierdut 50 din cele 500 de tancuri Până pe 17 mai, Rommel a afirmat că a luat 10.000 de prizonieri, pierzând
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
și anume, Împăratul și Papa sunt cei care arbitrează lumea. Papa și-a luat numele de Silvestru întrucât Constantin împăratul fusese botezat de un anume Silvestru și prin aceasta s-ar putea explica dorința reconstituirii unității imperiale și pontificale, în stare să redea forța creștinătății. În concepția sa, cele două puteri, papală și imperială, sunt distincte și neantagonice. Papa Silvestru II, prin ideea de unitate creștină, a lăsat libertatea configurării bisericilor creștine naționale negermanice în Polonia și Ungaria. A fost primul
Papa Silvestru al II-lea () [Corola-website/Science/302657_a_303986]
-
grade Celsius și presiuni de până la 200 atmosfere. Se obține alcanul, care are aceeași catena că și alchena. R-CH=CH-R' + H-H → R-CH-CH-R' Reacția de hidrogenare a alchenelor are loc în sistem eterogen deoarece în condițiile de lucru hidrogenul este în stare gazoasa, alchenele pot fi gaze sau sub formă de soluție, produșii de reacție (alcanii) sunt în stare fluida, iar catalizatorul este solid. Prin adiția halogenilor (X = Cl, Br, I) la alchene se obțin compuși dihalogenați, în care cei doi atomi
Alchenă () [Corola-website/Science/302655_a_303984]