KorAP: Find »[drukola/base=albastru & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...976 977 978 ...1043 >

26,075 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320

În stomac pe Luis-Miguel Cintra (scriitor), la ordinul ferm al acestuia, Într-o scenă terminată cu o hemoragie digestivă. Pătrunzînd Într-o Încăpere de dimensiuni impresionante, lipsită de orice piesă de mobilier, un fel de imens hol placat cu fresce albastre, Pascal Îi acordă primul ajutor lui Luis-Miguel care recunoaște În omul de la hotel, fără surpriză, pe nepotul fostului lui amant din Geneva. Pascal recunoaște În Cintra scriitorul celebru despre care vorbesc ziarele, apoi, după cîteva clipe de stinghereală, iese din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
din moși strămoși. În final Învinge binele și-al optulea samurai o duce pe prințesă, cu care tocmai se drăgălise-n lan Înainte s-o apuce-n cioc un șarpe mare și s-o transporte pînă-n brațele vrăjitoarei, pe o stîncă albastră, din polistiren, o duce așadar pe cal undeva, dar după ce distruge Castelul Răului omorînd la iuțeală vreo patru sute de soldați fioroși cu, n-o să credeți, două seceri pentru orz, arma lui secretă, că era fiu de țăran. Ceea ce pune Însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
Adevăratul Disident, c-a scris niște poeme la batoză direct Împotriva lui Ceaușescu, În timp ce-l citea pe Platon cu Nicușor În original și ăla-i răspundea În dialoguri, În grecește, de la consumație, v-ați uitat vreodată atent În ochii lui albaștri, cu pupile pentru studiu clinic În ultimul an de facultate, toamna, v-ați uitat În ochii lui acum, cînd explica pe un ton represiv că deschid citatul „tata a murit disident iar mama a fost chinuită prin București” Închid citatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
transă, neavînd, filmul ca și analistul, nici măcar o replică, nici o singură scenă de efect - cum era-n parfumul femeii dansînd tangou, analiștii nu dansează, lor le place microfonul -, ci doar o biată secvență c-un cinel zburînd printr-un aer albastru, ca o pălărie pop. Altfel, nimic, nu există cel mai subțire fir de fum din zbuciumul, angoasele, tristețea bebop mai adîncă pe alocuri decît bluesul, chinul, disperarea situată dincolo de propria ei Înțelegere ori căutările neîncetate, febrile, prin muzică și viața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
e. Assante Îl joacă pe Ulise. El pornește pe apă În direcția Ithaca, avîntîndu-și irevocabil figura de spaniol cu cioc necruțător spre regat și spre nevasta care coase. Nevastă spre care nu prea mai merita să se-ndrepte, marea fiind albastră și ea Îmbătrînită-n stand by, cu sînii atîrnați pe șolduri, deși Îi Împletea regelui un pulover credincioasă ca orice regină cu sindrom. („Femeile și muzica ar trebui să nu se demodeze niciodată” - William Goldsmith.) Totuși, În teritoriu nu se cînta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
acțiune poate fi plăcută sau neplăcută. Apoi, trecînd peste evidența că fudulia nu numai că n-a pierdut pe nimeni dar chiar a asigurat, În felul ei catifelat, continuitatea speciei umane, bine că măcar n-a căzut din avioanele Îngerilor Albaștri peste casa maestrului care, În acest caz oarecum de bombardare, ar fi trebuit să-și umble la șliț singur, dacă nu de spaimă, măcar În scop de aducere aminte. Precum Iulian Mincu care-și apără vechea teză a alimentației raționale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
să remarc că-n traducerea românească (aia de-o jumătate de limbă) există exprimări cruciale cărora nu li s-a pus Înainte semnul Atenție, cad pietre, greșeli de literă, gramaticale (redactorul plus translatorul probabil seamănă cu scriitoarea, care are ochi albaștri), o topică ca la Bacău. „Pășesc, ia, uite-așa, pe-aici ce-i țara mea.” Ceva Îmi spune că și originalul și traducerea sînt, subteran, de o imprescriptibilă frumusețe. Mai ales că Între Șimon și Alfred există „o tihnitoare intercăcare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909

era un bărbat seducător, deștept și subtil, instruit, plin de humor, blând și drept. Cum stam și-l priveam așa, intră ― aducând cu ea o atmosferă stranie de căldură și panică ― soția inginerului, Srimati Devi Indira, îmbrăcată într-o sari albastră, cu șal albastru muiat în aur și cu picioarele goale, tălpile și unghiile roșite. Doamna nu știa aproape deloc englezește și zâmbea întruna. Probabil că mâncase în acea după-amiază mult pan, căci avea buzele sângerii. Când am privit-o, am

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
seducător, deștept și subtil, instruit, plin de humor, blând și drept. Cum stam și-l priveam așa, intră ― aducând cu ea o atmosferă stranie de căldură și panică ― soția inginerului, Srimati Devi Indira, îmbrăcată într-o sari albastră, cu șal albastru muiat în aur și cu picioarele goale, tălpile și unghiile roșite. Doamna nu știa aproape deloc englezește și zâmbea întruna. Probabil că mâncase în acea după-amiază mult pan, căci avea buzele sângerii. Când am privit-o, am rămas uimit; n-

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
să-mi fie prieten. Se așeză pe rogojină, cu bărbia rezemată de genunchi, și mă privi o clipă cum îmi beam ceaiul. Se înserase bine. Jos, în stradă, se aprinsese felinarul, și umbra cocotierului crescuse ciudat de mare și de albastră. Mă întrebam ce vor fi făcut celelalte suflete din această casă, de ce nu le aud niciodată nici gura, nici pasul, dacă nu cumva e o conspirație să ne lase întotdeauna singuri, de astă dată chiar în odaia ei, drept singura

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
vor fi făcut celelalte suflete din această casă, de ce nu le aud niciodată nici gura, nici pasul, dacă nu cumva e o conspirație să ne lase întotdeauna singuri, de astă dată chiar în odaia ei, drept singura lumină numai boarea albastră a felinarului. ― Astăzi începe prietenia noastră, nu e așa? mă întrebă Maitreyi foarte dulce, luîndu-mi ceașca goală. ― De ce astăzi? Eram prieteni mai de mult, de când am început a vorbi împreună serios. Se așeză iarăși pe rogojină și îmi spuse că

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
are o frumusețe regulată, ci dincolo de canoane, expresivă până la răzvrătire, fermecătoare în sensul magic al cuvântului. Recunosc că nu mi-am putut lua gândul de la ea toată noaptea. Și acum, în loc să lucrez, mă gândesc la ea, imagine pală în sort albastră de mătase întunecată cu înflorituri de aur. Și părul... Persanii aveau dreptate, în poeme, asemănîndu-l șerpilor. Ce va fi, nu știu. Probabil voi uita..." " Cînd voi găsi liniștea, emule, Dumnezeule, prietenul meu?" " Chabù a scris o poveste, și Maitreyi mi-

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
ca în India), socotind orice femeie "mamă". Niciodată n-am simțit o mai devotată, mai curată și liniștitoare dragoste filială ca pentru d-na Sen, pe care ― cum e obiceiul aici ― fiecare o cheamă "mamă". Când zăresc pe stradă sari albastre (ca ale d-nei Sen), chiar fără a vedea fața femeilor, simt aceeași emoție. Simt că sunt "fiu", că nicăieri nu voi găsi o mai dezinteresată, mai curată și mai înaltă pasiune maternă ca în India. Mi-a plăcut să mă

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
ghid musafirilor. Numai Maitreyi mai venea pe la noi, ca să împartă volume din Uddhitta și să aducă dulciurile. Vedeam cum o sorb toți din ochi (căci era admirabilă atunci, palidă și blândă, cu brațele goale ieșind dintr-o sari de mătase albastră), cum o doresc, și spectacolul acesta mi-era insuportabil, pentru că nimeni de-acolo nu știa că Maitreyi este a mea și numai a mea, și poate că fiecare își crea mental o sumă de eventualități asupra ei. Când a venit

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
făcu de la început impresia unei exaltate reci, lucide, exaltată mai mult din dezamăgire decât din sete pentru un altfel de adevăr. Când paznicul aprinse felinarul cel mare, am privit-o mai de aproape; destul de tânără, fără expresie; fața rotundă, ochii albaștri, glas de fetiță, contrastând cu trupul ei bine legat, înalt, puternic, cu brațe vânjoase și piept larg. Era îmbrăcată ciudat, într-o toaletă de voiaj prin colonii, adaptată foarte curios la un drum de munte. Era atât de înghețată, încît

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
memoria vie a simțurilor mele pe cealaltă, pe singura, pe Maitreyi. Am întrebat: ― De ce mi-ai căzut în brațe atunci? ― Aș fi vrut să mă iubești și pe mine ca pe Maitreyi, mi-a spus, privindu-mă cu ochii ei albaștri, inexpresivi. Am rămas mut. E cu putință atâta sete de amăgire, atâta dor de dragoste? ― Îmi povesteai cum o iubeai pe Maitreyi, și eu mă gândeam la mine, cât de singură și nefericită am fost, și mi-a venit să

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
grele, pârjol și foamete... Ajută-ne Doamne... Ne închinam toți, și ne rugam. - Doamne-ajută! spuse Lixandru și îngenunche din nou în fundul șanțului. - Cu ajutorul lui Dumnezeu, o găsim în noaptea asta, spuse dascălul. Că nu e comoară fermecată. N-are flacără albastră... Lixandru scoase piatra și o așeză pe marginea șanțului. Era o piatră mare, bolovănoasă, care parcă se clătina întruna. O apucă dascălul cu amândouă mâinile și o dădu deoparte. Lixandru începu să răscolească din nou cu târnăcopul. Îl priveam toți

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
fac vreo greșeală și să mă dau de gol... Azi, mâine vor întreba de nume, de adresă, de meserie. În fond, de ce mi-ar fi teamă? N-am făcut nimic. Nu știe nimeni nici de plicul alb, nici de plicul albastru..." Și, totuși, fără să înțeleagă de ce, voia cu orice preț să-și păstreze anonimatul, așa cum fusese la început, când îi strigau: "Mă auzi sau nu? Dacă înțelegi ce spun, strînge-mi degetul..." Din fericire, acum, fără dinți, vorbea cu greutate. Îi

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
Vaian. Într-adevăr ce-are să fie? Îl privea încruntat, încercînd să-și aducă aminte. În cele din urmă ridică din umeri și plecă spre casă. De-abia când puse mâna pe clanță își aminti: cu prima ocazie va deschide plicul albastru. "Dar nu aici, unde mă cunoaște toată lumea. Departe, în alt oraș. La București bunăoară." Într-o dimineață ceru infirmierei o foaie de hârtie, un creion și un plic. Scrise câteva rânduri, lipi plicul și-l adresă Profesorului. Apoi începu să

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
Era în noaptea de înviere. Profesorul îl privi lung, neîncrezător. - Dar te duceai, în orice caz, undeva... Și acolo, pe trotuar, lângă dumneata, nu s-a găsit nici o valiză... - Nu aveam valiză. Nu aveam nimic cu mine, afară de un plic albastru. Venisem cu gândul să mă sinucid. Mi se părea că sunt condamnat: arterioscleroză. Îmi pierdeam memoria... - Veniseși aici ca să te sinucizi? repetă Profesorul. - Da. Mi se părea că nu aveam altă soluție. Singura soluție era plicul albastru. Păstram acolo, de

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
afară de un plic albastru. Venisem cu gândul să mă sinucid. Mi se părea că sunt condamnat: arterioscleroză. Îmi pierdeam memoria... - Veniseși aici ca să te sinucizi? repetă Profesorul. - Da. Mi se părea că nu aveam altă soluție. Singura soluție era plicul albastru. Păstram acolo, de mult, câteva miligrame de stricnină... II Știa că visează și-și trecea mereu palma pe obrazul proaspăt bărbierit, dar nu izbutea să se trezească. De-abia după ce mașina ajunse la capătul bulevardului, recunoscu cartierul; îl recunoscu mai

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
poate mă luați într-o seară la cinematograf...") îl ajută să se îmbrace, deși n-ar fi avut nevoie de ajutor. Ghicea, din privirile ei dezamăgite, că vestonul nu cădea prea bine "e prea strâmt în umeri", spuse, și cravata, albastră cu mici triunghiuri cenușii, nu se asorta cu cămașa în dungi. Curând intră internul de serviciu. Începu să-l examineze, încruntat, cu atenție. - Se vede de la distanță că nu sunt hainele dumitale. Ai putea deveni suspect. Va trebui să-ți

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
familie, spuse. I-am făgăduit doctorului Gavrilă că, dacă reușesc să vă întîlnesc, am să vi-l predau... Sunt documente prețioase: amintiri din, cum să spun? amintiri din prima dumneavoastră tinerețe... Ajuns acasă, împachetă albumul într-o coală de hârtie albastră, îl introduse într-un plic și îl sigilă. În colțul de sus, pe stânga, scrise: "Primit în ziua de 20 februarie 1948, de la Ted Jones-Junior, corespondentul lui Time Magazine la București. Mi l-a adus din partea doctorului Gavrilă." Lucrurile se

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
le-ar plăcea, dar când vor da cu ochii de Maremore, care nu e nici șopârlă, nici pasăre, dar cântă mai frumos ca privighetoarea, sau cu Paralene, care se cațără cu unsprezece picioare deodată, ca păianjenii, deși are ochii mari, albaștri de domnișoară, și genele atât de lungi încît... - Ne-ai tras o spaimă! îi spuneau mai târziu. Tăceam toți, înlemniserăm, parcă ne-ai fi vrăjit, și nimeni nu îndrăznea să strige la tine, să te oprească. Nici măcar Generăleasa, precizase o dată

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

cîrligul pe partea cealaltă, le lega botul pe fir și apoi Înnoda bine cîrligul ca să nu alunece, și-n felul Ăsta momeala aluneca așa cum trebuia, fărĂ să se-nvîrtească. Tipu’ era un negru adevărat, deștept și melancolic; avea niște mărgele voodoo albastre prinse la gît pe sub cămașă și purta pe cap o pălĂrie veche de paie. Ce-i plăcea să facă mai mult și mai mult cînd se afla pe vas era să doarmă și să citească ziarele. Da’ știa să prindă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]