25,496 matches
-
Ispirescu, iar cea mai importantă colecție o publică Iuliu A. Zanne. P. se întâlnesc în literatura cultă, la începutul veacului al XIX-lea, în Țiganiada lui I. Budai-Deleanu, dar mai ales în a doua jumătate a secolului ele colorează poveștile, povestirile și amintirile lui Ion Creangă. Surse: Anton Pann, Culegere de proverburi sau Povestea vorbii, București, 1847; I. C. Hințescu, Proverbele românilor, Sibiu, 1877; ed. îngr. Constantin Negreanu și Ion Bratu, pref. I.C. Chițimia, Timișoara, 1985; Petre Ispirescu, Zicători populare, RIAF, 1885
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
construcția amplă, oarecum depășit de evoluțiile din peisajul literar („revoluția” optzecistă), și-a amenajat o nișă distinctă, de (pseudo-)marginal respectabil, părăsind prim-planul actualității, dar fără să se piardă în anonimatul umoristicii industrioase. În Proiect de câine, volum de povestiri antirealiste, superior burlești, V. impresionează prin combinația de umor lexical, lexical-conceptual și sintactico-silogistic și admirabila risipă de imaginație aplicată unor lucruri mici, din sfera derizoriului. Prozatorul se înfățișează mai ales ca un experimentalist, operează cu parabola modernistă, cu bufonada absurdă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
cu textele onirismului estetic ori cu literatura lui Friedrich Dürrenmatt), sunt cele din volumul Moscuna (1975). Piesa titulară e o narațiune pseudopolițistă, un fel de replică parodic-fantastă la Emil și detectivii de Erich Kästner, cu accente inteligent satirice. Și celelalte povestiri (Mario Martin, Un sandviș cu șuncă, Gloria doctorului Odel ș.a.) combină ingrediente bine administrate: umorul negru, observația moravurilor dublată de satira caustică, recursul la fantastic, miraculos, la panoplia literaturii SF etc. Cu Pegasul troian (1976) V. inițiază exploatarea unei zone
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
Casanova, Raymond Quéneau, R. M. Rilke, Maxime Delamare, Roland Dorgelès. Îngrijitor al unor ediții din scrierile lui Anton Pann, G. Sion ș.a., A. este și autor (în colaborare) al libretului pentru opereta Anton Pann sau Povestea vorbei (1963). Volumele de povestiri Desculțe (1984; Premiul Asociației Scriitorilor din București), Făpturile paradisului (Desculțe vechi și noi) (1987) și Femeia de la miezul nopții și alte povestiri desculțe (1994) au fost apreciate de critică în termeni elogioși. Antim Ivireanul și vremea lui e o viață
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
A. este și autor (în colaborare) al libretului pentru opereta Anton Pann sau Povestea vorbei (1963). Volumele de povestiri Desculțe (1984; Premiul Asociației Scriitorilor din București), Făpturile paradisului (Desculțe vechi și noi) (1987) și Femeia de la miezul nopții și alte povestiri desculțe (1994) au fost apreciate de critică în termeni elogioși. Antim Ivireanul și vremea lui e o viață romanțată în sensul bun al cuvântului. Documentele trec adesea în ficțiune și personajele se află nu o dată în dialog. Autorul realizează bune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
știind să descifreze finețea și expresivitatea trăsăturilor, frumusețea sălbatică și senzuală, coborâtă parcă din Cântarea Cântărilor, din care autorul și citează. A. e un poet al iubirii cotropitoare, dezlănțuite, de care sunt animate unele personaje feminine enigmatice, ca Tuța din povestirea omonimă. De aici, echivocul, îmbinarea realului cu fantasticul, ce amintește de Hanul lui Mânjoală a lui I. L. Caragiale, și alternanța spirit primitiv-rafinament. Picioarele „desculțe” constituie un simbol și un laitmotiv al povestirilor, punând încă o dată în lumină opoziția. Elogiul femeii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
animate unele personaje feminine enigmatice, ca Tuța din povestirea omonimă. De aici, echivocul, îmbinarea realului cu fantasticul, ce amintește de Hanul lui Mânjoală a lui I. L. Caragiale, și alternanța spirit primitiv-rafinament. Picioarele „desculțe” constituie un simbol și un laitmotiv al povestirilor, punând încă o dată în lumină opoziția. Elogiul femeii fascinante, stăpânite de eros, ce deține parcă o putere de seducție vrăjitorească, este însuși elogiul feminității. A. se înfățișează, de asemeni, ca un excelent pictor de medii, al unei lumi crepusculare, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
anume morbiditate, situată, ca și la Mateiu I. Caragiale, între rafinamentul culturii occidentale și farmecul frust răsăritean, în evocarea căruia se infiltrează pe alocuri elementul livresc, totdeauna plăcut, integrându-se perfect în substanța narațiunii. Autorul face și el parte din povestire, conferindu-i, ca martor și părtaș, o și mai mare autenticitate, prin contopirea cu acea lume ce stă să apună. Sfârșitul „veacului cel din urmă al bunului plac și al bunului gust” e unul tragic, simbolizat semnificativ în incendiul cârciumei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
și mai mare autenticitate, prin contopirea cu acea lume ce stă să apună. Sfârșitul „veacului cel din urmă al bunului plac și al bunului gust” e unul tragic, simbolizat semnificativ în incendiul cârciumei din Femeia de la miezul nopții. În subtextul povestirilor lui A., cuprinzând nu o dată întâmplări extraordinare, dominate de eternul eros și de un fără istov spirit petrecăreț, se deslușește și o anume nostalgie pentru o lume ale cărei tipare îi conveneau de minune, ca om și artist. SCRIERI: Antim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
nostalgie pentru o lume ale cărei tipare îi conveneau de minune, ca om și artist. SCRIERI: Antim Ivireanul și vremea lui, București, 1962; Desculțe, București, 1984; Făpturile paradisului (Desculțe vechi și noi), București, 1987; Femeia de la miezul nopții și alte povestiri desculțe, București, 1994. Ediții, antologii: G. Sion, Proză. Suvenire contimpurane, pref. edit., București, 1956; Bucureștii în literatură, pref. edit., București, 1962; Anton Pann, Scrieri literare, I-III, introd. Paul Cornea, București, 1963 (în colaborare cu I. Fischer). Traduceri: Dimitrie Cantemir
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
Pierrot, pref. Val Panaitescu, București, 1971; Vladimir Șefner, Fericitul ghinionist, București, 1971 (în colaborare cu Gabriela Lebiti); Alfred de Vigny, Servitute și grandoare de ostaș, pref. trad., București, 1971; Roland Dorgelès, Cruci de lemn, pref. trad., București, 1972; Karel Capek, Povestiri dintr-un buzunar și povestiri din celălalt buzunar, București, 1973 (în colaborare). Repere bibliografice: Mihai Ungheanu, Radu Albala, „Desculțe”, LCF, 1984, 37; Nicolae Manolescu, „Desculțe”, RL, 1984, 38; Marian Papahagi, Radu Albala, „Desculțe”, TR, 1985, 3; Dumitru Micu, Farmecul discret
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
1971; Vladimir Șefner, Fericitul ghinionist, București, 1971 (în colaborare cu Gabriela Lebiti); Alfred de Vigny, Servitute și grandoare de ostaș, pref. trad., București, 1971; Roland Dorgelès, Cruci de lemn, pref. trad., București, 1972; Karel Capek, Povestiri dintr-un buzunar și povestiri din celălalt buzunar, București, 1973 (în colaborare). Repere bibliografice: Mihai Ungheanu, Radu Albala, „Desculțe”, LCF, 1984, 37; Nicolae Manolescu, „Desculțe”, RL, 1984, 38; Marian Papahagi, Radu Albala, „Desculțe”, TR, 1985, 3; Dumitru Micu, Farmecul discret al insolitului, CNT, 1985, 4
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
1903; Pe drumuri depărtate, București, 1904; Drumuri și orașe din România, București, 1904; Istoria literaturii religioase a românilor până la 1688, București, 1904; Istoria lui Ștefan cel Mare, București, 1904; Gânduri și sfaturi ale unui om ca oricare altul, București, 1905; Povestiri, scrisori și cronici, București, 1905; Sate și mănăstiri din România, București, 1905; Cărți și scriitori români din veacurile XVII-XIX, București, 1906; Prin Bulgaria la Constantinopol, București, 1907; Istoria literaturii românești în veacul al XIX-lea-de la 1821 înainte, I-III, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
I.G. Bibicescu. Printre redactorii gazetei, care avea orientare liberală, figurează Mircea C. Demetriade (semnează și Dimitriadi), Iuliu I. Roșca, Vasile Alecsandrescu (semnează uneori Vas-al și Vasal); ei dau versuri, proză, articole de critică literară, traduceri. Schițe, istorioare și mici povestiri publică destul de consecvent, mai ales în primul an, D. Teleor (Scrisoare din București, Amintiri) și Mircea C. Demetriade (Glasul, Metempsihoza și un fel de texte de promovare turistică într-o izbutită haină literară, De la Călimănești, De la Govora, Șoaptele muntelui). Se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290349_a_291678]
-
la Catedra „Francis Fournoy” in European Studies and Culture, Language and Literature. În 1992 a beneficiat de o bursă Guggenheim. A fost distins cu Premiul Fundației „MacArthur” (1992) și cu Premiul Internațional Nonino pentru Opera omnia (Italia, 2002). Volumul de povestiri Noaptea pe latura lungă (1969) înseamnă pentru cariera de prozator a lui M. lansarea unui program. Textul, pulverizat în secvențe aparent insolubile diegetic, sugerează traiectoria unor personaje marcate de izolare. Personajul se vede rupt de propriul sine, de propriul destin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
de izolare. Personajul se vede rupt de propriul sine, de propriul destin ratat, de lume - o lume captivă care îl împinge pe un drum anevoios, impunându-i un itinerar inițiatic abia deslușit. Sunt teme și motive ce vor reveni obsesiv. Povestirile din Noaptea... - pe care, în prefață, Miron Radu Paraschivescu le așază în descendența Anei Langfuss din Sări, Barbara! - sunt individualizate stilistic printr-o frazare scurtă, concentrată. Surprinderea intimității nu se realizează prin prospectarea psihologizantă, ci este lăsată pe seama inițiativei auctoriale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
limitate jucate de personajele lui M., acestea reducându-se în esență la acelea de erou, martor sau anchetator). Acesta este motivul pentru care M. își definește ciclul compus din romanele Captivi (1970), Atrium (1974), Cartea fiului (1976) și volumul de povestiri Primele porți (1975) drept „variante la un autoportret”: ele caută să ofere „o reprezentare a imaginii proprii, în chip de oglindă a lumii” (Mircea Iorgulescu). Captivi vizează prin incizii condițional-optative un viitor verosimil în anii ’70: un viitor inert, virtual
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
Acesta este supus unui autointerogatoriu insistent și chinuitor. Simbolistica numelui nu se oprește la titlu: romanul este „traversat” de un râu, sugestie a sinuozității itinerarului eului. Așadar, nu întâmplător următorul volum al „variantelor la un autoportret” este intitulat Primele porți. Povestirile de aici lasă fante în spațiul închis din scrierile anterioare, făcând posibilă evadarea. Narațiunea este în aceeași măsură una a seriilor catastrofice, a actelor ratate și a dezastrelor latente, dar și a grotesc-derizoriului izvorât din imaginația crudă și veselă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
când, cum), topice (care reactivează probleme fundamentale ale vieții socio-culturale) și axiologice (care vizează ierarhii valorice unanim acceptate la nivelul comunității). Ca limbaj nu întotdeauna adecvat referențialului (vezi în acest sens omisiunile, deformările, mistificările), "textul mediatic împrumută caracteristicile mitului, legendei, povestirii folclorice, dar oferă o "schematizare", un microunivers socio-cultural acceptabil pentru că angajează și confirmă un Weltanschauung comun"379. Pe această linie de interpretare, publicistica eminesciană este terenul a numeroase incursiuni anaforice în spațiul compensatoriu și recuperator al mitologiei și istoriei naționale
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
limbajului, subliniem dimensiunea intertextuală a limbajului politic eminescian, ca modalitate de confirmare/ respingere a manifestărilor discursive anterioare și ca mijloc de consolidare a demersului argumentativ. Problematica dialogismului discursiv este abordată și de Michel Foucault, care afirmă că societățile dispun de "povestiri majore" ce sunt repetate și supuse variației și care trebuie delimitate de rostirile efemere care "se zic" și dispar odată cu actul enunțării lor442. Foucault susține că "discursurile trebuie tratate ca practici care se intersectează, se juxtapun uneori, dar care pot
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
respectarea normelor de conduită în societate. Obiective de referință Activități de învățare 2.1. să identifice situații conflictuale în societate, între persoane, rude, legate de mediu, școlare; 2.2. să identifice reguli, soluții posibile de rezolvare a conflictelor. * exerciții identificare; * povestirea și desenarea unor stări conflictuale și a soluționării acestora; * recunoașterea din imagini a unor situații/ stări conflictuale. 3. Dezvoltarea unor comportamente relaționale privind arta de a face față conflictelor Obiective de referință Activități de învățare 3.1. să identifice locul
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3041]
-
să participe la dezvoltarea climatului afectiv pozitiv în grup; 3.3. să descrie și să compare tipuri de relații și atitudini sociale (colaborare, competiție, toleranță, * dramatizări; * lucru individual și în grupuri mici („Familia mea”); * învățarea prin cooperare: • mimă • pantomimă • dramatizări * povestirea/ descrierea/ 66 intoleranță), pornind de la situații concrete. compararea unor întâmplări. 4. Dezvoltarea și manifestarea unor atitudini favorabile evitării, rezolvării/ medierii conflictelor Obiective de referință Activități de învățare 4.1. să formuleze enunțuri pro și contra soluționării unor dileme; 1.2
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3041]
-
exercitarea vocației jurnalistice s-a dovedit mult mai fructuoasă decât insistența în etalarea cu orice preț a talentului literar. A fost distins în 1994 cu Premiul „Pamfil Șeicaru” pentru întreaga activitate în presă. Ș. a debutat în 1949 cu o povestire publicată în revista „Albina”, iar prima carte, antologia de articole conjuncturale Oameni și stânci (Evocare literară a șantierului național al tineretului „Bumbești-Livezeni”), i-a apărut în 1956. Reportajul este specia de relatare profesată cu predilecție. Editat în formă brută (Oameni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289695_a_291024]
-
articole conjuncturale Oameni și stânci (Evocare literară a șantierului național al tineretului „Bumbești-Livezeni”), i-a apărut în 1956. Reportajul este specia de relatare profesată cu predilecție. Editat în formă brută (Oameni și stânci, O cursă lungă, 1964) sau prelucrat în povestiri (Ceairul lui Ali, 1957) și microromane (Drumuri albastre, 1962, Lumini de poziție, 1964), el prezintă „noile realități ale timpului”, așa cum se răsfrâng mai ales asupra locuitorilor din Dobrogea. Superficialitatea voluntară a descrierii contextului istoric, dezvoltarea lui convențională salvează de la îndoctrinare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289695_a_291024]
-
lui: în 1942 publică în traducere, la o editură vieneză, romanul Amândoi, iar un an mai târziu, Proștii. Din 1943 datează și prima ei transpunere din scrierile lui Mihail Sadoveanu, Nopțile de sânziene, urmată de Viața lui Ștefan cel Mare, Povestiri din război, Ostrovul lupilor, Dumbrava minunată. La fel, narațiuni de Ion Creangă, basme și Amintiri din copilărie, îi solicită atenția, cât și nuvele și schițe de I.L. Caragiale, povestiri de B. Delavrancea, romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288813_a_290142]