24,784 matches
-
Helsinki din Ucraina au fost arestați și au primit sentințe care variau Între 3 și 15 ani. Dar accentul pus de comuniști pe „Helsinki”, care reprezenta pentru regimurile lor sursa legitimității internaționale, avea să se Întoarcă Împotriva lor: invocând angajamentele recente ale Moscovei, criticii (din țară și din străinătate) puteau acum să aplice regimurilor comuniste presiunea publică. Împotriva acestui tip de opoziție, represiunea violentă era nu doar neputincioasă ci, În măsura În care ajungea la cunoștința publicului, ea avea un efect de bumerang. Purtați
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rămas intacte. În Grecia, o cabală militară a Înlăturat regele și parlamentul În 1967, după care țara a fost condusă de o juntă de colonei. Peste perspectivele sumbre plana apăsător, În toate cele trei state, spectrul unui trecut instabil. Istoria recentă a Greciei, ca și cea a Spaniei, era Întunecată de confruntări civile. În anii de după al doilea război mondial, comuniștii din Partidul Comunist Elen (Kommounistiko Komma Ellados - KKE) au terorizat satele pe care le controlau; În memoria multor greci Înspăimântați
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la intrarea În CEE. La 1 ianuarie 1981, printr-o decizie În care mulți oficiali de la Bruxelles vedeau un triumf regretabil al speranței asupra Înțelepciunii, Grecia devenea membru cu drepturi depline al Comunității. Spre deosebire de Grecia, Portugalia nu avea o experiență recentă a democrației, nici măcar una rudimentară. Regimul autoritarist al lui Salazar era deosebit de retrograd, În mod deliberat, chiar și după criteriile În vigoare la instalarea sa În 1932. Prin amestecul de cenzură clericalistă, corporatism și subdezvoltare rurală, țara semăna mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și Angola, Guineea-Bissau și Insulele Capului Verde În vest. Dintre acestea, Angola, cu aproape 500.000 de locuitori europeni la o populație de mai puțin de 6 milioane, era de departe cea mai importantă. Bogățiile ei neexploatate (fier, diamante și petrolul recent descoperit În zona de coastă) l-au făcut pe Salazar să Îngăduie cu reticență investițiile străine (printre care compania americană Gulf Oil); În cursul anilor ’60, teritoriul devenise un atu economic pentru Portugalia. Dar și un teritoriu cuprins de revoltă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În urma prețurilor. Pentru prima oară după multă vreme, Portugalia s-a confruntat cu un val de greve. Oamenii din suburbii (mulți sosiți recent din regiunea sărăcită Alentejo) erau afectați nu doar de propria sărăcie endemică, ci și de spectacolul bogăției recente și ostentative etalate În Lisabona Învecinată. Armata, obligată să poarte „războaie murdare” În ținuturi Îndepărtate În numele unui guvern nepopular condus de tehnocrați, fierbea de resentimente, iar nemulțumirea ei avea acum un larg ecou În țară. Doleanțele tinerilor ofițeri (ale căror
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aripa stângă a propriului partid, căreia el Îi promisese sfârșitul grabnic al capitalismului Într-o Portugalie socialistă), dar aceștia au fost nevoiți să renunțe la ideile de insurecție. În 1977, Parlamentul a promulgat o Lege a Reformei Agrare care statornicea recenta colectivizare, dar numai În sud, limitând suprafețele de teren expropriabile. Decizia a eliminat riscul unui conflict rural sau al unei reacții conservatoare, dar pe termen scurt nu putea ameliora cu nimic dezastrul economic moștenit de Portugalia democratică. Privată de materiile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
privințe foarte convențională. Spania devenea o monarhie parlamentară; nu exista o religie oficială (deși, Într-o concesie calculată făcută Bisericii, catolicismul era considerat „fapt social”); cetățenii dobândeau drept de vot la 18 ani; pedeapsa cu moartea era abolită. În contrast cu trecutul recent, Adunarea a Înscris În legea fundamentală a Spaniei dreptul la autonomie pentru regiunile istorice ale țării, Îndeosebi Catalonia și țara Bascilor. Articolul 2 din Constituție afirmă „unitatea indisolubilă a națiunii spaniole, patria comună și indivizibilă a tuturor spaniolilor”, dar tot
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să scape de constrângerile unei alte epoci, tinerii erau extrem de sceptici față de retorica stângii, dar și a dreptei, și indiferenți la valorile tradiționale. Vizitatorii Lisabonei sau Madridului din anii de după tranziție erau foarte surprinși de lipsa oricărei referințe la trecutul recent, fie ea politică sau culturală 20. Anii ’30 au alunecat curând Într-o irelevanță pe care o surprinde cu fler premonitoriu La Guerre est finie, filmul elegiac al lui Alain Resnais din 1966: comunistul spaniol Diego - portretizat de inegalabilul Yves
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Semprún, care a fost zeci de ani agent clandestin al comuniștilor spanioli Înainte de a părăsi partidul, șocat de nostalgia fără orizont În care acesta eșuase. La Începutul anilor ’80 era evident că tineretul spaniol nu voia să stăruie În trecutul recent - ei refuzau ostentativ să adopte vechile coduri de comportament public: În limbaj, În vestimentație și mai ales În comportamentul sexual. Celebrele filme ale lui Pedro Almodóvar, demonstrații lapidare ale noilor convenții contra-culturale, sunt o inversare autoreflexivă a cincizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Ierusalim pe care colegii lor Îl trădaseră de atâtea ori. Manifestul laburiștilor la alegerile din 1983 a fost descris succint și exact (chiar de un parlamentar din partid, decepționat) drept „cel mai lung bilet de sinucigaș din istorie”. Propulsată de recenta victorie În războiul pentru insulele Falkland, prin care stabilise monopolul partidului asupra sentimentelor patriotice și Își dovedise Încă o dată gustul pentru confruntare 7, Margaret Thatcher a câștigat alegerile din iunie 1983 la o diferență aproape record. Partidul Laburist a pierdut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
public sau adeziunea la principiile economice keynesiene, ci o anumită idee despre epoca prezentă, care timp de decenii i-a influențat și timorat chiar și pe cei care nu o Împărtășeau. E vorba despre o viziune larg acceptată a trecutului recent al Europei, În care se amestecau amintirea Marii Crize, bătălia dintre democrație și fascism, legitimitatea morală a statului asistențial și - pentru mulți oameni de ambele părți ale Cortinei de Fier - speranța unui progres social. Era Marea Narațiune a secolului XX
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
partidului, În frunte cu Gustáv Husák („președintele uitării”) a apreciat În mod just că singura speranță pentru restabilirea „ordinii” era atenuarea nemulțumirii populare prin Îmbunătățiri tangibile, În paralel cu suprimarea energică a tuturor vocilor critice și a referințelor la trecutul recent. Obligați la o existență subterană - la propriu În cazul Cehoslovaciei, unde mulți profesori și scriitori găseau de lucru doar ca fochiști și cazangii -, opozanții regimului nu se puteau angaja Într-o dezbatere politică cu opresorii lor. Abandonând vocabularul marxist și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
după cum recunoștea el Însuși: „Aceste metode sunt probabil nepractice În ziua de azi și greu de aplicat În viața de zi cu zi. Cu toate acestea, nu cunosc o alternativă mai bună”. Poziția lui Havel avea precedente chiar În istoria recentă. Ludvík Vaculík, adresându-se celui de-al IV-lea Congres al Uniunii Scriitorilor din Cehoslovacia În iunie 1967, le recomanda colegilor săi o strategie „ca și cum” similară. Ar trebui, spunea el, „să ne purtăm ca și cum am fi cetățeni... să ținem discursuri
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care făceau probleme - printre care un oarecare Lech Wa³êsa, electrician, și alți 14 angajați de la Elektromonta Gdañsk. Nu se știe dacă mișcarea semiclandestină pentru drepturile muncitorilor ar fi continuat să ia amploare. Purtătorii ei de cuvânt prinseseră curaj după vizita recentă a papei și simțeau că regimul ezită să recurgă la riposte violente de teama unui blam internațional. Dar rețeaua lor de activiști era măruntă și neorganizată. Sprijinul de masă le-a fost Însă asigurat când Partidul Comunist a făcut o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Încântat de alianța occidentală era François Mitterrand: Într-un discurs dramatic ținut În ianuarie 1983 În fața unui Bundestag oarecum perplex, președintele francez i-a lămurit pe nemți că e necesar să rămână fermi pe poziții și să adopte cele mai recente rachete americane 5. „Noul” Război Rece a readus În prim-plan un pericol disproporționat față de problemele aflate În dispută - sau de intențiile participanților. În Europa Occidentală a reînviat mișcarea antinucleară pentru pace, Întărită acum de o nouă generație de activiști
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a lui Krenze a fost să zboare la Moscova, să-și declare solidaritatea cu Gorbaciov și să caute sprijinul acestuia pentru ca, revenit la Berlin, să poată pregăti o prudentă perestroika de factură est-germană. Dar era prea târziu. La cea mai recentă demonstrație din Leipzig se adunaseră 300.000 de oameni care cereau schimbarea. Pe 4 noiembrie, o jumătate de milion de est-germani s-au strâns În Berlin, cerând reforme imediate. În aceeași zi, Cehoslovacia Își deschidea granița cu Germania de Vest
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
neatenție pașnică. Imperiul rus se dezvoltase de-a lungul secolelor prin cuceriri și asimilări, iar teritoriile altădată străine erau acum una cu patria. Nu puteau fi „eliberate” În sensul În care au fost „eliberate” Polonia și Ungaria. Dar cele mai recente cuceriri sovietice erau doar pe jumătate digerate și vulnerabile la influența și modelul străine: În Asia Centrală, În Caucaz, dar mai ales la granița vestică Îndepărtată, de-a lungul coastei Mării Baltice. Republicile baltice ale Uniunii - Estonia, Letonia și Lituania - erau deosebite
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru păcate mai vechi greu de justificat - mai ales că În Ungaria de după Kádár principalul subiect de controversă era, desigur, anul 1956, dată care pentru majoritatea populației ținea deja de istorie. În România, unde existau Într-adevăr motive numeroase și recente pentru condamnarea comunismului, efortul de a crea o versiune locală a Comisiei Gauck s-a lovit ani de-a rândul de opoziția fermă a elitei politice postcomuniste, ale cărei personalități (În frunte cu Însuși președintele Iliescu) ar fi fost cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
termen mai lung, legea a lăsat un gust amar, alimentând cinismul cehilor cu privire la ce ieșise din „revoluția de catifea”. În Republica Cehă „lustrația” a părut să servească mai degrabă la legitimarea unei noi elite decât la abordarea onestă a trecutului recent. În iulie 1993, parlamentul ceh a adoptat o „Lege privind ilegalitatea regimului comunist și rezistența Împotriva acestuia”, prin care Partidul Comunist a fost declarat o organizație criminală. Teoretic, legea incrimina milioane de foști membri de partid, Însă a avut un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aspirațiile principatului, atâtea câte existau, spre o identitate națională separată. La urma urmei, țara Galilor intrase În componența și sub stăpânirea Angliei În 1536, În timpul domniei lui Henric al VIII-lea (el Însuși vlăstar al unei dinastii galeze), iar dacă recenta renaștere a interesului pentru limba și istoria regiunii era autentică, ea nu trebuie confundată cu o recuperare integrală a conștiinței naționale. Nemulțumirile care persistau dincolo de aparențele vieții publice locale Își aveau sursa În problemele economice, nu În năzuințe naționale neîmplinite
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vest de Uniunea Sovietică nu s-a produs un reviriment separatist comparabil. Nu din cauza unor particularități istorice, ci fiindcă Germania postnazistă era deja o republică federală veritabilă. Replici fidele ale statelor din vechime (ca În cazul Bavariei) sau combinații teritoriale recente de principate și republici cândva independente (Baden-Württemburg sau Renania de Nord - Westfalia), landurile Germaniei moderne aveau un grad considerabil de autonomie financiară și administrativă exact În acele privințe care afectează direct viața cotidiană a cetățenilor: educația, cultura, mediul, turismul, posturile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
recunoșteau că această opțiune avea incnvenientele ei economice și politice: În particular, ei recunoșteau că nu era sfârșitul lumii dacă țările lor rămâneau În afara UE. În Suedia - sau Norvegia sau chiar Danemarca și Marea Britanie -, Uniunea Europeană (și cu atât mai mult recenta ei integrare monetară) era privită ca o opțiune, nu ca o necesitate. În Europa Centrală și de Est, apartenența la „Europa” era Însă singura alternativă posibilă. Din motive diverse - indiferent dacă voiau să-și modernizeze economiile, să obțină acces la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că beneficiile comerțului liber se distribuiau inegal la nivel global - mai ales În condițiile În care, la sfârșitul secolului XX, ca și Înainte de 1914, sistemele de comerț internațional favorizau interesele celor puternici și bogați. Privirile Însă dintr-o perspectivă europeană, recentele transformări din economia mondială se deosebeau Într-un aspect important. La sfârșitul secolului al XIX-lea, sfera de influență a statelor europene abia Începuse să crească: cu timpul, multe aveau să dețină, să conducă și să reglementeze sectoare largi ale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
se datorau neliniștii crescânde față de apariția pe Întregul continent a unei noi generații de partide xenofobe. Unele dintre ele Își aveau rădăcinile Într-o epocă anterioară de politici sectare sau naționaliste; Dansk Folkeparti sau List Pim Fortuyn În Olanda erau recente și surprinzător de populare. Toate se dovediseră neașteptat de versate În exploatarea sentimentului „antiimigraționist”. Fie că perorau Împotriva „minorităților etnice”, precum Partidul Național Britanic, fie că, asemenea Frontului Național al lui Jean-Marie Le Pen, vizau „imigranții” (În germană, termenul preferat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
termenul preferat era străinii sau veneticii), partidele de extremă dreaptă nu duceau lipsă de simpatizanți. Pe de o parte, Încetinirea creșterii economice și vulnerabilitatea În fața forțelor economice globale Îi expuneau pe salariați la o instabilitate economică fără precedent În istoria recentă. Pe de altă parte, vechile organe ale stângii politice care să adune și să mobilizeze această nesiguranță a zilei de mâine sub flamura luptei de clasă nu mai existau: nu Întâmplător, Frontul Național a avut cele mai bune rezultate În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]