25,311 matches
-
termeni de autocontrol, de management al sinelui și de ameliorare a stării de bine. Evaluarea efectelor unui tratament este importantă pentru subiect și pentru transformarea sa, deoarece aceasta privește eficiența metodei și gradul său de adecvare, pertinența analizei și a ipotezelor. Ea provoacă, în mod evident, dezbateri asupra naturii și calității criteriilor evaluative. Ea se dovedește utilă în aceeași măsură și clinicianului, pentru a-i întări spiritul critic, a-i îmbogăți cunoștințele și pentru a-i amplifica competența. Astfel, acesta poate
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
una sau alta dintre aceste trei importante abordări diagnostice, ceea ce nu înseamnă, totuși, că adoptă în mod sistematic și exclusiv toate caracteristicile acestora. In fața unui caz concret, raționamentul discursiv face posibilă și intervenția intuiției și interpretării la nivelul conceperii ipotezelor. Este însă necesar ca raționamentul respectiv să facă obiectul unei experimentări, unei verificări care să stabilească dacă faptele și relațiile postulate în ipoteza intuitivă și interpretativă se regăsesc efectiv în materialul clinic de care dispunem. Numeroși terapeuți estimează faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
In fața unui caz concret, raționamentul discursiv face posibilă și intervenția intuiției și interpretării la nivelul conceperii ipotezelor. Este însă necesar ca raționamentul respectiv să facă obiectul unei experimentări, unei verificări care să stabilească dacă faptele și relațiile postulate în ipoteza intuitivă și interpretativă se regăsesc efectiv în materialul clinic de care dispunem. Numeroși terapeuți estimează faptul că, la fel ca și în cazul abordării medicale, datele obținute în cadrul convorbirilor terapeutice trebuie să fie completate sau validate cu ajutorul celor obținute ca
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Rol secundar al variabilelor externe și istorice Empatică, puțin sau deloc directă Interpretarea sensului simptomelor Explorarea factorilor interni și ai istoriei Neglijarea factorilor externi Binevoitoare, paternală, adaptată Descriere precisă a comportamentului problemă Identificarea variabilelor actuale, interne și externe Explorarea istoriei Ipoteză(e) explicativă(e) Deductivă, nomologică Raport de cauzalitate liniar Simptome ← disfuncție a unui organ/sistem (fiziopatologie) ← factor biologic (etiologie) Istorică-psihogenetică Raport de cauzalitate liniar Simptome ← disfuncție a unui organ virtual (conflict intrapsihic) ← factori inconștienți Deductivă, nomologică și dispozițională Raporturi de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
terapeutică intrinsecă Validare prin consensul utilizatorilor Multimodal (metode simultane sau succesive) Metodă individualizată de ajutorare a subiectului în vederea modificării unor aspecte ale funcționării sale Validare empirică Evaluare Controlul concordanței între efectul așteptat și cel obținut Analiză critică a rezultatelor Reanalizarea ipotezelor și a tratamentului Considerată ca fiind secundară sau neglijabilă Absența efectului imputat subiectului Fără reanalizarea tratamentului și a ipotezelor Controlul concordanței dintre efectul așteptat și cel obținut Analiză critică a rezultatelor Reanalizarea tratamentului și a ipotezelor 2. Analiza funcțională: concepte
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
unor aspecte ale funcționării sale Validare empirică Evaluare Controlul concordanței între efectul așteptat și cel obținut Analiză critică a rezultatelor Reanalizarea ipotezelor și a tratamentului Considerată ca fiind secundară sau neglijabilă Absența efectului imputat subiectului Fără reanalizarea tratamentului și a ipotezelor Controlul concordanței dintre efectul așteptat și cel obținut Analiză critică a rezultatelor Reanalizarea tratamentului și a ipotezelor 2. Analiza funcțională: concepte și metodologie In terapiile cognitiv-comportamentale, demersul diagnostic devine funcțional în diferite moduri și este denumit cu ajutorul a mai multor
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
critică a rezultatelor Reanalizarea ipotezelor și a tratamentului Considerată ca fiind secundară sau neglijabilă Absența efectului imputat subiectului Fără reanalizarea tratamentului și a ipotezelor Controlul concordanței dintre efectul așteptat și cel obținut Analiză critică a rezultatelor Reanalizarea tratamentului și a ipotezelor 2. Analiza funcțională: concepte și metodologie In terapiile cognitiv-comportamentale, demersul diagnostic devine funcțional în diferite moduri și este denumit cu ajutorul a mai multor termeni: analiză comportamentală, analiză funcțională, analiză holistică, conceptualizarea cazului. Noi am preferat întotdeauna pe cel de analiză
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
model reia în schema S-R-C ansamblul faptelor observate relativ la comportamentele problematice (R) cât și studiul evenimentelor antecedente (S) și ale celor consecutive (C). Modelul integrează, însă, variabilele organismice și evenimentele trecutului (O) dezvoltate de către Bandura în schema S-O-R-C. In planul ipotezelor explicative, el sugerează unele raporturi de cauzalitate bio-psihosociali, multifactoriali și retroactivi, care orientează spre intervenții multimodale și multifocale. Fiind mai mult decât un instrument tehnic folosit pentru rezolvarea problemelor specifice, acest model constituie un cadru conceptual și metodologic care studiază
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
constelații mai globale și abstracte. Contiguitatea acestora cu comportamentul problemă permite postularea rolului stimulului discriminativ. Unele evenimente au un efect declanșator (sau excitator), în timp ce altele au un efect inhibitor (diminuarea frecvenței sau a intensității). Identificarea stimulilor discriminativi contribuie la elaborarea ipotezelor explicative privind modul în care se manifestă sau nu comportamentele problemă. Inventarierea lor este ușor de realizat atunci când subiectul le verbalizează în mod explicit. In alte cazuri, acest inventar se construiește progresiv, cu ajutorul întrebărilor: unde, când, cu cine, la ce
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
subiectul într-un anumit moment al vieții sale. Acest studiu recunoaște importanța determinismelor biologice și psihologice fără a li se atribui cu ușurință statutul de variabile cruciale, așa după cum se întâmplă în abordarea psihodinamică. Datele obținute conduc la enunțarea unor ipoteze de tip dispozițional, subliniind rolul predispozant al factorilor legați de istoria subiectului. Ele permit explicarea unor noțiuni cum ar fi atribuirile cauzale (teorie personală), motivația sau flexibilitatea subiectului la schimbare, care sunt importante pentru posibilitățile și prognosticul tratamentului. Astfel, convingerea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
model de cauzalitate „retroactiv”, integrând ansamblul datelor implicate în geneza și menținerea comportamentului problemă. Acest model postulează faptul că un eveniment dat face parte dintr-un sistem compus din mai multe elemente care interacționează între ele. Acesta conduce la formularea ipotezelor care iau în considerare interacțiunea dintre diferitele variabile fie că sunt contextuale, consecutive, istorice, externe sau interne. De exemplu, analiza unei disfuncții sexuale masculine scoate în evidență antecedentele istorice și o istorie de viață marcate de constrângeri morale anormal de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și social, cognitive, emoționale, somatice COMPORTAMENT PROBLEMA MOTOR-COGNITIV-EMOTIONAL (Rmce) topografie, intensitate, frecvență, durată CONSECINTE (C) CONSECINTE (C) ASUPRA MEDIULUI ASUPRA SUBIECTULUI comportamentale, cognitive comportamentale, cognitive emoționale emoționale Intărire pozitivă/negativă de menținere Intărire pozitivă/negativă de menținere Teoria și practica Ipotezele explicative se bazează pe modelele teoretice propuse de către cercetările clinice și fundamentale, dar țin cont, în aceeași măsură, de particularitățile individuale. Unele variabile ignorate sau considerate ca fiind secundare în plan teoretic pot avea un rol preponderent la un subiect
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
întotdeauna explicații asupra modului în care se manifestă problema și asupra cauzelor care o generează, înainte de a propune soluții. Explicațiile sale trebuie să se bazeze pe un raționament explicit și pe cunoștințe științifice precise. Acestea nu au decât statutul de ipoteze de control. Pertinența și valoarea lor nu se stabilește adesea decât pe parcursul tratamentului. Literatura științifică abundă de modele teoretice ale unor problematici globale sau specifice. Este imposibil să prezentăm în lucrare o sinteză exhaustivă a acestora. Le vom poziționa pe
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
produse de către individ. Astfel, conceptul de „cogniție plasată” ia în considerație factorii de mediu în studiul proceselor mentale. Elaborarea strategiei terapeutice O terapie experimentală, individualizată și multifocală In spiritul raționamentului experimental, terapia este înțeleasă ca o „experiență” care permite controlul ipotezelor formulate. Scopul său este modificarea durabilă a comportamentelor care ridică probleme. El este atins prin acțiuni comune sau coordonate în funcție de ansamblul variabilelor, externe sau interne, care le determină. Ipotezele extrase din modelul de cauzalitate retroactiv orientează spre acțiuni multifocale sau
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
raționamentului experimental, terapia este înțeleasă ca o „experiență” care permite controlul ipotezelor formulate. Scopul său este modificarea durabilă a comportamentelor care ridică probleme. El este atins prin acțiuni comune sau coordonate în funcție de ansamblul variabilelor, externe sau interne, care le determină. Ipotezele extrase din modelul de cauzalitate retroactiv orientează spre acțiuni multifocale sau multimodale care vizează, în același timp, sau succesiv, toți determinanții conform modalităților adaptate și metodelor validate. Acestea trebuie să fie „croite pe măsură” în funcție de fiecare individ, și nu în funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
se traduce printr-o modificare a comportamentului problemă. Acesta nu este, în acest caz, ținta directă a terapiei care, la început, se orientează mai mult asupra determinanților săi (atitudinea partenerului). Importanța variabilei „terapeut” Strategia terapeutică nu se bazează doar pe ipoteze și pe metode ci și pe alte ingrediente, adesea neglijate sau ignorate. Intr-adevăr, orice intervenție psihologică întâmpină dificultăți, obstacole sau pericole neprevăzute și imprevizibile. Zestrea sa teoretică furnizând rar soluția, terapeutul recurge atunci la inventivitatea sa, la ingeniozitatea sau
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și compararea acesteia cu cea stabilită în momentul descrierii comportamentului problemă permit evaluarea cu mai multă claritate a naturii și specificității schimbărilor. Efectele sau schimbările constatate la subiect constituie noi date ce urmează a fi analizate. Ele formulează întrebări privind ipotezele, dar și determinanții actuali sau istorici reținuți, alegerea metodelor și individualizării acestora sau, și mai mult, în legătură cu dificultățile, avatarurile apărute pe parcursul terapiei. Astfel, o absență a efectelor nu justifică respingerea automată a ipotezelor, dar inversul nu confirmă, în mod necesar
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a fi analizate. Ele formulează întrebări privind ipotezele, dar și determinanții actuali sau istorici reținuți, alegerea metodelor și individualizării acestora sau, și mai mult, în legătură cu dificultățile, avatarurile apărute pe parcursul terapiei. Astfel, o absență a efectelor nu justifică respingerea automată a ipotezelor, dar inversul nu confirmă, în mod necesar, cât sunt acestea de adecvate. Răspunsurile la întrebări pot facilita alegerile efectuate sau antrena schimbări ale analizei funcționale și ale strategiei terapeutice. Concluzii Analiza funcțională retroactivă este un instrument conceptual și metodologic care
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
strânsă. Dacă există emoții fără un gând identificabil, nu există însă gând fără emoție și sentiment. Terapia cognitivă este axată pe modificarea relației dintre gânduri emoții și sentimente și favorizează perspectivele constructive în raport cu perspectivele prejudiciabile. Gândurile automate coexistă adesea cu ipotezele în legătură cu problema pacientului, ipoteze pe care ar fi de preferat să le separăm de metoda „avantaje, inconveniente, risc”. Reluând exemplul domnului B., iată punctul de vedere al terapeutului, în ceea ce privește gândurile sale automate și ipotezele sale: Gânduri automate: „Iși bate joc
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
fără un gând identificabil, nu există însă gând fără emoție și sentiment. Terapia cognitivă este axată pe modificarea relației dintre gânduri emoții și sentimente și favorizează perspectivele constructive în raport cu perspectivele prejudiciabile. Gândurile automate coexistă adesea cu ipotezele în legătură cu problema pacientului, ipoteze pe care ar fi de preferat să le separăm de metoda „avantaje, inconveniente, risc”. Reluând exemplul domnului B., iată punctul de vedere al terapeutului, în ceea ce privește gândurile sale automate și ipotezele sale: Gânduri automate: „Iși bate joc de mine! Cum este
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
prejudiciabile. Gândurile automate coexistă adesea cu ipotezele în legătură cu problema pacientului, ipoteze pe care ar fi de preferat să le separăm de metoda „avantaje, inconveniente, risc”. Reluând exemplul domnului B., iată punctul de vedere al terapeutului, în ceea ce privește gândurile sale automate și ipotezele sale: Gânduri automate: „Iși bate joc de mine! Cum este posibil să creadă că eu nu văd că a băut! Sunt îngrozitoare aceste probleme cu alcoolul!” Gândurile automate au, în acest caz, aceleași avantaje, aceleași inconveniente și chiar aceleași riscuri
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Iși bate joc de mine! Cum este posibil să creadă că eu nu văd că a băut! Sunt îngrozitoare aceste probleme cu alcoolul!” Gândurile automate au, în acest caz, aceleași avantaje, aceleași inconveniente și chiar aceleași riscuri ca și emoțiile. Ipoteză: diagnosticul unei probleme de dependența alcoolică. Această ipoteză prezintă avantajul că terapeutul nu se așteaptă să abordeze cu ușurință problema. In această situație el poate să aleagă un obiectiv modest: să asculte pentru a înțelege. Inconvenientul principal ar fi acela
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
să creadă că eu nu văd că a băut! Sunt îngrozitoare aceste probleme cu alcoolul!” Gândurile automate au, în acest caz, aceleași avantaje, aceleași inconveniente și chiar aceleași riscuri ca și emoțiile. Ipoteză: diagnosticul unei probleme de dependența alcoolică. Această ipoteză prezintă avantajul că terapeutul nu se așteaptă să abordeze cu ușurință problema. In această situație el poate să aleagă un obiectiv modest: să asculte pentru a înțelege. Inconvenientul principal ar fi acela că el adoptă o conduită stereotipă pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Tuturor le este teamă să nu fie concediați și se uită urât unii la alții. (Pacientul este centrat pe situația pe care o descrie, terapeutul își ameliorează empatia). Reformulare Reformularea poate fi de trei tipuri: repetiție, precizarea termenilor și formularea ipotezelor. Repetiția este, într-o oarecare măsură, „metoda papagal”: terapeutul verbalizează cuvânt cu cuvânt, cât mai exact posibil, ceea ce spune pacientul. Acesta ascultă ceea ce tocmai a spus, ceea ce-i focalizează atenția asupra celor trăite mai degrabă decât asupra terapeutului, sau asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
să învăț și examenele parțiale se apropie. Terapeutul - Nu mai reușesc să învăț și examenele parțiale se apropie. (Reformulare-repetiție). Aveți dificultăți în demararea și în păstrarea unui ritm de învățat? (Precizarea termenilor). Pacientul - Si una și alta. (Verificarea pertinenței). Formularea ipotezelor: o ipoteză trebuie să fie congruentă cu desfășurarea terapiei. Ea este prezentată într-o manieră clară și precisă. Terapeutul verifică acordul pacientului. Pacienta - La serviciu, nimeni nu mai face nimic. Toată lumea vorbește dar, la final, asta nu servește la nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]