27,128 matches
-
registru strict intim: figuri și locuri de altădată trecute în climatul de evanescență al amintirii devin transparente jocuri de umbre, candori de contururi fluide, muzicale cantilene și „ecouri” (Cărarea pierdută, Fântâna părăsită, Remember). Versurile nu evită să mărturisească reminiscențe de lectură, dar, rămânând fidele naturii necontrafăcute a autorului, aleg o simplitate care le ferește de mode, ca și de livresc. H. a tradus din lirica lui Tagore, din Rimbaud, Eugenio Montale, Carlos Bousoño, Antonio Machado, García Lorca, Gabriel Celaya, J.L. Borges
HUSAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287472_a_288801]
-
Petroveanu, Traiectorii, 220-225; Dimisianu, Valori, 83-86; Felea, Secțiuni, 173-177; Barbu, O ist., 116-120; Piru, Poezia, II, 56-64; Raicu, Critica, 235-238; Felea, Aspecte, I, 74-78, III, 56-60; Poantă, Radiografii, I, 100-103, II, 50-52; Raicu, Practica scrisului, 311-314; Grigurcu, Poeți, 212-214; Doinaș, Lectura, 188-192; Lit. rom. cont., I, 418-424; Sângeorzan, Conversații, 73-78; Tomuș, Mișcarea, 98-102; Ciobanu, Opera, 156-160; Cândroveanu, Printre poeți, 124-129; Iorgulescu, Prezent, 179-184; Cristea, Fereastra, 191-195; Cistelecan, Poezie, 114-121; Dimisianu, Subiecte, 141-146; Stănescu, Jurnal, III, 39-43; Micu, Limbaje, 223-234; George Pruteanu
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
iubirii, București, 1989. Repere bibliografice: Radu Gyr, Traian Iancu. Un poet al marilor iubiri, „Glasul patriei”, 1969, 20; Dumitru Micu, „Dragostele mele”, RL, 1969, 45; Simion Bărbulescu, „Dragostele mele”, ATN, 1969, 12; Viorel Știrbu, „Dragostele mele”, TR, 1970, 1; Perpessicius, Lecturi, 401-405; Dan Zamfirescu, „Puntea soarelui”, CNT, 1972, 3; Virgil Gheorghiu, „Puntea soarelui”, VR, 1972, 3; Dragoș Vrânceanu, „Noi”, RMB, 1974, 9295; Piru, Poezia, I, 387-388; Petru Poantă, Poezie și istorie, ST, 1976, 2; Zaharia Sângeorzan, Poezie și istorie, CRC, 1976
IANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287482_a_288811]
-
despre poeți și poezie, 2/1933). În acest sens, redacția își anunță intenția de a scoate colecția „Antologia poeților tineri” (unde vor fi prezenți aceia „care n-au avut încă prilejul să-și adune versurile într-un volum”), comitetul de lectură fiind format din George Dumitrescu, Radu Gyr și Raul Teodorescu. În afara paginilor de poezie și proză aparținând unor scriitori ca Elena Văcărescu (Patru poeme traduse de M.S. din volumul Dans l’or du soir), Cincinat Pavelescu, Radu Gyr, G. Bacovia
IDEEA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287502_a_288831]
-
în termenii personalizării (interiorizării) experiențelor culturale. Expresie a modernismului de concepție din perioada interbelică, exercitat cu o exactă conștiință a tehnicii narative asupra configurației și tematicii romanului românesc, opera lui H. se dovedește a fi rezultatul unor vaste asimilări de lectură, sintetizate de întreaga construcție epică, densă în raport cu perioada de timp restrânsă, mai puțin de un deceniu, în care a fost scrisă. Literatura lui Anton Holban este o transcriere mai stilizată a acelorași neliniști și îndoieli care l-au torturat ca
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
194, V, 287-288; Sebastian, Jurnal, 327-332; Călinescu, Ulysse, 73-74, 219-222; Sebastian, Eseuri, 306-310; Cioculescu, Aspecte, 350-353; Munteano, Panorama, 252-257; Călinescu, Ist. lit. (1941), 875-876, Ist. lit. (1982), 961-963; Octav Șuluțiu, Anton Holban, VR, 1957, 1; Georgescu, Încercări, II, 281-296; Manolescu, Lecturi, 147-169; Georgescu, Polivalența, 228-232; Aurel Dragoș Munteanu, Motive existențiale în opera lui Anton Holban, VR, 1968, 4; Liviu Petrescu, Realitate și romanesc, București, 1969, 169-229; Al. Călinescu, Anton Holban. Complexul lucidității, București, 1972; Crohmălniceanu, Literatura, I, 478-482, 484-486; I. Negoițescu
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
Al. Călinescu, Holbaniana, CL, 1983, 12; Anania, Rotonda, 84-102; Nicolae Florescu, Profitabila condiție, București, 1983, 132-165; Trandafir, Dinamica, 205-220; Silvia Urdea, Anton Holban sau Interogația ca destin, București, 1983; Mariana Vartic, Anton Holban și personajul ca actor, București, 1983; Vlad, Lectura rom., 60-64; Nicolae Manolescu, Holbaniana, RL, 1984, 12; Dan C. Mihăilescu, De patru ori Anton Holban, ST, 1984, 2; Zamfir, Cealaltă față, 82-91; Mihai Mangiulea, Introducere în opera lui Anton Holban, București, 1989; Negoițescu, Ist. lit., I, 256-258; Anton Holban
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
să aibă mintea rătăcită de pe urma lecturării a prea multor romane cavalerești, care prezentau eroi schematici, exemplificând virtuțile cavalerilor, pentru ca, apoi, să devină, la rândul său, un erou de ficțiune paradigmatic, un posibil model pentru oameni „în carne și oase”. După lectura romanului, oricine îl poate „caracteriza” pe Don Quijote, cu firea lui blajină, comportamentul ales, dialogul argumentat, rostirea înțeleaptă și fixarea sa neobișnuită pe idealuri neimportante pentru cei din jur, idealuri împărțite de eroii din cărțile pe care le-a citit. În
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
perseverență, în raport cu spontaneitatea, impulsivitatea și manifestările predominant circumstanțiale. În FFM, prima ar ține de conștiinciozitate, a doua, de nevroticism. Sunt multe alte axe care ar putea fi introduse astfel încât metoda circumplexului să fie folosită ca un fel de lupă de lectură, ce se aplică succesiv aceluiași caz sau aceleiași persoane. Nici FFM și nici circumplexul nu țin seama de diferențierea între temperament și caracter, după cum, împreună cu psihanaliza, nu țin seama de manifestările persoanei în contexte variate, fapt asupra căruia au atras
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
la Craiova, în 1914, revista „Viața literară”, care însă nu va rezista mai mult de doi ani. Între 1920 și 1927 este secretar de redacție la „Ramuri”. Colaborează la foarte multe publicații: „Flacăra”, „Literatorul”, „Drepturile femeii”, „Capitala”, „Cosinzeana”, „România viitoare”, „Lectura”, „Convorbiri literare”, „Adevărul literar și artistic”, „Gândirea”, „Cele trei Crișuri”, „Datina”, „Năzuința”, „Clipa” ș.a. Cea mai intensă activitate o desfășoară, din 1914 până în 1943, la revista „Ramuri”, unde publică poezie, proză, numeroase articole și cronici literare. Semnează atât cu numele
IACOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287478_a_288807]
-
voi, care, împreună cu Fapt mărturisit, relevă atât stângăciile, cât și calitățile autorului. Observațiile critice cu care a fost întâmpinat Sens unic îl vor fi ajutat pe D., un nou ciclu (poate din proiectatul Daphnis și Chloe) impresionându-l plăcut, la lectură, pe E. Lovinescu. Singurul poem publicat în presă, în 1939, Puncte de vedere, confirmă în orice caz un progres. SCRIERI: Sens unic, București, 1935. Repere bibliografice: Constantin Micu, Mihail Dan, „Sens unic”, „Azi”, 1935, 2; Erasm [Petru Manoliu], „Sens unic
DAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286673_a_288002]
-
perspectiva receptării), Mihail Sadoveanu și Panait Istrati (ambii urmăriți în popasul lor la Iași) sau cuprind rezultatul unor preocupări de filolog (revista de folclor „Șezătoarea”, Dante în „Convorbiri literare” etc.). Lucrările despre marii scriitori nu excelează prin noutate (de pildă, lecturile eminesciene din Contribuții sunt o succesiune de clișee și de formule bombastice). Antologiile critice despre Creangă și Sadoveanu sunt însă lucrări probe, întocmite cu rigoare filologică - rigoare ce caracterizează și activitatea de editor a lui D. Acestora li se adaugă
DAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286671_a_288000]
-
operei literare, D. reia problema estetică a raportului dintre forma și conținutul operei de artă, căutând să corecteze interpretările schematic vulgarizatoare din epocă. Dacă la nivel teoretic demonstrația se arată imprecisă, confuză și adeseori marcată ideologic, în schimb intuițiile la lectura unor texte de Petru Dumitriu, Zaharia Stancu sau Marin Preda rămân în parte valabile. Încercări de analiză literară (1956) și Direcții și tendințe în proza nouă (1963) confirmă interesul lui D. pentru proza contemporană. Criticul analizează ideile operelor literare mai
DAMIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286666_a_287995]
-
începând cu Facerea biblică), și texte diverse, apocrife și legende, iar în final, învățături ortodoxe. Unele istorisiri s-au desprins și au circulat independent (Istoria Troadei, Boieriile curții bizantine ș.a.). Alături de cărțile populare și de legendele hagiografice, Hronograful... a constituit lectura predilectă în epoca veche a culturii românești și a avut o largă răspândire. Unele motive epice au fost asimilate de folclorul autohton. Traduceri: Povestiri din Hronografe, CPL, II, 241-265; Cronograf tradus din grecește de Pătrașco Danovici, I-II, îngr. și
DANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286686_a_288015]
-
1979), tabloul sistematic pe care-l propune criticul român. De asemenea, A.-B. Goorden utilizează aceleași criterii teoretice de clasificare a fantasticului la prezentarea scriitorilor incluși în antologia Roumanie fantastique. Spiritul independent și, implicit, polemic, erudiția suplă, rigoarea și coerența lecturii caracterizează următoarele două cărți ale lui D., Spiritul Romei (1979) și Visul lui Scipio (1983), concepute în vădită orientare militantă și restauratoare, vizând moștenirea noastră latină. Eseurile din Fiul Craiului și Spânul (1998) atestă întemeierea clasică a reflexivității criticului. Cartea
DAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286676_a_288005]
-
memorialist și traducător. Este fiul Elenei (n. Morache) și al lui Gherasim Carandino. C. (al cărui nume la naștere este Nicolae Haralambie) are șansa de a crește într-o ambianță culturală elevată. Impunătoarea bibliotecă a familiei îi oferă posibilitatea unor lecturi dintre cele mai variate, iar discuțiile cu tatăl său pe marginea cărților citite îi limpezesc criteriile în surprinderea valorii. Absolvent al Liceului „Nicolae Bălcescu” din Brăila (1923), tânărul frecventează cursurile Facultății de Drept din București, obține licența în 1926 și
CARANDINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286099_a_287428]
-
unul „de moarte și înviere”, inițiere tragică a coborârii în Hades și a renașterii. Duhul se instituie ca motiv primordial și în Chemarea marea, poem al căutării și al surprinderii inefabilului, cu o multitudine de sugestii mitice, care pretind o lectură în palimpsest. Armonia cosmică e invocată și în placheta Noapte și iar noapte (1995), unde sonurile lirice pipăie infernul, pragul trecerii, ritmurile primordiale ce-l topesc pe eros în thanatos, transfigurând încă o dată motivul nunții mioritice. Poate cea mai reprezentativă
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
Jean Joubert, Omul de nisip, pref. trad., București, 1991; Charles Baudelaire, Florile răului și alte poeme, pref. Mihai Cimpoi, Chișinău, 1991; Jacques Chessex, Elegiile lui Yorick, postfața trad., București, 1995. Repere bibliografice: Vladimir Streinu, Poezia miturilor, LCF, 1966, 39; Perpessicius, Lecturi intermitente, GL, 1967, 2, 5; D. Micu, Umbra femeii, GL, 1968, 39; Sorianu, Glose, 174-178; Victor Felea, Reflecții contemporane, TR, 1971, 13; Const. Ciopraga, Cântând dintr-un arbore, CRC, 1971, 30; Sorianu, Contrapunct, 85-96. Laurențiu Ulici, Devenirea poetului, RL, 1972
CARNECI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
CASINA ROMÂNĂ, societate culturală creată la Brașov în 1835. Societatea își propunea să dezvolte, prin intermediul lecturilor făcute de „profesori și literați”, gustul pentru literatură în rândul românilor din Țara Bârsei. Dovadă în acest sens stă hotărârea ca în zilele de marți, vineri și duminică după-amiaza, vreme de o oră, „unul din membrii societății, mai ales profesori
CASINA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286134_a_287463]
-
trad., București, 1995; Saint-Simon, Memorii, pref. trad., București, 1990; Emmanuel Le Roy Ladurie, Montaillou, sat occitan de la 1294 până la 1324, I-II, pref. trad. București, 1992; Roland Barthes, Mitologii, pref. trad., Iași, 1997; Prosper Mérimée, Tamango, București, 1998; Roger Chartier, Lecturi și cititori în Franța Vechiului Regim, București, 1998; Paul Veyne, Cum se scrie istoria, București, 1999; Georges Duby, Doamnele din veacul al XII-lea, București, 2000; André La Cocque, Paul Ricoeur, Cum să înțelegem Biblia, Iași, 2002; Neagu Djuvara, Între
CARPOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286127_a_287456]
-
Repere bibliografice: Irina Mavrodin, „Introducere la semiologia literaturii”, RL, 1978, 19; Ilie Badea, „Introducere la semiologia literaturii”, ST, 1978, 10; Cornel Moraru, Literatură și semiologie, VTRA, 1979, 9; Sorin Pârvu, Spre analiza semiolingvistică, CL, 1985, 4; Al. Duțu, O nouă lectură a trecutului, RL, 1987, 2; Monica Spiridon, Semiotica și „pulsiunile istoriei”, R, 1987, 12; Magda Jeanrenaud, Aventura semiotică: restituiri, integrări, recuperări, CL, 1988, 7; „Datorită culturii nu va mai fi nevoie să demonstrăm incontestabilul” (interviu de Daniel Dimitriu), CRC, 1991
CARPOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286127_a_287456]
-
Transilvania”, „Albina”, „Telegraful român”, „Magazin pedagogic”, „Convorbiri literare”, „Ateneul român”, considerate cele mai active în acțiunea de ridicare culturală și de solidarizare a românilor. Un moment crucial este anul 1868, când societatea se reorganizează, luând denumirea de Reuniunea Română de Lectură. În anul următor, conducerea hotărăște abonarea la toate gazetele literare românești, hotărâre care va contribui la diversificarea lecturilor membrilor ei și la o informare corectă asupra stadiului dezvoltării vieții literare românești în ansamblu. În bibliotecă mai intrau și publicațiile „Hermannstäedter
CASINA ROMANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286133_a_287462]
-
culturală și de solidarizare a românilor. Un moment crucial este anul 1868, când societatea se reorganizează, luând denumirea de Reuniunea Română de Lectură. În anul următor, conducerea hotărăște abonarea la toate gazetele literare românești, hotărâre care va contribui la diversificarea lecturilor membrilor ei și la o informare corectă asupra stadiului dezvoltării vieții literare românești în ansamblu. În bibliotecă mai intrau și publicațiile „Hermannstäedter Zeitung”, „Neue Freie Presse”, „Kolozsvári Köslöny”. Pe lângă interesul deosebit față de limba și de literatura română, în adunări se
CASINA ROMANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286133_a_287462]
-
lumii, vehiculate în limbajul simbolic al baladei familiale, pot fi considerate elemente străvechi de natură psihologică și socială, constituind un sistem de atitudini având rolul să asigure coeziunea, echilibrul și, în ultimă instanță, însăși existența grupului.” Analiza repertoriului, supus unei lecturi moderne, ocupă un spațiu considerabil, iar în ce privește tipologia speciei studiate, C. adaugă tipuri pe care le-a pus în evidență cercetarea sa pe teren. SCRIERI: Balada în folclorul Moldovei de Nord, București, 1984. Culegeri: Folclor din Moldova de Sus, în
CARSTEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286128_a_287457]
-
Preparandia) din Caransebeș (1880-1883). După doi ani de practică în Brebu, este numit învățător definitiv în comuna Valeadeni. A fost comisar al școlilor confesionale din protopopiatul Caransebeș și a înființat, în 1896, cercul cultural local al Astrei (bibliotecă, săli de lectură și cor). Culege neobosit folclor, avându-l ca model pe Ion Pop-Reteganul. Debutează în 1886, în „Gazeta poporului” din Timișoara, cu un apel către învățători și, în același an, cu Pitic Țințarul. În continuare, colaborează , timp de aproape șase decenii
CATANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286138_a_287467]