25,496 matches
-
Sadoveanu, Nopțile de sânziene, urmată de Viața lui Ștefan cel Mare, Povestiri din război, Ostrovul lupilor, Dumbrava minunată. La fel, narațiuni de Ion Creangă, basme și Amintiri din copilărie, îi solicită atenția, cât și nuvele și schițe de I.L. Caragiale, povestiri de B. Delavrancea, romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război al lui Camil Petrescu și Ulița copilăriei de Ionel Teodoreanu. Din literatura postbelică P.-K. selectează tot pagini de proză: Bijuterii de familie și Vânătoare de lupi de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288813_a_290142]
-
semnificației comicului de Henri Bergson (1990), texte ale unor autori din diasporă (Emil Cioran, Petru Popescu) ș.a. În romanul Herbert, urmat în 1992 de un roman-pamflet, Tratat asupra cozii, iar în 1998 de volumul de nuvele Sâmbăta engleză și alte povestiri, S. este, după cum a remarcat critica, „un cronicar al valorilor burgheziei”, cu personaje ce amintesc de Anton Holban și Mihail Sebastian, dar și de Al.Vlahuță, I. Al. Brătescu-Voinești, Cezar Petrescu (eroii inadaptabili), Mateiu I. Caragiale și Ion Vinea (prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289665_a_290994]
-
război sau la trecerea spre alt sistem, e privit cu umor sardonic, ca o „călătorie” esențială. SCRIERI: Herbert, București, 1988; ed. 2, pref. Dan Silviu Boerescu, București, 1998; Tratat asupra cozii, pref. Nicolae Breban, București, 1992; Sâmbăta engleză și alte povestiri, Cluj-Napoca, 1998. Traduceri: Henri Bergson, Râsul. Eseu asupra semnificației comicului, București, 1990; Marguerite Duras, Amanta engleză, București, 1994; Emil Cioran, Despre neajunsul de a te fi născut, București, 1995; Alen Anderson, Hitler, societățile secrete și lumea ocultă, Ploiești, 1996; Terapeutica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289665_a_290994]
-
Alex. Ștefănescu, Jocul de-a știința, RL, 1992, 13; Ovidiu Pecican, În jurul cozii, ST, 1992, 8-9; Cristina Necula, Biografia imperfectă a unei „diabolice abstracții”, CC, 1993, 7-9; Petraș, Lit. rom., 134-136; Papahagi, Interpretări, 178-182; Florin Lazăr, „Sâmbăta engleză și alte povestiri”, ST, 1998, 11-12; Ioan Stanomir, Animale bolnave, LCF, 1999, 9; Bogdan Popescu, În umbra lui Thanatos, CC, 1999, 1-3; Ion Roșioru, Sub pavilion proustian, TMS, 1999, 10; Alex. Ștefănescu, După douăzeci de ani..., RL, 2000, 11. A. Ml.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289665_a_290994]
-
occidentală și nu reprezintă "o condiție universală", Arnold concluzionează: "atunci când considerăm "istoria" în sensul său larg, popular, public [...] postmodernismul are probabil cel mai mare impact. Texte semnate de Dipesh Chakrabarty, David Roberts, Jean Baudrillard [...] funcționează bine atunci când înțeleg să atace povestirile culturale ale istoriei pe care le împărtășesc sau perspectivele istoriciste colective care informează și modulează discursul politic în sensul său cel mai larg. Adesea, sensul "istoriei" pe care ei îl critică este cețoasa-dar-puternica noțiune a procesului continuu, a judecății și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
corespondență cu realitatea studiată, ci să reprezinte "intruziuni" subiective care apar din diverse rațiuni, cum ar fi aceea a ordonării evenimentelor în "recipiente" categoriale distincte. De altfel, John H. Arnold mărturisește că "cel mai specific aspect al istoriei este producerea povestirilor 20 (the production of narrative), sau, în linii mari, modalitatea în care înțelegem procesul textualizării cunoașterii pe care am construit-o în legătură cu trecutul (fără a ne îngriji de modul în care înțelegem această cunoaștere din punct de vedere epistemologic). Istoria
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
tăcerii", așa cum Blanchot teoretizează dispariția literaturii), ci trebuie recunoscut ca atare, dar ironic, parodic, cum grano salis. În spațiul filosofic, Gianni Vattimo caracterizează de altfel postmodernismul drept epocă postistorică, atestând disoluția, ruptura unității istoria este mai mult o "istorisire", o povestire printre altele: "nu există o istorie unică, există imagini ale trecutului propuse din puncte de vedere diferite"29. Această "criză a ideii de istorie" o antrenează indubitabil pe aceea a ideii de progres, și, implicit, pune sub semnul întrebării noțiunile
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
vechi, ca la Beaubourg, astfel încât eclectismul pare a fi o dominantă cultural-estetică a postmodernismului, cu principiul "nimic nu este a priori ilegitim". O întrebare rămâne totuși fără un răspuns clar conturat în acest context: "după sfârșitul utopiilor și al marilor povestiri vom asista, oare, la sfârșitul marilor opere?"35. 1.1.2. Indicii "arheologice" Reconstituirea termenului trebuie să-și asume din start faptul că originea sa este încă incertă, după unii comentatori el a apărut la sfârșitul anilor '40, pe când, după
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în urma transformărilor care au afectat regulile de joc ale științei, literaturii și artelor, începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea", și, mai general, drept "neîncrederea în metapovestiri"119, Lyotard va aduce în prim plan problema legitimării și a crizei marilor povestiri precum dialectica spiritului, hermeneutica sensului, emanciparea subiectului rațional etc. În acest context, după cum bine subliniază Rorty, "din punctul de vedere al lui Lyotard, Habermas oferă o metapovestire ca oricare alta, o "povestire despre emancipare" mai generală și mai abstractă decât
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
prim plan problema legitimării și a crizei marilor povestiri precum dialectica spiritului, hermeneutica sensului, emanciparea subiectului rațional etc. În acest context, după cum bine subliniază Rorty, "din punctul de vedere al lui Lyotard, Habermas oferă o metapovestire ca oricare alta, o "povestire despre emancipare" mai generală și mai abstractă decât metapovestirea freudiană și cea marxistă"120. În schimb, pentru Habermas, refuzul metapovestirilor conduce la un cerc vicios, în lipsa măcar a unui standard rezonabil care să asigure distincțiile necesare, critica devine "autoreferențială", iar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
diferendul reprezintă scopul discuțiilor, consensul fiind doar o stare a discuțiilor, definit de altfel drept o "valoare desuetă și suspectă". În concepția lui Lyotard, consensul, în maniera în care este înțeles de către Habermas, ca acord obținut prin intermediul dialogului, presupune validitatea povestirii de emancipare, precum și posibilitatea ca toți locutorii să ajungă la un acord în ceea ce privește regulile universal valabile pentru toate jocurile de limbaj. La fel ca și Rorty, Best și Kellner 122 consideră că în contrast atât cu Habermas, cât și cu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
drept conflictual versus limbajul a cărui funcție esențială este comunicarea, diferend versus consens. În ciuda diferențelor dintre proiectele lor, ambii filosofi aflați în dispută intenționează să prezerve liantul social; Lyotard consideră (la fel ca Rorty) că este posibil să suspenzi marile povestiri fără ca acest lucru să conducă la injustiție 126 (consecință pe care Habermas o reclamă din abolirea principiilor tari). Intervenind în această triadă discursivă, Hassan afirmă că accentul lyotardian pe diferend și incomensurabilitate în domeniul discursurilor noastre, precum și inserarea metaforei, ludicului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fi un "simptom al modernității", iar concepția asupra simbolului i se pare că trădează respingerea corpusului social în ansamblu. Pentru alți critici, teoria schimbului simbolic reprezintă o concepție radicală asupra modernității sau se integrează în categoria "modernist-postmodernistă", arătând cum "marile povestiri" ale economiei politice, industrialismului și progresului pot fi deconstruite. Unul dintre aspectele interesante în legătură cu tema schimbului simbolic este faptul că aceasta revine și în textele mai târzii 414 ale lui Baudrillard și el însuși își privește lucrările prin raportare la
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ca fiind o "antiteorie": "ca urmare, într-un anume sens, antiteoria emisă de Baudrillard este un mod de abordare și de configurare teoretică. Pe de o parte, el oferă un nou tip de discurs care combină discursul teoriei sociale cu povestirea, cu elementele narative, cu observațiile și critica culturală și a aforismului. El face însă adesea afirmația că, în fapt, oferă o mai bună înțelegere a situației prezente, marcându-i noutățile și diferențele față de trecut, proclamând "moartea" fenomenului modern și nevoia
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Jürgen Habermas, Discursul filosofic al modernității. 12 prelegeri, p. 316. 118 Jean-François Lyotard, Postmodernul pe înțelesul copiilor. Corespondență 1982-1985, traducere și postfață de Ciprian Mihali, Biblioteca Apostrof, Cluj, 1997, p. 24. 119 Jean-François Lyotard, Condiția postmodernă, p. 11. Chiar dacă marile povestiri de legitimare și-au pierdut orice credibilitate în opinia filosofului francez, el oferind exemple concrete în vederea demolării unor principii moderne de tipul "tot ceea ce e real e rațional, tot ceea ce e rațional e real" sau "tot ceea ce e democratic e
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
rațional e real" sau "tot ceea ce e democratic e prin popor și pentru el, și invers", Lyotard atenționează în legătură cu două exagerări interpretative care s-ar putea produce plecând de aici. Prima dintre ele ar fi aceea că nici un fel de povestire nu ar mai fi utilă și credibilă, dar teoria sa refuză concluzia conform căreia "nici o povestire nu mai este credibilă. Prin metapovestire sau mare povestire, înțeleg în mod precis narațiuni cu funcție legitimatoare. Declinul lor nu împiedică miliardele de istorii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Lyotard atenționează în legătură cu două exagerări interpretative care s-ar putea produce plecând de aici. Prima dintre ele ar fi aceea că nici un fel de povestire nu ar mai fi utilă și credibilă, dar teoria sa refuză concluzia conform căreia "nici o povestire nu mai este credibilă. Prin metapovestire sau mare povestire, înțeleg în mod precis narațiuni cu funcție legitimatoare. Declinul lor nu împiedică miliardele de istorii, mici și mari, să continue să urzească țesutul vieții cotidiene" (Postmodernul pe înțelesul copiilor. Corespondență 1982-1985
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
putea produce plecând de aici. Prima dintre ele ar fi aceea că nici un fel de povestire nu ar mai fi utilă și credibilă, dar teoria sa refuză concluzia conform căreia "nici o povestire nu mai este credibilă. Prin metapovestire sau mare povestire, înțeleg în mod precis narațiuni cu funcție legitimatoare. Declinul lor nu împiedică miliardele de istorii, mici și mari, să continue să urzească țesutul vieții cotidiene" (Postmodernul pe înțelesul copiilor. Corespondență 1982-1985, p. 25). A doua exagerare ar fi aceea ca
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mici și mari, să continue să urzească țesutul vieții cotidiene" (Postmodernul pe înțelesul copiilor. Corespondență 1982-1985, p. 25). A doua exagerare ar fi aceea ca deconstruirea metapovestirilor să devină ea însăși o metapovestire, intrând într-un cerc vicios fundamental: "Marile povestiri au devenit puțin credibile. Suntem atunci tentați să acredităm marea povestire a declinului marilor povestiri" (ibidem, p. 33). În concluzie, trebuie menținută direcția "antimitologizantă", dar fără a cădea în capcanele construirii unor teorii similare celor criticate, la fel cum și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pe înțelesul copiilor. Corespondență 1982-1985, p. 25). A doua exagerare ar fi aceea ca deconstruirea metapovestirilor să devină ea însăși o metapovestire, intrând într-un cerc vicios fundamental: "Marile povestiri au devenit puțin credibile. Suntem atunci tentați să acredităm marea povestire a declinului marilor povestiri" (ibidem, p. 33). În concluzie, trebuie menținută direcția "antimitologizantă", dar fără a cădea în capcanele construirii unor teorii similare celor criticate, la fel cum și genului narativ, căruia i s-a acordat atât de multă importanță
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
1982-1985, p. 25). A doua exagerare ar fi aceea ca deconstruirea metapovestirilor să devină ea însăși o metapovestire, intrând într-un cerc vicios fundamental: "Marile povestiri au devenit puțin credibile. Suntem atunci tentați să acredităm marea povestire a declinului marilor povestiri" (ibidem, p. 33). În concluzie, trebuie menținută direcția "antimitologizantă", dar fără a cădea în capcanele construirii unor teorii similare celor criticate, la fel cum și genului narativ, căruia i s-a acordat atât de multă importanță, nu trebuie să i
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
filosofie, trad. de Ciprian Mihali, Editura Paideia, București, 2005, p. 27. 426 A se vedea Gilles Deleuze, Félix Guattari, L'Anti-Œdipe, Minuit, Paris, 1973. 427 Jean-François Lyotard (Condiția postmodernă, p. 32) notează în acest sens: "Din această descompunere a marilor Povestiri [...] rezultă ceea ce unii descriu ca fiind disoluția legăturii sociale și trecerea colectivității sociale de masă compusă din atomi individuali lansați într-o absurdă mișcare browniană. Nu este vorba de așa ceva, o asemenea perspectivă ni se pare afectată de reprezentarea paradisiacă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
anumite părți ale operei amintite, Cronicile lui Clareno; ar mai putea fi amintite și alte compilații populare. Așadar, panorama izvoarelor franciscane este mai amplă decât cea care s-a putut prezenta aici. Să ne gândim doar la faptul că o povestire foarte cunoscută, așa cum este aceea a lupului din Gubbio, apare pentru prima dată chiar în Actus beati Francisci, iar în Viața săracului și umilului slujitor al lui Dumnezeu Francisc găsim pentru prima oară informația că a fost dorința lui Francisc
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
scrierile fratelui Ștefan (FF 2682-2684 ) și din cele ale lui Clareno (FF 2706/5) se desprinde problema atitudinii lui Francisc față de femei și față de mișcarea feminină de inspirație franciscană; din Codicele Sfântul Anton, din Roma (FF 2685/ 1) este preluată povestirea ispitirii la care Frederic al II-lea l-a supus pe Sfânt, punându-i alături în timpul nopții o prostituată: probabil este vorba despre prima versiune a unui episod mult mai cunoscut, ce a avut loc în ambientul sultanului din Babilon
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Iar frații din provincia germană, după ce umblau foarte mult, își umpleau stomacul doar cu apă dintr-un râu, iar a doua zi simțeau că leșină; aceștia, așa cum s-a mai spus, nici măcar nu știau cum arată o curte interioară. Aceste povestiri emană o oarecare mândrie sănătoasă și amintirea plăcută a cutezanței tinerești, și nicidecum părere de rău sau întristare. Viziunea acestora este aceea transmisă de Bonaventura. Giordano, citându-l pe Sfântul Paul (1Cor 1,26-29), este foarte explicit: Dumnezeu i-a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]