25,546 matches
-
Nebula în 1990. În 45 de capitole și un epilog, "" prezintă căderea Hegemoniei Omului. La fel ca romanul precedent, "Hyperion", are structura unei narațiuni cadru, deși mai puțin evident: în locul unor pelerini care își dezvăluie unii altora poveștile, "à la" "Povestiri din Canterbury", perspectiva este aceea a cibridului reactivat al lui John Keats (poetul căruia îi este dedicat romanul: "Lui John Keats al cărui nume a fost scris în eternitate"), care visează oarecum aventurile pelerinilor prin intermediul geamănului său. Acțiunea seriei de
Căderea lui Hyperion () [Corola-website/Science/322294_a_323623]
-
nu ar putea funcționa decât în apropierea ecuatorului, Clarke „a mutat” Ceylon la sud de ecuator în "Fântânile Paradisului" și ecuatorul la nord de Sri Lanka în "Ultima teoremă". Cursa iahturilor spațiale care folosesc energie solară apar pentru prima dată în povestirea lui Clarke "The Wind from the Sun" (1964), iar conceptul „rasei vechi și misterioase” care ne stabilește soarta, în cazul de față Marii Galactici, au apărut în mai multe romane ale lui Clarke, printre care "Sfârșitul copilăriei" (1953) și "Odiseea
Ultima teoremă () [Corola-website/Science/329632_a_330961]
-
care "Sfârșitul copilăriei" (1953) și "Odiseea spațială" (1968-1997). Sunt prezente și unele dintre temele anterioare ale lui Pohl, printre care hibridul om-mașină prezent în "Proiectul Omul Plus" (1976). Clarke a scris peste 30 de romane SF și peste 100 de povestiri, câștigând de mai multe ori atât premiul Hugo, cât și premiul Nebula. S-a mutat în Sri Lanka (pe atunci Ceylon) în 1956 și a rămas acolo tot restul vieții, una dintre cele mai mari dorințe ale sale fiind ca în
Ultima teoremă () [Corola-website/Science/329632_a_330961]
-
dintre guvernul srilankez singalez și armata de eliberare tamilă (Tigrii Tamili) au constituit „una dintre sursele majore de inspirație ale romanului”. Cariera scriitoricească a lui Pohl se întinde peste șapte decenii și cuprinde peste 50 de romane SF și numeroase povestiri, scriitorul american fiind de asemenea câștigător multiplu al premiilor Hugo și Nebula. Una dintre pasiunile lui Pohl a constituit-o matematica, în special teoria numerelor, el petrecându-și deseori timpul liber „jucându-se” cu numere prime și încercând chiar să
Ultima teoremă () [Corola-website/Science/329632_a_330961]
-
a fost o poetă medievală care s-a născut probabil în Franța și a trăit în Anglia pe la sfârșitul secolului al XII-lea. Romanticii din secolul al XIX-lea redescoperă laiurile sale (les lais), povestiri în versuri scrise în franceza veche, mai exact în anglo-normandă. aparține pe de o parte generației de autori care ilustrează în literatură dragostea de curte și pe de altă parte celor care adaptează legendele orale bretone. Este prima femeie care
Marie de France () [Corola-website/Science/329730_a_331059]
-
în versuri de opt silabe cu rime plate, de dimensiuni variabile (118 versuri pentru "Lai du Chèvrefeuille" și 1184 de versuri pentru "Eliaduc"). Marie spune că și-a scris și ”asamblat” textele pornind de la ”lais bretons”. Una singură dintre aceste povestiri, "Lai de Lanval", este una cu adevărat arturiană. Dragostea, cel mai adesea cea de la marginea societății, este subiectul principal al volumului (nouă din douăsprezece laiuri povestesc de amoruri adulterine: cel mai scurt, dar probabil cel mai frumos dintre aceste texte
Marie de France () [Corola-website/Science/329730_a_331059]
-
adevărat arturiană. Dragostea, cel mai adesea cea de la marginea societății, este subiectul principal al volumului (nouă din douăsprezece laiuri povestesc de amoruri adulterine: cel mai scurt, dar probabil cel mai frumos dintre aceste texte, "Lai du chèvrefeuille", face referire la povestirea Tristan și Isolda. În mai multe laiuri apare fantasticul, însă toate au drept fundal lumea reală, cu o concluzie mai degrabă pesimistă în care durerea și încercările apar după bucuria și fericirea inițiale.
Marie de France () [Corola-website/Science/329730_a_331059]
-
este o urmare a blockbuster-ului din 2011 "Ștrumpfii" și un film 3D de animație din 2013. Povestirea se bazează pe personajele create de autorul belgian de benzi desenate Peyo. Va fi continuarea așteptată a primului film și al doilea din trilogia "Ștrumpfii", produs de Sony Pictures Animation și distribuit de Columbia Pictures. Filmul este regizat de Raja
Ștrumpfii 2 () [Corola-website/Science/329778_a_331107]
-
produs de Sony Pictures Animation și distribuit de Columbia Pictures. Filmul este regizat de Raja Gosnell și produs de Jordan Kerner. Scenariul este semnat de J. David Stem, David N. Weiss, Jay Scherick, David Ronn și Karey Kirkpatrick, după o povestire de J. David Stem, David N. Weiss, Jay Scherick și David Ronn. Filmul aduce audienței un generic nou de voci atât în varianta originală, cât și în limba română de această dată. Noua distribuție îi aduce laolaltă pe Christina Ricci
Ștrumpfii 2 () [Corola-website/Science/329778_a_331107]
-
titlu original "Space Odyssey") este o serie științifico-fantastică a autorului britanic Arthur C. Clarke. Seria explorează sistemul solar (în special planeta Jupiter cu sateliții ei) și prezintă evoluția vieții inteligente în cadrul acestuia. Seria conține patru romane, două filme și două povestiri. Acestea din urmă nu se potrivesc cu evenimentele prezentate în cadrul seriei, dar, datorită faptului că ideile prezentate în ele au stat la baza primul roman, sunt considerate ca făcând parte din serie. La sfârșitul anului 1948, Clarke a scris o
Odiseea spațială () [Corola-website/Science/329797_a_331126]
-
Acestea din urmă nu se potrivesc cu evenimentele prezentate în cadrul seriei, dar, datorită faptului că ideile prezentate în ele au stat la baza primul roman, sunt considerate ca făcând parte din serie. La sfârșitul anului 1948, Clarke a scris o povestire de 4000 de cuvinte pentru un concurs finanțat de BBC. Povestirea, intitulată "Sentinela", relata despre descoperirea pe Lună a unui artefact extraterestru amplasat acolo pentru a supraveghea dezvoltarea rasei umane. BBC a respins povestirea, care avea să fie publicată abia
Odiseea spațială () [Corola-website/Science/329797_a_331126]
-
dar, datorită faptului că ideile prezentate în ele au stat la baza primul roman, sunt considerate ca făcând parte din serie. La sfârșitul anului 1948, Clarke a scris o povestire de 4000 de cuvinte pentru un concurs finanțat de BBC. Povestirea, intitulată "Sentinela", relata despre descoperirea pe Lună a unui artefact extraterestru amplasat acolo pentru a supraveghea dezvoltarea rasei umane. BBC a respins povestirea, care avea să fie publicată abia trei ani mai târziu, în unicul număr al publicației "10 Story
Odiseea spațială () [Corola-website/Science/329797_a_331126]
-
anului 1948, Clarke a scris o povestire de 4000 de cuvinte pentru un concurs finanțat de BBC. Povestirea, intitulată "Sentinela", relata despre descoperirea pe Lună a unui artefact extraterestru amplasat acolo pentru a supraveghea dezvoltarea rasei umane. BBC a respins povestirea, care avea să fie publicată abia trei ani mai târziu, în unicul număr al publicației "10 Story Fantasy". În vara anului 1964, Clarke a fost contactat de regizorul Stanley Kubrick, care era interesat de realizarea unui film SF de calitate
Odiseea spațială () [Corola-website/Science/329797_a_331126]
-
unicul număr al publicației "10 Story Fantasy". În vara anului 1964, Clarke a fost contactat de regizorul Stanley Kubrick, care era interesat de realizarea unui film SF de calitate. În timpul dezbaterilor legate de ideea intrigii, cei doi au decis că povestirea "Sentinela" putea constitui un bun punct de plecare. Inițial, Clarke a fost desemnat să scrie scenariul filmului, dar în timpul uneia dintre ședințele lor, Kubrick a sugerat ca, înaintea începerii scenariului propriu-zis, să-și dea frâu liber imaginației scriind întâi un
Odiseea spațială () [Corola-website/Science/329797_a_331126]
-
scenariului propriu-zis, să-și dea frâu liber imaginației scriind întâi un roman care să stea la baza filmului. Prima parte a acestuia (în care extratereștrii influențează strămoșii primitivi ai oamenilor) este similară din punct de vedere al intrigii cu o povestire mai veche a lui Clarke, " Fantastica întâlnire din zori". Spre sfârșit, romanul și scenariul au ajuns să fie scrise în paralel, ambele primind feedback. Despre această experiență, Clarke a declarat: Clarke a finalizat o primă versiune a romanului "" în 1964
Odiseea spațială () [Corola-website/Science/329797_a_331126]
-
Maximillian Michael „Max” Brooks (n. 22 mai 1972) este un scriitor american de literatură de groază și scenarist. Este fiul producătorului de filme de comedie Mel Brooks. Spre deosebire de tatăl său, Max s-a axat mai mult pe povestiri groază, mai ales cu zombie. Brooks este și actor de televiziune și de dublaj. Brooks s-a născut în New York City, fiind fiul actriței Anne Bancroft și al regizorului, producătorului, scriitorului și actorului Mel Brooks. Tatăl său este evreu, iar
Max Brooks () [Corola-website/Science/329816_a_331145]
-
a "Războiului Z", ilustrată de Jeremy Caniglia, care a coincis cu lansarea filmului. Brooks a scris introducerea ediției cartonate a mini-seriei despre zombi "Raise the Dead", publicată în 2007 de Dynamite Entertainment. "The New Dead", o antologie din 2010 a povestirilor despre zombie nepublicate anterior ale lui Christopher Golden, conține o poveste nouă din lumea "Războiului Z" intitulată "Closure, LTD". În 2010, Brooks a scris mini-seria de bandă desenată "G.I. Joe: Hearts & Minds" pentru compania IDW. În 2011, Brooks a scris
Max Brooks () [Corola-website/Science/329816_a_331145]
-
cuvântul înainte la "Everything You Ever Wanted to Know About Zombies", o carte de ficțiune de 300 de pagini a lui Matt Mogk. În 2013, Avatar Press a lansat The Extinction Parade, o serie de bandă desenată bazată pe o povestire scrisă de Brooks în 2011. Brooks este și actor, el jucând în filmul "To Be or Not to Be" și în serialele de televiziune "Roseanne", "Pacific Bluee" și "7th Heaven". De asemenea, a realizat dublajul pentru o serie de seriale
Max Brooks () [Corola-website/Science/329816_a_331145]
-
Numeroase articole și lucrări din preajma anului 2013 dar și povestiri rusești mai vechi susțin că în Marea Neagră ar exista un triunghi al morții, asemănător Triunghiului Bermudelor. Triunghiul morții din Marea Neagră ar avea o suprafață de cca. 8-10 km și s-ar deplasa constant dinspre Crimeea spre apele teritoriale românești. În
Triunghiul morții (Marea Neagră) () [Corola-website/Science/329819_a_331148]
-
de cca. 8-10 km și s-ar deplasa constant dinspre Crimeea spre apele teritoriale românești. În Marea Neagră, de-a lungul timpului, au avut loc dispariții misterioase de nave, avioane și oameni. Întâmplări în această zonă sunt descrise și în unele povestiri rusești din secolele al XIII-lea și al XIV-lea, dar și în mărturii mai recente ale unor martori sau supraviețuitori. Povestirile rusești relatate de martori descriu un fel "vârtej alb" care ducea la fundul mării păsări, nave și mici
Triunghiul morții (Marea Neagră) () [Corola-website/Science/329819_a_331148]
-
avut loc dispariții misterioase de nave, avioane și oameni. Întâmplări în această zonă sunt descrise și în unele povestiri rusești din secolele al XIII-lea și al XIV-lea, dar și în mărturii mai recente ale unor martori sau supraviețuitori. Povestirile rusești relatate de martori descriu un fel "vârtej alb" care ducea la fundul mării păsări, nave și mici insule. Fenomenele sunt puse pe seama anomaliilor magnetice din Marea Neagră. Potrivit lui Emil Străinu, o altă explicație ar fi că în adâncul Mării Negre este
Triunghiul morții (Marea Neagră) () [Corola-website/Science/329819_a_331148]
-
istoriilor mele (2013), care a provocat mult interes, dar și mai multă iritare, în anumite medii chișinăuene. Istoricul Ion Țurcanu a avut de-a lungul anilor și anumite preocupări literare. A debutat în prima jumătate a anilor ᾽80 cu citeva povestiri scurte, dar în acest domeniu a activat ocazional și cu mari întreruperi. De la sfîrșitul anilor ᾽90 a început să publice unele eseuri și cronici literare, mai cu seamă în reviste din România: România literară, Jurnalul literar, Convorbiri literare, Dacia literară
Ion Țurcanu () [Corola-website/Science/329852_a_331181]
-
care a apărut doar din noiembrie 1955 până în noiembrie 1958 (un total de 20 de numere). Editorul revistei a fost Larry Ț. Shaw. Începând din 1970, folosind titlul "Infinity", Lăncer Books a publicat o serie de antologii (cele mai multe) originale de povestiri scurte editate de Robert Hoskins, care au fost prezentate că o continuare a revistei "Infinity Science Fiction"."
Infinity ScienceFiction () [Corola-website/Science/329909_a_331238]
-
sunt protagoniștii unei povestiri conținute în scrierea "Metamorfoze" a lui Apuleius. Se referă în special la nenumăratele obstacole în calea dragostei dintre Eros (sau Cupidon, Amor) și Psyche. Un cuplu regal din Creta avea trei fiice, dintre care cea mai tânără, Psyche, era deosebit de
Eros și Psyche () [Corola-website/Science/329944_a_331273]
-
Păsările (1963) este un film de groază thriller regizat de Alfred Hitchcock, vag bazat pe povestirea din 1952 "The Birds" de Daphne du Maurier. Are loc în Golful Bodega, California, unde, timp de câteva zile, dintr-o dată și din motive inexplicabile, au loc o serie de atacuri ale unor păsări foarte violente. În rolurile principale apar
Păsările (film) () [Corola-website/Science/329973_a_331302]